Desi in ceea ce priveste identificarea agentilor care ar putea fi implicati in inducerea LAL si limfoamelor non-Hodgkin progresele sunt limitate, s-au facut progrese uimitoare in identificarea acelor genecare par sa fie implicate in patogenia acestor boli. Anomaliile citogenetice sunt bine documentate intr-un anumit numar din limfoamele non-Hodgkin si LAL (elele 113-2 si 113-3). Analiza secventelor ADN a catorva dintre aceste translocatii cromozomiale a demonstrat ca genele care in mod normal regleaza sinteza lanturilor grele si usoare ale imunoglobulinelor sunt juxtapuse genelor care regleaza in mod normal activarea si proliferarea celulara. S-a postulat ca aceste gene transfor-
matoare, sau oncogene, ajung sub controlul acelor elemente reglatorii care in mod normal controleaza proliferarea si diferentierea celulelor B. Cele mai studiate exemple sunt translocatiile t (8; 14) sau variantele t (2 ; 8) sau t (8; 22) din limfomul Burkitt, prezente in peste 90% din limfoamele Burkitt si dintr-un subgrup de LAL cu celule pre-B. in aceasta boala, oncogena c-myc de pe cromozomul 8 este unita fie cu locusul lantului greu al imunoglobulinelor de pe cromozomul 14, fie cu locusul lantului usor de tip k de pe cromozomul 2 sau cu locusul lantului usor de tip X de pe cromozomul 22, ducand la activarea si supraexpresia produsului genei c-myc. Un alt exemplu este translocatia t (14; 18), care se intalneste la aproximati85% din pacientii cu limfoame foliculare si 25% din pacientii cu limfoame difuze. In t (14; 18), gena bcl-2 (cromozomul 18) este juxtapusa cu locusul lantului greu al imunoglobulinelor (cromozomul 14). Produsul genei bcl-2 impiedica moartea celulara programata sau apoptoza. Blocand apoptoza, supraexpresia proteinei codificate de bcl-2 conduce la prelungirea supravietuirii celulare si este probabil sa apara si alte modificari genetice. In plus, soarecii transgenici cu supraexpresie a genei bcl-2 in celulele B dezvolta un sindrom limfoproliferatipoliclonal benign unic. S-a emis ipoteza ca aceasta alterare in expresia bcl-2 este implicata in patogenia limfomelor foliculare. Doua alte gene de pe cromozomii 11 si 3, atunci cand sunt unite cu locusurile genelor imunoglobulinelor de pe cromozomul 14, se asociaza cu unele limfoame non-Hodgkin. Pe cromozomul Ilql3 au fost identificate un numar de puncte de rupere si una dintre secventele rezultate a fost identificata ca fiind gena bcl-l. Aceasta translocatie, intalnita in limfomul mantalei, conduce la dereglarea expresiei genei care codifica ciclina Dl, care este implicata in reglarea ciclului celular. Mai recent, o oncogena potentiala, denumita bcl-6, a fost identificata la punctul de rupere 3q27 intr-un subgrup de limfoame non-Hodgkin difuze cu celula mare de tip B. Proteina codificata de aceasta gena este omologa cu factorii de transcriptie de tip "zinc finger\" si poate fi implicata in activarea unor gene promotoare ale cresterii. Translocatia t (2; 5) in limfomul cu celule mari anaplazice produce o proteina de fuziune alcatuita din gena fosfoproteinei nucleolare nucleo-fosmina (NPM) de pe cromozomul 5q35, fuzionata cu o genaa unei tirozinkinaze, ALK (kinaza limfomului cu celule mari, anaplazic), de pe cromozomul 2p23.
Rearanjarea BCR-ABL produs prin translocatia t (9; 22), conducand la formarea unei tirozin kinaze anormale (pi90 sau p210 BCR-ABL), este intalnit in aproximati30% din LAL cu celule pre-B la adult. Translocatiile cromozomiale interesand Ilq23 (genele MLL, HRX si ALL1) sunt intalnite in aproximati5% din LAL cu celule pre-B la adult. Aceste translocatii conduc la dezvoltarea unor proteine anormale de legare a ADN si, in consecinta, la o transcriptie anormala a genelor. Translocatiile interesand Ilq23 sunt, de asemenea, interesate predominant in leucemiile acute mieloblastice urmand expunerii la epipodofilotoxina. Alte translocatii includ t (1; 19) intr-un subgrup de LAL pre-B si translocatiile interesand genele receptorului antigenic ale celulelor T (14qll, 7q34) in aproximatijumatate din cazurile de LAL cu celule T. Analog celor interesand genele imunoglobulinelor, translocatiile acestui receptor antigenic al celulelor T conduc la expresia anormala a unor factori de transcriptie.
