mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:  
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  


Cancerul tractului gastrointestinal
Index » Oncologie si hematologie » Cancerul tractului gastrointestinal
» Tumori ale intestinului subtire

Tumori ale intestinului subtire


Share


Tumorile intestinului subtire formeaza doar 3-6% din neoplasmele gastrointestinale. Datorita raritatii lor, un diagnostic corect este deseori intarziat. Simptomele abdominale sunt de obicei vagi si prost definite, iar instigatiile radiologice conntionale ale tractului intestinal superior si inferior apar deseori normale. Tumorile intestinului subtire ar trebui luate in consideratie pentru diagnostic diferential in urmatoarele situatii: (1) episoade recurente, neexplicate de crampe abdominale; (2) accese intermitente de obstructie intestinala, mai ales in absenta unei boli inflamatorii intestinale sau a unor interntii chirurgicale anterioare; (3) invaginatie la adulti; si (4) semne de sangerare intestinala cronica, in prezenta unor radiografii conntionale cu contrast negati. Procedura diagnostica de electie este un studiu atent cu bariu al intestinului subtire; acuratetea diagnosticului poate fi imbunatatita prin infuzarea bariului printr-un tub nazogastric plasat in duoden (enteroclisa).
TUMORILE BENIGNE in general, este dificil de prevazut aspectul histologic al tumorilor benigne de intestin subtire numai pe baze clinice si radiologice. Simptomatologia tumorilor benigne nu este distinctiva, durerea, obstructia si hemoragia fiind cele mai frecnte simptome. Aceste tumori sunt descoperite, de obicei, in a cincea si a sasea decada de viata, mai frecnt in intestinul subtire distal decat in cel proximal. Cele mai obisnuite tumori benigne sunt adenoamele, leiomioamele, lipoamele si angioamele.
Adenoamele Aceste tumori includ tumorile celulelor insulare si ale glandelor Brunner, precum si adenoamele poli-poide. Adenoamele celulelor insulare sunt localizate ocazional in afara pancreasului; simptomele asociate sunt discutate in modulul 95. Adenoamele glandelor Brunner nu sunt cu adevarat neoplazice, dar reprezinta o hipertrofie sau o hiperplazie a glandelor duodenale submucoase. Acestea apar canoduli mici in mucoasa duodenala, care secreta un mucus alcalin foarte vascos. Mai des, acestea sunt o descoperire radiologica accidentala care nu este asociata cu nici o boala clinica specifica.

Adenoamele polipoide
Aproximativ 25% din tumorile benigne ale intestinului subtire sunt adenoame polipoide ( elul 92-5). Ele pot aparea ca leziune polipoida unica sau, mai rar, ca adenoame papilare viloase. La fel ca si in colon, formele de tumori sesile sau papilare sunt uneori asociate cu un carcinom coexistent. Ocazional, pacientii cu sindrom Gardner (o varianta a polipozei colonice) dezvolta adenoame premaligne in intestinul subtire; astfel de leziuni sunt in general in duoden. Tumorile polipoide multiple pot sa apara pe tot intestinul subtire (si ocazional in stomac si colorect) in sindromul Peutz-Jeghers. Polipii sunt de obicei hamartoame (polipi junili), avand un potential scazut de degenerare maligna. Cu aceasta afectiune autozomal dominanta sunt asociate depozite musculocutanate de melanina, precum si tumori de ovar, san, pancreas si endometru.


Leiom ioamele

Aceste neoplasme se formeaza din componentele de muschi neted ale intestinului si sunt, de obicei, intramurale, afectand mucoasa de deasupra. Ulceratiile mucoasei pot determina hemoragii gastrointestinale de gravitate variata. Sunt frecnt intalnite durerile abdominale intermitente, cu caracter de crampa.
Lipoamele Aceste tumori apar cu cea mai mare frecnta in ileonul distal si la valva ileocecala. Ele dau o imagine caracteristica radiolucenta, sunt de obicei intramurale si asimptomatice, dar ocazional sunt asociate cu sangerari.

Angioamele Cu toate ca nu sunt adevarate neoplasme, aceste leziuni sunt importante, deoarece determina frecnt sangerari intestinale. Ele pot lua forma unei telangiectazii sau a unui hemangiom. Telangiectaziile multiple apar intr-o forma neereditara, limitata la tractul gastrointestinal, sau ca parte a sindromului Osler-Rendu-Weber ereditar. Tumorile vasculare pot sa ia forma hemangioamelor izolate, mai frecnt in jejun. Angiografia, mai ales in timpul sangerarilor, este procedeul de electie in evaluarea acestor leziuni.
TUMORILE MALIGNE Desi rare, tumorile maligne ale intestinului subtire apar la pacientii cu enterita regionala si sprue celiac care evolueaza de mult timp, precum si la indivizii cu SIDA. In contrast cu tumorile benigne, tumorile maligne ale intestinului subtire sunt frecnt asociate cu febra, pierdere in greutate, sangerare si masa abdominala palpabila. Dupa carcinoamele ampulare (dintre care multe se formeaza din duetele biliare sau pancreatice), cele mai frecnte tumori maligne care apar pe intestinul subtire sunt adenocarcinoamele, limfoamele, tumorile carcinoide si leiomiosarcoamele.
Adenocarcinoamele Cele mai frecnte cancere primare ale intestinului subtire sunt adenocarcinoamele, care sunt responsabile de aproximativ 50% din tumorile maligne. Aceste neoplasme apar cel mai des in duodenul distal si jejunul proximal, unde tind sa ulcereze si sa determine hemoragie si obstructie. Radiologie ele pot fi confundate cu boala ulceroasa duodenala cronica sau cu boala Crohn, daca pacientul are o enterita regionala ce evolueaza de mai mult timp. Diagnosticul se pune cel mai bine prin endoscopie si biopsie sub vizualizare directa. Tratamentul de electie este rezectie chirurgicala.
Limfoamele Implicarea limfomatoasa a intestinului subtire poate fi primara sau secundara. Un diagnostic de limfom intestinal primar necesita confirmare histologica intr-un context clinic in care adenopatiile palpabile si hepatosplenomegalia sunt absente si nu exista nici un semn de limfom pe radiografia toracica, TC, sau frotiul de sange periferic sau la aspiratia cu biopsie din maduva osoasa. in general, sunt prezente simptomele referitoare la intestinul subtire, acompaniate, de obicei, de o leziune evidenta anatomic. Limfoamele secundare constau intr-o implicare a intestinului de catre o malignitate limfatica ce se extinde de la ganglionii limfatici retroperitoneali sau mezenterici implicati si prin urmare este o manifestare a unui neoplasm sistemic generalizat, ( modulul 113).
Limfoamele intestinale primare sunt responsabile de aproximativ 20% din malignitatile intestinului subtire. in esenta, toate aceste neoplasme sunt limfoame non-Hodgkin; ele au de obicei, o structura histologica difuza, cu celule mari si, de obicei cu originea in celulele T. Limfoamele intestinale implica mai frecnt ileonul decat jejunul, care in schimb e mai frecnt afectat decat duodenul, un pattern ce oglindeste cantitatea relativa de celule limfoide normale din aceste zone anatomice. Riscul de a face limfoame ale intestinului subtire este crescut la pacientii cu un istoric anterior de afectiune malabsorbtiva (ex.: sprue celiac), enterita regionala si functie imuna scazuta, datorita sindroamelor de imuno deficienta congenitale, transtului de organe anterior, bolilor autoimune sau SIDA.
Dezvoltarea de mase nodulare localizate care ingusteaza lumenul are ca rezultate dureri periombilicale (inrautatite de alimentatie), precum si scaderea in greutate, voma si obstructii intestinale ocazionale. Diagnosticul de limfom al intestinului subtire poate fi suspectat prin aparitia pe radiografiile cu contrast a unor patternuri precum infiltrarea si ingrosarea pliurilor mucoasei, noduli ai mucoasei, zone de ulceratii neregulate sau staza substantei de contrast. Diagnosticul poate fi confirmat prin explorarea chirurgicala si rezectia segmentului implicat. Ocazional, limfomul intestinal poate fi diagnosticat prin biopsia perorala a mucoasei intestinale, dar din moment
ce boala implica in principal lamina propria, sunt necesare, de obicei, biopsii chirurgicale pe grosimea completa.
Rezectia tumorii constituie modalitatea initiala de tratament. Desi unor pacienti li s-a aplicat radioterapia postoperatorie dupa rezectia totala, majoritatea autorilor sustin tratamentul sistemic pe termen scurt cu chimioterapie combinata. Prezenta frecnta a bolii diseminate intraabdominai in momentul diagnosticului si multicentricitatea ocazionala a tumorii fac deseori imposibila o rezectie totala. Probabilitatea de remisiune sustinuta sau de vindecare este de aproximativ 75% la pacientii cu boala localizata, dar este de 25% sau mai putin la indivizii cu limfoame nerezecabile. La pacientii ale caror tumori nu sunt rezecate, chimioterapia poate duce la perforatie intestinala.
O forma unica de afectare a intestinului subtire, care implica difuz intregul intestin, a fost descrisa pentru prima data la evreii si arabii din Orient si este cunoscuta drept boala imuno-proliferativa a intestinului subtire (BIPIS), limfomul mediteranean sau boala lanturilor a grele. Aceasta este o tumora cu celule B. Aspectul tipic include diareea cronica si steatoreea, asociate cu voma si crampe abdominale; pot fi observate si degetele in bat de toba. O trasatura curioasa la multi pacienti cu BIPTS este prezenta in sange si secretiile intestinale a unei Ig A anormale, care contine un lant greu a mai scurt si este lipsita de lanturi usoare. Se suspecteaza ca lanturile a anormale sunt produse de plasmocitele care infiltraza intestinul subtire. Evolutia clinica a pacientilor cu BIPIS este in general una cu exacerbari si remisiuni, cu decesul rezultand frecnt fie dintr-o malnutritie progresiva si epuizare, fie din aparitia unui limfom agresiv. Folosirea antibioticelor orale, precum tetraciclina, pare a fi benefica in fazele initiale ale bolii, sugerand o posibila etiologie infectioasa. Chimioterapia combinata a fost administrata in timpul stadiilor tarzii de bo ala, cu rezultate variabile. Rezultatele sunt mai bune cand antibioticele si chimioterapia sunt combinate.
Tumorile carcinoide Tumorile carcinoide fac parte din mai frecntele tumori epiteliale ale intestinului subtire. Ele se formeaza din celulele argentafine ale criptelor Lieberktihn si se gasesc de la duodenul distal pana la colonul ascendent, zone derivate embriologic din mezenteron. Mai mult de 50% din tumorile carcinoide intestinale se gasesc in ileonul distal, majoritatea adunate aproape de valva ileocecala. Majoritatea tumorilor carcinoide intestinale sunt asimptomatice si au un potential malign scazut, dar invazia si metastazele pot sa apara, ducand la sindromul carcinoid (modulul 95).
Leiomiosarcoamele Tumori mari, voluminoase, leiomiosarcoamele au deseori mai mult de 5 cm in diametru si pot fi palpate la examinarea abdomenului. Sangerarea, obstructia si perforatia sunt frecnte.

Tipareste Trimite prin email


  Sectiuni Oncologie si hematologie:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai






 
Adauga documentAdauga articol scris
 
Copyright © 2008- 2014 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor