giena bucala corecta
In cadrul igienei generale a organismului, un loc important il detine igiena dintilor si a gurii. Pentru pastrarea unei corecte igiene in acest sens, sint necesare pe de o parte asanarea cavitatii bucale, indepartarea pietrei de pe dinti, tratarea cariilor simple si complicate, refacerea lucrarilor incorecte, iar pe de alta parte respectarea unei igiene riguroase a dintilor, in care rolul cel mai important il detine periajul dentar.
Periajul dentar corect se practica cu o periuta dentara, intrebuintind paste de dinti sau pulberi pentru dinti. Extrem de important de retinut este modul in care se practica periojul, tehnica despre care vom vorbi mai pe larg in urmatoarele ini.
Este recomandabil ca dupa periajul propriu-zis, sa se efectueze, cu ajutorul pulpei degetului mare sau a degetului aratator, un masaj al gingiilor, care va trebui sa dureze cel putin tot atit cit a durat penajul, dupa care se va clati energic gura, prin umflarea obrajilor cu apa, ceea ce va permite o buna curatire a gingiilor si totodata un masaj al acestora, in continuarea celui executat cu pulpa degetului.
Periajul executat in acest fel se practica dupa mesele principale, un rol deosebit avindu-l periajul dupa masa de seara.
Pentru a-i retine un timp cit mai indelungat pe arcade, dintii, ca orice lucru important, ilustreaza si ei zicala : ,,cum ii ingrijesti, asa ii i aa !"
Periuta de dinti reprezinta instrumentul principal in curatirea artificiala a dintilor. Fiecare persoana trebuie sa aiba propria periuta de dinti, avind entual si una la locul de munca.
Ea este compusa dintr-o parte activa, capul periutei si o parte de sustinere, minerul periutei. Capul periutei poate fi diferit, existind, in functie de producatori, dirse forme, fiecare vizind o crestere a eficientei periajului prin patrunderea perilor in spatiile interdentare si deci efectuarea unei cit mai bune Curatiri la acest nil. Atunci cind dintii prezinta o inclinare accentuata catre interiorul gurii, nepermitind o buna igiena a fetelor lor, mai putin accesibile dinspre limba la dintii inferiori, dinspre cerul gurii la dintii superiori, sint necesare periute speciale la care partea activa sa faca un unghi cu partea de sustinere. Asemenea periute nu se gasesc in comert, dar ele pot fi usor confectionate de catre oricine, incalzind la flacara minerul din material plastic al unei periute obisnuite, prin inmuiere, se poate obtine unghiul dorit. O persoana core prezinta asemenea pozitii ale dintilor, va aa nevoie de doua periute : una speciala, pentru periajul suprafetelor greu accesibile si una obisnuita, pentru periajul celorlalte suprafete.
Partea activa a periutei este constituita din tufe de peri fixati pe un suport din acelasi material cu minerul. Perii pot fi de pronienta animala, porc sau viezure, sau sintetice, din material plastic. Firele de par de porc sau viezure sint cele mai recomandabile, deoarece natura lor organica le da o suplete deosebita. Prezinta in schimb dezavantajul de a aa o grosime neuniforma a firelor si o lipsa de omogenitate a tufelor. Firele din material plastic prezinta avantajul de a ao peri de aceeasi grosime, avind in schimb dezavantajul de a fi prea rigizi, pulind provoca obra-ziuni ale anumitor suprafete dentare, intelegindu-se prin abraziune, tocirea in mai mult sau mai putin timp a prismelor de smlat,
O periuta ideala trebuie sa prezinte urmatoarele calitati :
. Elasticitatea perilor.
. Rigiditatea minerului.
. Soliditate si rezistenta in timp la utilizare.
. Supletea firelor de par.
Dar, din pacate, nu s-a ajuns inca la confectionarea unor periute de dinti care sa intruneasca in totalitate aceste calitati.
O periuta de dinti buna trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici ale partii acti : Lungimea capului : 20-25 mm » Latimea capului : 10-l2 mm » Numarul rindurilor de tufe : doua sau trei. . Numarul de tufe : opt pentru fiecare rind. t Inatimea firelor : 10 mm.
Pentru copii, bineinteles, dimensiunile periutelor vor fi mai mici.
Lungimea minerului nu trebuie sa depaseasca de 5 ori pe aceea a capului periutei, iar latimea minerului, trebuie sa fie egala cu aceea a capului periutei.
Cind o periuta de dinti, dupa o utilizare mai mult sau mai putin indelungata, si-a pierdut calitatile firelor privind elasticitatea si supletea acestora, si nu mai poate efectua o igienizare corecta, trebuie inlocuita cu o alta noua.
O alta componenta a igienii gurii si a dintilor, o reprezinta pastele de dinti. Acestea sint formate din pulberi dentare, avind rol de slefuire, de uniformizare a suprafetelor dentare, si din dirse substante care le dau viscozitate. Dintre aceste substante, un rol important ii ocupa glicerina, gelatinele, gelozele, dirse siropuri si chiar mierea. Din dorinta de a se crea paste de dinti superioare, s-ou introdus in componenta lor : sapunul, vitaminele, intre care vitamina K, fluorul, dirse antiseptice, anumite antibiotice, clorofila, ureea, amoniul, sarurile de sodiu si potasiu, fara a se obtine intotdeauna rezultatele dorite.
Fluorul, cunoscut prin actiunea lui anticarioasa, introdus in pastele dentare, are o eficienta redusa. De ce ? In primul rind, fluorul are o importanta deosebita cind este administrat in scopul de a preni cariile, intarind matricea osoasa atunci cind aceasta se formeaza. Ori, la adult, matricea osoasa a dintelui este de mult formata, ea intrind intre amintirile organismului Timpul de contact pasta-dinti este de altfel si el prea scurt pentru a aa vreun efect. In plus, saliva dilueaza concentratia fluoru-lui aflat in gura dupa intrebuintoreo pastei.
Pentru o activare in acest sens ar fi nevoie de concentratii mari de fluor, acestea putind insa produce intoxicatii. In schimb, se pare ca utilizarea pastelor cu uree si amoniu, duce la o scadere de 3-30% a cariilor.
Antisepticele, introduse in toate pastele dentare, au scopul de a reduce numarul microbilor din gura, reducind astfel si posibilitatea aparitiei cariilor. Folosirea in exclusivitate a antisepticelor in formula unei paste, nu a dat rezultatele scontate, modificind echilibrul biologic bucal si avind drept urmare modificarea compozitiei microbilor aflati in gura. Con-tinind un procent mare de antiseptice, aceste paste vor fi utilizate in mod cu totul exceptional si numai la recomandarea medicului, in imbolnavirile mucoasei gurii, mai precis in gingivo-stomatite. Antibioticele sint incompatibile cu unele componente ale pastei si anume cu sapunul, care determina inactivarea acestora. Folosirea antibioticelor in componenta pastelor dentare, duce, in timp, la sporirea rezistentei microbilor aflati in mod normal in gura, ca si la ruperea echilibrului care exista intre microbi si ciupercile care alcatuiesc flora gurii. Aceasta va aa drept urmare si aparitia unei coloratii in negru a dintilor.
Dintre pastele dentare aflate in comert, citam citeva la indemina oricui : "Primavara", "Margaritar", "Supercristal", "Activa", "Eva", "Pasta de dinti pentru fumatori", "Pasta de dinti cu fluor", "Adam", "Arena" etc
In afara pastelor de dinti, ,se mai intrebuinteaza pulberile dentare, reprezentind combinatii ale dirselor saruri minerale la care se adauga pulberi de dentina, de coral, de piatra-ponce ca si dirse argile.
Pulberile dentare prezinta marele avantaj al curatirii rapide, prin efectul mecanic al frecarii depozitelor asupra carora actioneaza. Pe linga aceste calitati, pulberile dentare au insa si neajunsuri ; neavind o forma regulata a particulelor care le compun, pot dauna suprafetelor de smalt, produ-cind subtierea acestora, prin tocirea prismelor de smalt. Neindepartarea lor imediata, prin clatirea gurii, poate favoriza depunerile de piatra dentara. Actiunea lor detergenta este mai mica fata de aceea a pastelor de dinti. Pulberile dentare se recomanda a nu fi utilizate mai mult decit o data pe zi, ceea ce este insuficient insa fata de nevoile igienei bucale.
Sint contraindicate la persoane care prezinta defecte ale smaltului dentar, displazii, la persoanele cu predispozitie la parodontoze, ca si la copii ; acestia din urma avind un smalt care nu a atins inca gradul de structura al adultului. Apele de gura. Ele prezinta mijloace bune pentru pastrarea igienei gurii. Actiunea lor principala consta in dezodorizare, datorita componentelor aromatice pe care le contin, si anume, a esentei de menta, de vanilie, de scortisoara, a tincturii de ana-son etc. Actiunea lor de curatire este foarte redusa, avind in schimb un efect calmant si usor antiseptic.
Sarurile minerale folosite ca atare, sau introduse in pastele si in pulberile dentare, isi gasesc deplina justificare. Astfel bicarbonatul de sodiu inhiba cresterea microbilor, care, dupa unii, ar fi responsabili de producerea cariilor. Dar cea mai importanta sare utilizata in curatirea artificiala a dintilor, ramine clorura de sodiu, care nu este altceva decit sarea de bucatarie. Avantajele folosirii sarii ca mijloc de igienizare a gurii, sint multiple. Astfel !
Stimuleaza secretia salivara, nealterind compozitia salii.
. Blocheaza activitatea microbilor din gura, prin modificarea reactiei mediului bucal.
* Are un rol in impiedicarea aparitiei pietrei, a tartrului dentar.
» Folosirea sarii de bucatarie in cadrul penajului dentar, chiar in mod prelungit, nu este periculoasa nici pentru hipertensivi, diabetici sau gravide.
. Prin stimularea concentratiei salivare, contribuie la eliminarea toxinelor din organism.
. Mentine capacitatea de rezistenta a mucoasei gurii, prin efectul stimulator al circulatiei sanguine la acest nil.
