Epidemiologie
Cancerul primitiv al vaginului reprezinta sub 2%din neoplaziile ginecologice si doar 0,2-0,4% din totalitatea tumorilor maligne.
Incidenta maxima a bolii este in postmenopauza cu o medie in jurul varste de 50 de ani cand epiteliul vaginal sufera modificarile atrofice datorate absentei estrogenilor. Nu se cunosc cu precizie factori implicati in etiologia cancerului de
vagin dar se presupun a fi comuni cu ai leziunilor precan-ceroase care adesea reprezinta punctul de pornire. Nu se cunosc insa nici factorii care influenteaza trecerea de la displazie la carcinomul intraepitelial si invaziv precum si durata evolutiei de la cancer intraepitelial la invaziv. Faptul ca localizarea cea mai frecventa este in portiunea superioara a vaginului si in special pe peretele posterior in contact cu orificiul colului, precum si faptul ca este frecvent asociat cu cancerul de col, presupune existenta unui carcinogen comun. Caracterul clinic cel mai important este multifocalitatea sa.
Deocamdata nu se poate sili o legatura exacta intre incidenta adenocarcinomului de vagin si expunerea in utero la estrogenii sintetici nesteroizi. Exista studii care arata o relatie intre folosirea de catre mama a dietilstilbestrolului (DES) in cursul graviditatii si aparitia adenocarcinomului cu celule clare la descendentii de sex feminin. Datele nu sunt insa certe si probabil exista si alti factori care sunt concomitent implicati.
Simptomatologie si diagnostic
Pentru a fi considerata o
tumora primara de vagin, aceasta trebuie sa ia
nastere la nivelul vaginului si sa nu implice orificiul cervical extern sau vulva. Altfel, tumora se considera a fi vulvara sau cervicala. Sunt importante cateva consideratii de ordin terapeutic: tumorile din 1/3 distala a vaginului se trateaza la fel ca tumorile vulvare in timp ce cele din vecinatatea colului se pot aborda prin metode similare cu ale neoplasmului de col.
Diagnosticul aceste afectiuni este adesea tardiv, atat datorita raritatii sale cat si a unei recunoasteri intarziate a unor simptome anormale care se pot datora acestei neoplazii. Simptomatologia cea mai frecventa a cancerului vaginal este sangerarea si leucoreea, deci identica cu a cancerului de col. Durerea apare in cazurile avansate. Tulburarile mictio-nale apar in cazul tumorilor localizate pe peretele anterior (si nu semnifica neaparat un stadiu tardiv al bolii), iar
constipatia si tenesmele rectale pot apare in cazul tumorilor localizate pe peretele posterior, in general, cu cat diagnosticul este mai tardiv, prognosticul este mai prost iar terapia mai dificila. Diagnosticarea unei
tumori presupune un examen atent al intregului vagin la toate femeile cu sangerare vaginala anormala sau cu citologie anormala. Cel mai frecvent diagnosticul se pune dupa biopsierea formatiunii tumorale.
Stadializare
Clasificarea O
Stadiul 0: Carcinom in situ - corespunde Tis;
Stadiul I: Carcinom limitat la peretii vaginali -corespunde T1.
Stadiul II: Carcinom cu extensie la tesutul peri-vaginal dar care nu a atins peretele pelvin - T2.
Stadiul III: Carcinom cu extensie la peretele pelvin - T3.
Stadiul IV: Carcinom care s-a extins in afara micului bazin sau invadeaza mucoasa cala sau rectala (edemul bulos nu include pacientul in acest stadiu) - T4.
Stadializarea TNM
NO - fara semne de invazie a gg. limfatici regionali;
N1 - semne de invazie a gg. limfatici regionali unilaterali, mobili;
N2 - semne de invazie bilaterala a gg. limfatici regionali, mobili;
N3 - semne de invazie a gg. limfatici regionali fixati;
Nx - lipesc conditiile de determinare a categoriei N;
MO - fara semne de metastaze la distanta;
M1 - prezenta de metastaze la distanta;
Mx - lipsesc conditiile minime de determinare a metastazelor.
Gg. limfatici regionali sunt:
- gg. limfatici pelvini situati distal de bifurcatia aortei, pentru cele 2/3 distale ale vaginului.
- gg. limfatici inghinali pentru 1/3 proximala a vaginului
Stadiul I T1 NO MO
Stadiul II T2 NO MO
Stadiul III T3 NO MO
T1, T2, T3 N1 MO
Stadiul IVa T4 orice N MO
Stadiul I oriceT orice N M1