mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali
Tumori benigne de ovar
Index » Patologia chirurgicala ginecologica » Tumori benigne de ovar
» Tumori mucinoase

Tumori mucinoase


Share



Chistadenomul mucinos
Este o tumora caracterizata printr-o proliferare de celule mucosecretante asemanatoare ca morfologie cu epiteliul endocercal sau intestinal si este a doua ca frecventa din tumorile ovariene benigne, reprezentand circa 15% din totalul tumorilor ovariene (6). Spre deosebire de tumorile seroase apare bilateral doar in circa 3-7% din cazuri (9). Mai mult, probabilitatea de aparitie a uriei tumori similare in ovarul contralateral, conservat dupa o interventie chirurgicala, este extrem de redusa. Aceste tumori sunt rareori maligne avand un prognostic mult mai favorabil decat corespondentele lor seroase. Chistadenomul mucinos apare mai frecvent in timpul celei de-a treia si a patra decade de ata si in 10% din cazuri dupa menopauza. Ele pot complica sarcina.
Exista doua teorii referitoare la histogeneza. Cea mai acceptata este aceea care sustine originea tumorii din epiteliul de suprafata ovarian, prin meta-plazia epiteliului germinai cu diferentierea acestuia catre un epiteliu secretor de tip endocercal. Alta teorie sustine ca epiteliul este de tip intestinal si se dezvolta dintr-un teratom in care persista un singur tip de tesut (structuri de tip endodermal care contin celule caliciforme si celule argentafine). Este posibil ca aceste tumori chistice sa se dezvolte prin ambele mecanisme (3, 15).
Aproximativ 25% din chistadenoamele mucinoase prezinta arii de luteinizare stromala iar actitatea hormonala estrogenica este edenta fiind identificata in aceste celule stromale 3-OH-steroid dehidro-genaza care interne in sinteza estrogenilor (2).
Tumorile mucinoase sunt de obicei mai voluminoase decat cele seroase si sunt cunoscute prin dimensiunile gigantice atinse in unele cazuri. Ele masoara intre 1-50 de cm diametru, dar cele mai multe au dimensiuni cuprinse intre 15-35 de cm diametru. Frecvent sunt formatiuni chistice in totalitate si multiloculare. Suprafata externa este neteda, mai rar boselata, de culoare alb-cenusie si fara prelungiri papilare extrachistice.
Pe sectiune, catatea este impartita prin septuri in mai multi loculi de dimensiuni variate care contin material mucoid, vascos, aderent. Continutul poate fi rosu sau brun daca a existat hemoragie intra-chistica. Septurile interloculare sunt foarte subtiri. Procesele papilare intrachistice au fost depistate in 10-20% dintre tumori si sunt mai frecvent intalnite in varietatile maligne (5). Capsula si septurile despartitoare sunt alcatuite din tesut conjunctiv dens.
Microscopic chisturile sunt marginite de un epiteliu secretor inalt, columnar, cu dispozitie bazala a nucleilor, citoplasma abundenta si cu acumulare apicala de substanta mucinoasa. Aceste celule seamana cu celulele secretorii ale endocerxului si ale intestinului. Intre aceste celule sunt dispersate celule argentafine si celule Paneth.
Tratamentul chistadenoamelor mucinoase benigne la femeile tinere consta in chistectomie sau ovariectomie unilaterala cu inspectia ovarului contralateral. La pacientele peste 40 de ani se practica histerectomie cu anexectomie bilaterala. Manevrarea formatiunii tumorale se va face prin miscari blande pentru a eta ruperea acesteia cu diseminarea tesutului mucinos in catatea peritoneala si aparitia pseudomixomului peritoneal.


Pseudomixomul peritoneal (Pseudomyxoma Peritonei)

Este o complicatie rezultata prin diseminarea continutului chisturilor mucinoase in catatea peritoneala; pana la 5% din tumorile mucinoase de ovar se pot complica prin insamantarea celulelor mucinoase pe suprafata peritoneala (2). Aceasta diseminare apare cel mai frecvent prin ruperea spontana sau in timpul manevrelor chirurgicale a chisturilor mucinoase, dar sunt descrise cazuri de pseudomixom peritoneal aparut la femei cu chisturi ovariene intacte. Unii autori sustin ca aceste leziuni ar reprezinta metastaze ale tumorilor mucinoase cu potential malign scazut. Au fost raportate cazuri de asociere ale chisturilor mucinoase de ovar cu un mucocel apendicular (9).Insamantarea peritoneala este difuza si este insotita de acumularea masiva in catatea peritoneala de material mucinos, bogat in albumina si glicoproteine, realizand o ascita gelatinoasa. Rareori are loc extensia in afara catatii peritoneale sau invazia organelor tale.
Examenul microscopic al diseminarilor peritoneale edentiaza epiteliul secretar de mucina inalt diferentiat si de aspect benign.
Evolutia clinica este de obicei catre malnutritie progresiva si emaciere, iar decesul poate surveni prin fenomene ocluzive sau casexie.
Tratamentul este chirurgical constand in extirparea tumorii mucinoase si evacuarea continutului peritoneal. Masa gelatinoasa este dificil de indepartat datorita vascozitatii sale crescute, iar recidivele apar in mod obisnuit la circa 1 an de la extirparea tumorii primare necesitand interventii repetate. S-au incercat tratamente adjuvante cu citostatice intra-peritoneal si iradiere postoperatorie, dar fara rezultate noile.
Rata de supraetuire la cinci ani este mai mica de 50% (9).



Tipareste Trimite prin email

Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor