Igiena gurii la fumatori reprezinta o problema aparte ce se cere privita cu toata atentia. Dupa cum se stie, nicotina are o influenta negati asupra unor importante organe cum ar fi inima, pla-minii si altele, dar in acelasi timp este tot atit de nefasta si pentru dinti. Astfel, la persoanele care fumeaza, apare o coloratie a dintilor frontali, specifica fumatorilor, care da un aspect nu tocmai placut. In ciuda celui mai corect si mai staruitor periaj coloratia nu dispare, mai mult inca, se accentueaza, bine inteles daca persoana respecti nu abandoneaza fumatul. Medicul stomatolog este singurul care poate elimina aceasta coloratie, cu ajutorul unei periute speciale care se monteaza in locul frezei dentare. La marii fumatori se poate intimpla insa ca nici prin aceasta metoda sa nu se poata obtine o buna curatire o dintilor, existind in aceste cazuri o puternica impregnare de nicotina intre prismele de smalt. De altfel, chiar admitind faptul ca respectivul fumator si-a intrerupt fumatul in acest timp, obtinind cit de cit o colorare spre normal a dintilor, reluindu-si dupa un timp fumatul, coloratia reapare.
Coloratia dintilor nu este singura neplacere pe care 0 poate pricinui tutunul. Adeseori aceasta coincide cu un miros neplacut al gurii, tot specific fumatorilor, chiar daca acestia respecta o riguroasa igiena a gurii si a dintilor. Cind mirosului de nicotina i se adauga prezenta de carii, de piatra dentara sau lucrari dentare incorecte,toate acestea vor favoriza retentia de alimente, a caror descompunere da ti ea un miros neplacut. In asemenea cazuri, intrebuintarea oricarui spray, oricit de puternic dezodorizant, nu are decit un slab efect si numai pentru moment. Singura modalitate pentru inlaturarea mirosului ramine o igiena corecta a gurii ti a dintilor si, in primul rind, abandonarea fumatului.
Mirosului gurii la fumatori i se adauga si alte neplaceri, cauzate de tutun. Nicotina joaca un rol nefast si asupra tesuturilor inconjuratoare ale dintilor, a parodontiului, putind apare pe limba pete albicioase sau iritatii si inflamatii in regiunea buzelor, manifestari fata de care respectivul fumator trebuie sa fie foarte atent. Acelasi lucru il putem spune despre acei fumatori pasionati, care nein-durandu-se sa lase tigara, se ambitioneaza s-o fumeze in intregime, provocrndu-si arsuri ale buzelor, care daca prin obisnuinta se repeta, pot degenera in cancer al buzelor.
Unii fumatori, ingrijorati in fata unor asemenea neplacute perspective, isi vor spune : Nu mai fumez tigari, fumez pipa" socotind ca recurgind la un asemenea compromis, pastrindu-si placerea tutunului, nu vor mai risca sa se imbolnaveasca de cancer. Fumatul pipei nu reprezinta totusi o rezolre in asemenea cazuri. Intr-ader, pipa nu poate genera arsuri ale buzelor, fumatul insa ramine, mirosul gurii de asemenea si toate neajunsurile provocate de tutun ramin, inclusiv riscul aparitiei cancerului bronhopulmonar. Mergind inca si mai departe, in dorinta lor de a nu se expune la riscuri, unii vor renunta la pipa cu tutun, fumind-o la rece", adica tinind pipa intre dinti, doar asa, de forma, fara a o aprinde, socotind ca o asemenea poza le da o distinctie, un aer de superioritate, facindu-i sa para mai interesanti Dar, chiar si cu acest nevinot" procedeu, se vor putea ivi alte necazuri. Tinind pipa strinsa intre dinti, se produce in timp o tocire a dintilor frontali, ata numita abraziune. Mai mult chiar, stringerea intre dinti a pipei, putea genera un anumit tic nervos care-l face pe respectivul, sa stringa din dinti chiar atunci cind nu are pipa intre buze. Nu fi decit o anticipare a unui obicei destul de neplacut, acela al scrisnitului dintilor, al bruxismu-lui dupa denumirea stiintifica.
lata cite necazuri poate da fumatul. In fata unei asemenea situatii, orice fumator isi poate pune problema in felul urmator : Fumatul ? O fi el o mare placere, dar decit asa placere, mai bine lipsa." !
