Sunt frecvente provenind dela diferite
tumori primitive care se pot grupa in raport cu diferite criterii:
a) in functie de cancerele aparatelor si sistemelor: - de la cancerele scerelor abdominale; - de la cancerul pulmonar, renal, al
sanului la femee; -prin contiguitate de la scerele peritoneale de contact imediat; - diseminari metastatice de la organul afectat insasi (epiploon) (33);
b) cu punct de plecare de la diverse organe, in ordinea frecventei: ovarul, stomacul, colonul, intestinul subtire, pancreasul, caile biliare (70).
Caile de diseminare sunt: contiguitate, limfatica, sangna si prin manevre chirurgicale intraopera-torii. in cazul cancerului ovarian, gastric sau colonie s-a descris o reala "exfoliere a celulelor din se-roasa sau invelisurile organului respectiv\" care are ca urmare diseminarea celulelor neoplazice in catatea peritoneala, ceea ce afecteaza in egala masura mezouri, epiploane, peritoneu parietal. Lavajul
peritoneal larg cu recoltarea lichidului si examinarea centrifugatului din punct de vedere citologic, poate descoperi in multe cazuri carcinomatoza peritoneala, care confirma caracterul sistemic al bolii neoplazice primitive impunand inoperabilitatea. Astfel de situatii sunt posibile chiar in cazurile cu leziuni canceroase primitive incipiente (T1, T2) (71).
Anatomia patologica a tumorilor maligne mezen-tero-epiploice solide secundare descrie carcinoa-mele (cele mai frecvente), sarcoamele (mult mai rare) si pseudomixomul care desi considerata benigna este maligna prin evolutia sa.In conditiile metastazelor carcinomatoase si a carcinozei peritoneale proportional cu extinderea ei, mezenterele si epiploonul se retracta iar epiploonul mare se transforma intr-o masa conglomerata, neregulata, nedisecabila aderenta sau nu la peretele abdominal si mai ales la intestinul subtire. Se constituie mase conglomerate enterale, mezenterul si alte mezouri fiind incarcate de noduli tumorali albi-ciosi, duri, extrem de variabili dimensionali. Nodulii tumorali pot conflua in placarde, adica zone intinse tumorale pe epiploon, mezouri sau peritoneul parietal. Adesea aspectele descrise coexista cu ascita seroasa sau mai ales hemoragica. Provenite din diverse organe, tumorile metastatice pot deveni la randul lor invazive in scerele digestive la randul lor determinand prin strictiuni, invazii sau modificari anatomice, sindroame subocluzive sau ocluzive.
Diagnosticul tumorilor secundare mezentero-epiploice se bazeaza pe:
- existenta, localizarea si extensia tumorii primare;
- distensia aero-lichidiana a abdomenului;
- identificarea unei ascite hemoragice;
- citologia cu caractere maligne in lichidul de ascita;
- palparea unor mase tumorale intraabdomi-nale, relativ mobile, variabile dimensional, de obicei multiple, palparea lor furnizand "semnul sloiului (glasonului) de gheata\";
- identificarea palpatorie a unor mici formatiuni tumorale (metastatice) la nivelul ombilicului sau prin tuseurile pelne;
- elemente descoperite prin ultrasonografie, TC, eventual rezonanta magnetica nucleara.
Tratamentul tumorilor la care ne referim mai ales in contextul unui revarsat carcinomatos peritoneal este inoperant. Exceptie face neoplasmul de
ovar (stadiile II! si IV) caz in care exereza larga a sferei genitale interne, dubla omentectomie, perito-nectomia pelna extinsa pe flancurile peretilor abdominali, uneori cu peritonectomia diafragmatica, partiala perihepatica pot fi benefice; actul chirurgical foarte agresiv este completat ca terapie adjuvanta de polichimioterapie in
cure repetate administrate sistemic sau intraperitoneal. Rezultatele pot fi bune de-a lungul catorva luni sau chiar ani.
Sarcoamele secundare mezentero-epiploice, rare, se impun a fi extirpate concomitent cu
tumora primara. Exereza se poate repeta in conditiile recidivelor, care sunt frecvente in catatea peritoneala, stiindu-se rezistenta acestor tumori la polichimioterapie postoperatorie.
Pseudomixomul peritoneal sau boala gelatinoasa a peritoneului, boala cu evolutie cu "malignitate locala\" este descrisa la modulul prind patologia peritoneului.
