mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali
Tumori benigne de ovar
Index » Patologia chirurgicala ginecologica » Tumori benigne de ovar
» Cancerul tubar

Cancerul tubar


Share



Tumorile maligne cu localizare primara la nilul trompelor uterine sunt cele mai rare neoplazii ale tractului genital feminin inferior si majoritatea sunt adenocarcinoame. Ele reprezinta circa 0,3-l,1% din cancerele genitale feminine. Aproximativ 80-90% din cancerele tubare sunt tumori metastatice de la alte nile, in general cu punct de plecare ovarian si uterin si mai rar gastrointestinal. Tumorile metastatice sunt de aproximativ 10 ori mai frecnte ca cele primare. in literatura unirsala de specialitate s-au descris circa 1000 de cazuri de carcinoame primare tubare, majoritatea studiilor incluzand cazuri individuale sau serii mici de paciente tratate in acelasi centru. Heterogenitatea acestor date, combinata cu lipsa unui sistem uniform de stadializare a acestor rare neoplazii, face dificila prezentarea unor informatii precise cu privire la conduita terapeutica optima.

ETIOLOGIE. INCIDENTA
Etiologia adenocarcinomului tubar este necunoscuta. S-a sugerat ca salpingita cronica, infla-matiile pelvine cronice sau recurente sunt factori asociati. Totusi, boala inflamatorie pelvina este foarte frecnta in timp ce aceste carcinoame sunt rare, sugerand ca alti factori ar putea fi implicati. S-au facut speculatii si in legatura cu posibila implicare etiologica a bolilor nerice sau tuberculozei genitale, dar studiile efectuate nu au putut demonstra aceste supozitii (3). Exista insa o legatura mai stransa cu existenta in antecedentele acestor bolna a altor neoplazii tratate cu chimioterapie sau prin iradiere.
Afectiunea se intalneste in general la femei in varsta, peste 50 de ani, cu limite largi insa intre 18 si 80 de ani. Un studiu efectuat pe 188 de cazuri arata o varsta medie de 54,9 ani (1).

DIAGNOSTIC
Semne clinice. Aceste tumori sunt in general asimptomatice, iar diagnosticul se pune adeseori dupa explorarea chirurgicala. Cele trei semne clinice patognomonice pentru cancerul tubar sunt: sangerarea vaginala, durerea pelvina si masa tu-morala anex/a/a aparute mai ales la o femeie in postmenopauza (4).
Cel mai des intalnit simptom este sangerarea vaginala care apare la aproximativ 50% din cazuri. Durerea si palparea masei tumorale anexiale sunt mai rar intalnite si, din pacate, aceste trei semne rareori coexista, facand ca, cel mai frecnt, diagnosticul sa fie pus postoperator. Adeseori masa tumorala pelvina se confunda cu o tumora de ovar, un fibrom uterin pediculat sau un piosalpinx (9).
Termenul de hidrops tubar profluens (vomica tubara) este folosit pentru a descrie sangerarea vaginala anormala si durerea pelvina ca rezultat al acumularii in trompa afectata de sange datorita obstruarii portiunii tubare distale. Peristaltismul din amonte produce durerea colicativa si evacuarea tubara, uneori insotita de disparitia masei tumorale. Vomica tubara este inalt sugestiva pentru neoplasmul tubar, dar apare doar in 3-5% din cazuri (2).
Aproximativ un sfert din pacientele cu neoplasme tubare prezinta ascita in momentul diagnosticarii, datorita carcinomatozei peritoneale.
Examenul citologic vaginal pune in evidenta celule maligne in cazul adenocarcinomului tubar in proportie de doar 10-20% din cazuri (2). Diagnosticul de cancer tubar trebuie avut in dere la orice pacienta cu citologie pozitiva la care se exclude un cancer de endometru sau endocervical, prin curetaj biopsie, desi cancerul de ovar poate fi o alta posibilitate. Diagnosticul poate fi suspicionat si la paciente in postmenopauza cu sangerare uterina anormala la care curetajul uterin nu poate preciza cauza.
Laparoscopia poate fi de folos in diagnosticul cancerului tubar, permitand mai ales diferentierea de cancerul ovarian.
Ecografia, tomografia computerizata, rezonanta magnetica sunt utile in diagnosticul si stadializarea afectiunii. in ultimul timp se acorda o atentie din ce in ce mai mare rolului ecografiei transvaginale (5).


ANATOMOPATOLOGIE

Macroscopic, localizarea cea mai frecnta a adenocarcinomuiui tubar este in regiunea amputara sau in jumatatea externa (7). Trompa afectata apare marita de volum, dilatata, sugerand un hidrosalpinx ca aspect exterior. Pe sectiune, insa, se poate dea infiltratul tumoral sau chiar masa tumorala polipoida, cenusie, friabila, uneori cu muguri tumo-rali care se exteriorizeaza la nilul ostiumului abdominal al trompei. Exista cazuri in care masa tumorala maligna depaseste limitele trompei, creand confuzia cu un neoplasm de ovar.In 1950 Hu, Taymor si Hertig au definit urmatoarele criterii care permit punerea diagnosticului de cancer tubar (8):
1. Tumora primara are cea mai mare portiune in lumenul trompei.
2. Mucoasa tubara este transformata tumoral cu aspect papilar, alolopapilar sau medular.
3. Se poate demonstra o limita de tranzitie intre epiteliul tubar malign si nemalign.
Microscopic, neoplasmul tubar este cel mai frecnt un adenocarcinom, rareori fiind vorba despre un sarcom, adenosarcom sau tumori mixte mezo-dermale. Adenocarcinoamele pot fi papilare, alolo-papilare si solide (alolomedulare) fara structura glandulara (3). Exista trei grade de malignitate:
- Gradul I - inalt diferentiat - corespunde formei papilare.
- Gradul II - corespunde formei alolopapilare.
- Gradul III - corespunde formei solide, fiind cel mai nediferentiat si cu malignitatea cea mai inalta.


STADIALIZARE

Pentru cancerul tubar nu exista o clasificare unanim acceptata. Deoarece tumora se extinde similar cu cea maligna ovariana, multi autori au sugerat ca stadializarea cancerului de trompa sa se faca similar cu cel ovarian (9). Subliniem ca aceasta stadializare nu este adoptata oficial de O.
Stadiul I - cancer limitat la una sau ambele trompe, fara afectarea seroasei.
IA - tumora unilaterala.


IB - tumora bilaterala.

IC - tumora uni sau bilaterala cu ascita sau celule neoplazice in lichidul de lavaj peritoneal.
Stadiul II - tumora ce depaseste trompa, dar nu se extinde in afara micului bazin.
IIA - extensie la uter sau ovare.


MB - extensie la alte organe ale micului bazin.

IIC - se adauga ascita sau celule neoplazice in lavajul peritoneal.
Stadiul III - tumora extinsa in afara micului bazin, inclusiv ganglionii retroperitoneali.
Stadiul IV - cancer tubar cu metastaze in afara peritoneului sau parenhimului hepatic (pleurezia maligna include neoplazia in stadiul IV).

EVOLUTIE NATURALA. DISEMINARE
Initial tumora maligna este limitata la lumenul tubar dar poate penetra seroasa si apoi se poate extinde intraperitoneal, ajungand la suprafata cii urinare, epiploonului, peritoneului parietal, deci similar unei neoplazii ovariene. Peritoneul este cel mai frecnt sediu al metastazelor carcinomatoase, pe locul doi fiind ganglionii paraaortici (7). Diseminarea cancerului tubar se face pe trei cai:
- din aproape in aproape, prin contiguitate;
- pe cale canaliculara, cu desprindere de tesut tumoral si insamantare peritoneala;
- pe cale limfatica, spre ganglionii paraaortici si retroperitoneali; metastazarea in ganglionii inghinali este posibila prin anastomozele limfaticelor din treimea medie a trompei cu cele ale ligamentului rotund sau prin obstructie tumorala limfatica si embolie metastatica retrograda (2).

TRATAMENT
Dupa cum am aratat anterior, diagnosticul cancerului tubar se face cel mai frecnt intraoperator (1). Odata ce a fost pus diagnosticul de certitudine, de obicei prin examen extemporaneu, se impune o stadializare intraoperatorie si de obicei se realizeaza histerectomia totala cu anexectomie bilaterala. Se recolteaza citologie peritoneala folosind 200-300ml solutie salina amestecata cu 5000 UI de heparina pentru a preni coagularea sau prezenta de sange in lichidul de lavaj (3). Daca nu s-a demonstrat invazia peritoneala, se impune biopsie ganglionara paraaortica pentru a exclude invazia retroperitoneala. Acest lucru este important mai ales in cazurile tumorilor de dimensiuni mari sau slab diferentiate deoarece aceste tumori pot metastaza in ganglionii paraaortici fara metastaze intra-peritoneale (7). Se indica, de asemenea, omen-tectomie. Este foarte importanta o stadializare meticuloasa si corecta in derea instituirii unui tratament adjuvant postoperator.
Stadiul IA, IB, IIA - tratamentul consta in histerectomie totala cu anexectomie bilaterala.


Stadiul IC, II

- histerectomie totala cu anexectomie bilaterala;


- omentectomie;

- aplicare intraperitoneala de izotopi radioactivi (Au198);


- chimioterapie postoperatorie. Stadiul IIB, III

- histerectomie totala cu anexectomie bilaterala cu reducerea masei tumorale accesibile actului chirurgical;


- omentectomie;

- aplicare intraperitoneala de radioizotopi;
- radioterapie externa postoperatorie cu mega-voltaje pe micul bazin si abdomen cu protejarea ficatului si rinichiului;
- chimioterapie postoperatorie.
Datorita unei experiente foarte variate in tratamentul acestei afectiuni rare, abordarile terapeutice sunt foarte diferite. Valoarea iradierii terapeutice postoperatorii si chimioterapiei nu este cert silita pana in prezent, desi majoritatea autorilor certifica aceste modalitati terapeutice ca avand eficienta. in cazul stadiului I in care neoplazia se limiteaza la trompa uterina, iar citologia peritoneala este nega-
tiva, actul chirurgical este suficient (8). Daca citologia peritoneala este pozitiva (stadiul IC), este utila administrarea intraperitoneala de radioizotopi (Au198 sau P32) asociat sau nu cu iradierea externa (4). Daca este prezenta extensia tumorala extrape-ritoneala, se ia in considerare iradierea postoperatorie a ganglionilor paraaortici, in functie de extensia tumorala gasita in cursul interntiei chirurgicale. Unii autori recomanda iradierea externa postoperatorie daca nu exista mase tumorale reziduale mai mari de 2 cm (9).
Chimioterapia pare a fi utila in tratamentul bolii extinse intraperitoneal. Clasic, se foloseau agenti alchilanti care se dodisera eficienti si in cazul neoplasmelor ovariene. in prezent insa, se foloseste chimioterapia combinata incluzand si Cispla-tinul in doza de 50 mg/m2. Deoarece mucoasa tu-bara are receptori pentru progesteron, se foloseste cu succes megestrol acetatul (Megace 160 mg zilnic). Tratamentul chimioterapie poate include si cyclofosfamida (Cytoxan 400 mg/m2). intr-un studiu multicentric care a inclus si supragherea pacientelor prin interntii chirurgicale "second look\" la interval de 10-l3 luni, s-a notat o imbunatatire semnificativa a supravietuirii pacientelor in stadiul III la care s-a folosit chimioterapia, in general cu scheme care au inclus Cisplatinul, Ciclofosfamida, Adriamicina. Aceste scheme asociate care contin si Cisplatin au eficienta crescuta si in tratamentul cancerului de ovar (6). Se recomanda realizarea interntiilor de tip \"second look\" ori de cite ori este posibil, pentru o terapie individualizata cu eficienta maxima.
Supravietuirea la 5 ani este in medie de 38% pentru toate stadiile, fiind de 70-80% pentru neoplasmele limitate la trompa (9).

ALTE TUMORI MALIGNE TUBARE
Sarcoamele de trompa uterina sunt foarte rare si adesori contin elemente carcinomatoase (carcino-sarcoame) sau au tesut sarcomatos heterolog (tumori mixte mezodermale). Aceste tumori se comporta la fel cu alte sarcoame sau tumori mixte mulleriene de la nilul uterului. Tratamentul este chirurgical constand in histerectomie totala cu anexectomie bilaterala si urmat de chimioterapie cu scheme care includ doxorubicina (Adriamicina) (7).
S-au descris si cazuri de coriocarcinoame tu-bare cu plecare de la tumori trofoblastice gesta-tionale de la nil uterin. Tratamentul este acela al bolii trofoblastice gestationale, indiferent de localizare.


Tipareste Trimite prin email

Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor