mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

Afectiuni ale dintilor
Index » Boli » Afectiuni ale dintilor
» Tratarea cariilor dentare

Tratarea cariilor dentare


Share



Exista unii oameni care au avut in viata lor de suferit dureri fizice considerabile, operatii mari sau traumatisme zdrobitoarej si care se tem totusi de simpla obturatie de catre stomatolog a unei cavitati in vederea tratarii unei carii, Si pentru ca a venit vorbo de carie, trebuie sa spunem ca si atunci cind aceasta este simpla, reprezinta un caz de urgenta, care nu sufera aminare, trebuind a fi tratata incinte de a se complica. O carie odata aparuta sub aspectul unui mic punct negru pe suprafata dintelui, nu mai da inapoi Sint prea rare cazurile in care o carie nu evolueaza, si in nici un caz dintele odata atins si netratat nu se mai reface.

Cuprins:

Teama de stomatolog

Ce īnseamnă obturaţie dentară ?

Aparate folosite īn tratarea cariilor dentare

Anestezia dentară

Pansamentul cu arsenic


Teama de stomatolog

sus sus
Cu cīt trece timpul, cu atīt tratamentul va fi mai anevoios şi de mai lungă durată. Mai curind sau mai tirziu, mai bine zis cit mai curind, de urgenţă chiar, respectivul va trebui să dea ochii cu stomatologul, şi cu cit o face mai din vreme, cu atit va fi mai uşor pentru el, ştiind că tratamentul unei carii surprinse īn această fază de inceput, cīnd īncă n-a străpuns complet smalţul, este nedureros, pu-tīndu-se efectua īntr-o singură şedinţă. Cam acestea despre frica de stomatolog manifestată de unii pacienţi. Tot in legătură cu această fobie, pe deplin nejustificată, vom reda aici o situaţie de acest gen, deloc lipsită de umorul ei, dar şi de tīlcul ei : este vorba de un pacient fricos, care, după zile şi nopţi de chinuitoare dureri dentare, īşi ia "inima īn dinţi" ca să zicem astfel, hotărindu-se in fine să meargă pentru a fi văzut de stomatolog.



Ajuns la policlinică, dă tircoale clădirii cu pas īncetinit pentru a intirzia cīt mai mult momentul intrării, se gīndeşte la cine ştie ce lucruri plăcute, doar-doar n-o mai simţi durerea, īn sfīrşit intră cu paşi şovăielnici. Işi ia bon, īntreabă la fişier ce fel de om este doctorul, dacă este milos sau crud, dacă are mină īncruntată sau zimbitoare... Intră in sala de aşteptare, ia loc īntr-un fotoliu, se informează la cei ce ies din cabinet dacă i-a durut sau nu, dacă doctorul ore mină "uşoară" sau mină "grea", face paşi spre uşa cabinetului spre a se convinge că i-a mai rămas un pic de curaj, pentru ca īn clipa cīnd īi vine rīndul, s-o tulească frumuşel spre ieşire, spunindu-şi in sinea lui : "lasă, vin altădată".
O comportare ridicolă, un soi de auto-liniştire de moment, care mai curīnd sau mai tīrziu, din cauza durerilor exasperante, īl va face să apară din nou īn faţa uşii stomatologului, hotărit ferm de astă-dată să intre.

Ce īnseamnă obturaţie dentară ?

sus sus
Obturaţia dentară reprezintă ceea ce īn vorbirea curentă se numeşte plombă dentară. Cine nu ştie ce-i o plombă ? Cine n-a avut nevoie ca măcar odată in viaţa lui să-şi pună o plombă ? Numărul celor care avīnd carii işi pun plombe este incalculabil, dar, din păcate şi numărul celor care avind carii şi le tratează cu... indiferenţă, nu este cu mult mai scăzut. Şi lucrul este de-a dreptul īngrijorător, atīta timp cit plomba, fiind singura modalitate pentru tratamentul cariilor, constituie o veritabilă necesitate socială.
De la copilul aflat abia la inceputul dentiţiei sale şi pină la bătrīnul de 80 de ani, dacă bineīnţeles mai are ce plomba, şi unul şi celălalt au nevoie de plombe, şi aceasta destul de frecvent. Adulţii īn marea lor majoritate au adeseori carii, fie ascunse şi neştiute, fie neglijate, carii care trebuie tratate. In ceea ce priveşte copiii aflaţi la vīrsta şcolară, aceştia beneficiază īn cadrul dispensarizării, de considerabile servicii īn această direcţie. N-ar strica poate, să existe o dispensarizare obligatorie şi pentru cei trecuţi de vīrsta şcolară...
Ne-o devenit citit de familiară noţiunea de plombă, incit, pină şi in urbanistică, unei clădiri noi care vine să umple golul existent īntre două clădiri vechi, i se dă denumirea de "plombă".

O denumire tehnică, arhitecturală, care nu ni se pare deloc greşit aleasă. Acum, după scurtele considerente de mai sus pricind plomba īn general, să ne ocupăm de plomba propriu-zisă, de obturaţia dentară. Obturaţiile cariilor sau plombele sint de două feluri : provizorii numite īncă şi pansamente, si definitive. Obturaţiile
provizorii ou rolul de a proteja pulpa dentară. Unele dintre ele se lasă in final, sub forma unui strat subţire sub obturaţia definitivă, cāpătind din acest moment denumirea de obturaţie de bază. Care este conduita pe care trebuie să o aibă un pacient după aplicarea de către medic a unei obturaţii provizorii ? El va feri locul respectiv de orice contact cu alimentele timp de 20-30 de minute. Cit despre obturaţiile definitive, acestea se fac cu amalgam, material rezultat din amestecarea piliturii de aliaj de argint cu mercur, de culoare gri. De asemenea, se pot īntrebuinţa şi alte materiale asemănătoare culorii dinţilor, cum ar fi silicatul, care poate fi ales īn ceea ce priveşte nuanţa. Contribuind la fizionomie, aceste materiale de silicat au căpătat denumirea de lizionomice. Ce trebuie să facă pacientul, după efectuarea obturaţiei definitive ?

Indiferent din ce material a fost efectuată obturaţia, el va respecta un repaus alimentar de două-trei ore, lichidele fiind permise după o oră. . In cazul obturaţiilor fizionomice pe dinţii frontali, nu se va consuma īn următoarele 24 de ore ciocolată, cacao, cafea, suc de roşii şi in general orice aliment sau lichid puternic colorat, existīnd posibilitatea de a se colora materialul folosit pentru obturaţie.
. Pacientul nu va fuma timp de 1-2 ore, pentru a nu colora obturaţia din silicat, care n-a făcut īncă priză definitivă.
. După două-trei zile va fi necesară prezentarea la medic. Acesta va finisa şi lustrui obturaţia din amalgam, in scopul de a obţine o suprafaţă metalică, lucioasă, ca o oglindă, aceasta avind rolul de a permite o masticaţie cit mai corectă a alimentelor, şi de a nu reţine resturile alimentare. Obturaţiile definitive din amalgam se pot lustrul şi cu ocazia fiecărei vizite periodice pe care pacientul o va face la cabinetul stomatologic, adică odată la 6-12 luni.
Mai poate fi vorba de o astupare a canalelor dinţilor, după ce a fost scoasă pulpa dentară, după tratarea dinţilor respectivi. Este aşa numita obtu-raţie de canal. După o asemenea obturaţie, pot apare uneori dureri foarte mari, datorită reacţiei produse de substanţele introduse. Alteori nu apare nici o durere. Atīt apariţia durerii, cit şi faptul că durerea nu opare, pot crea suspiciuni pacientului, crezīnd că la locul obturaţiei ceva nu este in regulă.

Adevărul este următorul : atit apariţia durerii, cit şi lipsa ei pot fi considerate la fel de normale. Fiecare organism poate reacţiona diferit, chiar dacă obturaţia a fost bine făcută. Se mai poate īntimpla ca durerea să apară tirziu, abia dupā două săptă-mini de la data efectuării obturaţiei, să dureze cīteva zile şi apoi sā treacă. Acest lucru nu trebuie să stirnească Īngrijorare.
Ce trebuie sā facă pacientul in cazul cind dupā obturaţia de canal are o reacţie violentă, īnsoţită de dureri ?
. In primul rind trebuie să-şi păstreze calmul şi să dea dovadă de multă răbdare.
. Să nu ia calmante decit īn doze mici şi numai cele strict necesare sau prescrise de medic.
. Nu este indicat a se lua antibiotice, nefiind vorba de o infecţie, ci de o reacţie a organismului.
. Pacientul işi poate clăti gura cu infuzie de muşeţel ţinută la temperatura camerei.
. Va putea ţine obrazul pe partea bolnavă, īn dreptul unei surse de căldură, cum ar fi soba, caloriferul sau chiar becul de la veioză, avīnd grijă sā nu-şi apropie prea mult pielea obrazului, pentru a nu-şi provoca arsuri.

Ca bun efect calmant mai poate fi īntrebuinţat un săculeţ cu sare īncălzită sau cu nisip īncălzit, care se va aplica pe obrazul respectiv. Se poate īntimpla ca sursele de căldură enumerate să facă durerea să crească pe moment dar, in tot cazul, ea va fi mult redusă īn timp.
» Dupā aplicarea surselor de căldură, ieşirea imediată in locuri cu temperaturi scăzute, este contraindicată.
■ Daca in ciuda tratamentului aplicat durerile vor continua, devenind din ce īn ce mai insuportabile, prezentarea la medicul stomatolog este absolut necesară.
. Prezentīndu-se la medic, pacientul nu va trebui să-i ceară acestuia să-i scoată dintele tratat, pentru a scăpa de suferinţă. Este o pripeala care-i va aduce după aceea neajunsuri mai mari.

Aparate folosite īn tratarea cariilor dentare

sus sus
Cabinetele stomatologice au astăzi un aspect deosebit, datorită aparatelor ultramoderne dotate cu tot \'elul de anexe care de care mai impresionante ca aspect, ca şi instrumentelor cromate ce stau īnşirate pe măsuţa din apropierea fotoliului dentar. Cită deosebire intre condiţiile confortabile in care se scoate azi o măsea şi condiţile nemiloase, vitrege, dure la care "dentistul" sau frizerul făcea odinioară acelaşi lucru. S-a făcut desigur un salt uriaş de la cabinetele sordide din trecut, la cabinetele stomatologice de azi, care păstrează ceva din linia sobră a cabinelor spaţiale. Cit despre aparatura īntrebuinţată cu ani şi ani īn urmă, īn cabinetele stomatologice ce să mai vorbim ? Se lucra cu aparate acţionate, de pedală cu picior, care invīr-teau freza dentară de circa 500 de ori pe minut. Sīnt aparate care au devenit azi piese de muzeu. La ora actuală, motoarele aparatelor dezvoltă o viteză de circa 30 000 de turaţii pe minut. In plus, pentru a īndepărta trepidaţiile pe care le dă viteza, ca şi pentru a scurta timpul de lucru pe dinţi, a apărut un instrument nou cu care sīnt echipate aparatele dentare.

Este vorba de turbina dentară īnglobată īn cadrul aparatelor "Dentior", fabricate in Romānia, produs de īntreprinderea Optica Romāno (I.O.R.). Turbina este acţionată de un jet puternic de aer īn jurul a 4 atmosfere, imprimīnd la rīndul ei frezei dentare o turaţie de circa 250 000-350 000 ture pe minut evitīnd astfel supraīncălzirea dintelui şi a pulpei dentare prin răcirea cu ajutorul unui jet de apă. Aparatele mai noi sīnt prevăzute īn plus şi cu o instalaţie de ultrasunete, care face ca pacientul să simtă cit mai puţin durerea. De altfel, ultrasunetele se īntrebuinţează azi cu succes şi la īndepărtarea pietrei de pe dinţi.
Laserul promite şi el mult īn această direcţie. După cum s-a subliniat la o īntrunire a specialiştilor, organizată īn Franţa, fascicolul de raze laser va putea fi utilizat īn tratamentul cariilor, fără durere. In plus, pe lingă reducerea durerii, fascicolul de raze laser va putea fi folosit īn prevenirea cariilor dentare, iradierea laser protejīnd smalţul, făcīn-du-l impermeabil la agenţii dizolvanţi, deminerali-zanţi externi. Tot laserul va mai putea fi folosit pentru incizii, ca şi pentru īndepărtarea pietrei dentare. Va deveni posibilă şi utilizarea laserului in chirurgia tumorilor din sfera buco-maxilo-facială.

Cercetările privind eliminarea durerii nu se opresc aci. Doi medici specialişti din Boston (S.U.A.) au pus la punct o nouă metodă pentru tratamentul cariilor. Este vorba de īnlocuirea frezei dentare printr-un spray al cărui jet, īndreptat asupra dintelui cariat, ar avea rolul de a dizolva şi curăţa pe cale chimică dintele atacat de carie. Resturile rezultate din această operaţie pot fi scoase din cavitatea dentară cu ajutorul unei mici pompe denumită GK-101. Tratamentul unei carii după noua metodă durează īn medie 8 minute, procedeul fiind complet nedureros.
S-au īntrebuinţat şi vaccinuri pentru combaterea cariilor. Un cercetător din Boston a anunţat un vaccin care reduce cu 50-60% frecvenţa apariţiei cariilor dentare. Deocamdată experimentat la cobai şi la hamster, se crede că vaccinul va putea fi utilizat la om, in deceniul următor. Prevenirea formării cariilor constituie preocuparea de prim ordin a oamenilor de ştiinţă. A nu mai face carii, este desigur de preferat posibilităţii de a le trata, chiar fără durere... Astfel, s-a īncercat impregnarea dinţilor cu o soluţie, un fel de gel, care odată aplicat va īmpiedica formarea cariilor, Specialiştii sovietici au pus la punct un loc special care are un bun efect īn acelaşi scop preventiv.

Testat pe un număr de 2 000 de persoane, lacul de care este vorba a dat bune rezultate in peste 60% din cazuri. Pus la punct de Institutul Central de stomatologie din Moscova, noul produs se aplică īn numai 5 minute şi are nevoie de aproximativ 20 de ore pentru a pătrunde īn smalţ unde va forma o peliculă extradură, capabilă de o proteja dinţii sănătoşi pentru o perioadă de şase luni, după care desigur, aplicarea substanţei va trebui repetată.


Tot īn legătură cu prevenirea cariilor, o noutate surprinzătoare prin ineditul ei. Un cercetător al Institutului Naţional Stomatologic din New York, a ajuns la concluzia că foarte multe carii ca şi boli ale dinţilor sint transmise de la o persoană la alta, prin intermediul sărutului...

Anestezia dentară

sus sus
Poate că nici o altă suferinţă omenească nu necesită mai mult folosirea unei anestezii ca aceea a durerii dentare. Principiul hipocratic "sedare do-lorem opus divinum", ceea ce īnseamnă "a calma durerea e un lucru divin" īşi afiă īn acest caz o confirmare deplină. Să ne īntoarcem o clipă cu gindul la vremurile in care neexistind anestezie, bărbierul, care pe lingă funcţia sa de ,,ras-tuns şi frezat" O mai avea şi pe aceea de "dantist". Să reedităm, nu fără oarecare zimbet nostalgic, imaginea jalnică a bietului pacient ghemuit īn scaun, căruia "dantistul" improvizat, proptindu-i genunchiul in piept, prin eforturi repetate şi uneori interminabile, reuşea pină la urmă să-i smulgă măseaua, īn timp ce bietul pacient urla de durere...
in zilele noastre, chiar dacă o extracţie dentară nu īnseamnă un lucru de dorit, īnseamnă in tot cazul un episod suportabil. Pacienţii, īn genere, se tem poate mai mult de injecţia făcută de medic in scop anestezic, decit de extracţia propriu-zisă.

Anestezia dentară, practicată de stomatolog īn vederea unor manopere nedureroase, se realizează de cele mai multe ori prin folosirea xilinei simple 2° o sau a xilinei 2°. o cu adrenalină, in momentul pregătirii anesteziei, medicul ii īntreabă pe pacient ce tensiune arteriala are şi dacă ore vreo suferinţă a cordului, lucru la care acesta are datoria de a răspunde sincer, venind chiar cu precizări, cum ar fi : "Sufăr de stenoză mitrală" sau "Sufăr de angină de piept". Luīnd notă de informarea căpătată, medicul va lua unele măsuri, pentru a preintīmpina orice risc.
Se mai face pacientului recomandarea de a nu veni la stomatolog pentru o extracţie, fără a nu fi mincat nimic inainte. Un corn sau o chiflă, mincate cu puţin timp inainteo extracţiei, sint de ajuns pentru a preveni accesele de vomă ce pot apare īn asemenea situaţii.
Anestezia dentară se instalează la 2-3 minute de la injectare, şi efectul ei durează două-trei ore. Unii pacienţi īl roagă pe medic să-i mai lase peste timpul necesar, pentru ca anestezia să prindă cit mai bine, alţii, dimpotrivă, din teamă ca efectul anestezicului să nu treacă, ii cer medicului să se grăbească, efectuind extracţia chiar īnainte ca anestezicul să fi avut timp să-şi facă efectul. Şi mai sint pacienţi care, considerīnd că o singură fiolă nu e suficientă pentru a le amorţi măseaua, cer medicului să le facă două, sau trei fiole... Anestezia nu face să dispară sensibilitatea tactilă produsă prin atingere, dar o suprimă pe cea dureroasă.

Pacientul simte că medicul lucrează īn gura sa, dar nu simte nici o durere, in momentul cind anestezicul īncepe a-şi face efectul, apar furnicături pe teritoriul nervului anesteziat, īnsoţite de o senzaţie de umflare şi ingroşare la locul respectiv şi la nivelul buzelor, lucru care se traduce prin-tr-o senzaţie de cădere a buzei de partea anesteziată. Imposibilitatea de a bea apă din pahar, ca şi greutatea observată īn vorbire, sīnt neplăceri inerente, care vor dispare odată cu trecerea anesteziei. Anestezia dentară prin injecţii, care nu poate fi efectuată decit de către medic, nu poate fi īnlocuită prin pulverizări cu sprayuri anestezice. Pulverizările anestezice pot fi folosite īnsă, īn cazul unor intervenţii scurte īntr-un plan superficial, sau la extracţia unor dinţi care prezintă o mobilitate foarte mare. Narcoza, anestezia generală, poate fi şi ea folosită, dar numai īn cazurile īn care īmprejurările o impun şi numai īn clinici,
in ceea ce priveşte mecanismul de producere a anesteziei locale sau regionale, putem spune următoarele : suprimă durerea prin acţiune directă asupra receptorilor senzitivi periferici, ca şi prin īmpiedicarea propagării sensibilităţii dureroase spre centrii nervoşi din scoarţa creierului prin acţiune asupra unui trunchi nervos.

Stările lipotimice, leşinurile care pot surveni īn asemenea situaţii, n-au nici o legătură cel mai adeseori cu anestezia pro-priu-zisă, ele fiind observate la cei fricoşi, la timoraţi, la emotivi, la bolnavii de nervi, īncheiem cele arătate printr-o sumară privire istorică asupra anesteziei. Prima anestezie generală a fost efectuată īn anul 1864 de către un dentist pe nume Horace Wells, iar prima demonstraţie de anestezie chirurgicală, de către un alt dentist, W. Morton. O contribuţie importantă adusă de doi dentişti la fundamentarea unei noi specialităţi. Stomatologia şi īndeosebi partea chirurgicală a acesteia, beneficiază azi īn totalitate de introducerea in practică a anesteziei locale şi generale. Un alt mod de a efectua anestezia este cel pe care ni-l oferă acupunctura.
Termenul de acupunctura provine de la cuvīntul "acuş" care īnseamnă ac, şi "punctură" care īnseamnă īnţepătură. Este o metodă folosită īn China, īncă din timpuri foarte vechi, fn ,,Nai Ţsing", lucrare atribuită secolului al XVIII-lea ī.e.n., scrie printre altele : "Doresc să nu se mai dea medicamente care otrăvesc", precum şi :

"Dorinţa mea este să se utilizeze numai misterioasele ace de oţel, cu care se dirijează energia."
Acupunctura stă la baza medicinei chineze de 5 milenii īncoace şi a făcut numeroşi adepţi in nenumărate ţări de pe glob. Totul in această terapeutică multimilenară este dominat de noţiunea de energie, care este considerată un influx vital. Această energie este răspindită in organism nu la intimplare, ci de-a lungul unor traiecte bine definite, numite meridiane.
Acupunctura este o metodă de tratament care, in ciuda incalculabilei ei vechimi, ciştigă azi tot mai mult teren şi tot mai multă īncredere prin multiplele ei aplicări in medicină şi deci şi īn stomatologie. Prin acupunctura se pot realiza anestezii deosebit de puternice, incredibil de perfecte, chiar in operaţiile efectuate pe creier, in timpul operaţiei pacientul puţind sta de vorbă cu cei din jur.

in ceea ce priveşte anestezia dentară, deşi efectul este de-săvirşit prezintă un inconvenient de timp, anestezia instalīndu-se foarte tirziu, abia la citeva zeci de minute după practicarea acupuncturii, lucru care face ca ea să fie mai puţin sau deloc utilizată in acest scop, cel puţin la noi. Ea īşi găseşte o deosebită utilizare īn nevralgiile de trigemen, una dintre cele mai acerbe suferinţe umane. Deşi prin acupunctura nu se poate obţine īn toate cazurile o suprimare totală a durerii, se poate conta insă pe o ameliorare, durerea devenind perfect suportabilă pentru bolnav. O altă aplicare a acupuncturii din ce īn ce mai īntrebuinţată azi şi īn care a dat rezultate remarcabile, este aceea a tratamentului parezei faciale cauzate de frig, aşa numita pareză "a frigore".

Pansamentul cu arsenic

sus sus
Pansamentul cu arsenic reprezintă incă un tratament al scoaterii nervului. Actualmente nu mai este īntrebuinţat decīt in cazuri excepţionale cum ar fi de pildă, īn cazul unor boli grave care nu permit efectuarea anesteziei prin injecţie, ca şi īn cazul unei imposibilităţi de pătrundere in canal fără durere, deşi anestezia a fost efectuată cit se poate de corect, lucrul fiind datorit probabil unui antagonism de acţiune īntre anumite medicamente luate anterior de către pacient, şi soluţia anestezică respectivă. In cazul aplicării unui pansament arsenical, medicul va indica in mod precis pacientului ziua in care va trebui să se prezinte pentru scoaterea pansamentului, in general, un pansament arsenical se ţine pe loc timp de 24-48 de ore, fiind in funcţie de mărimea dintelui, co şi de numărul de rădăcini ale acestuia.
Nu este lipsit de interes a arăta aci că sint unii pacienţi care, de teama injecţiei, cer medicului să le aplice pansament arsenical, ceea ce medicul desigur nu va face, decīt atunci cind va socoti că este cazul. Să vedem acum care sīnt dezavantajele pansamentului arsenical, şi de ce s-a renunţat la el aproape in totalitate.

Se poate īntīmpla ca, deşi foarte bine inchis in cavitatea carioasă de către plomba provizorie, arsenicul să difuzeze īn afară, atingīnd alte regiuni ca gingia, marginile laterale ale limbii sau chiar mucoasa obrazului. Se mai poate intimpla ca arsenicul sā difuzeze īn profunzime prin intermediul pulpei dentare, atacīnd ţesuturile de la vīrful dintelui. Un alt dezavantaj mai constă in faptul că pe cind extirparea nervului prin injecţie se poate obţine īntr-o singură şedinţă, extirparea nervului sub arsenic necesită un număr de 4-5 şedinţe, īnchiderea cit mai ermetică a pansamentului arsenical reprezintă o problemă care cere multa atenţie. Difuzarea substanţei toxice īn ţesuturile īnvecinate poate da invineţiri ale mucoosei care, de altfel, pot fi făcute să dispară prin clătirea gurii cu infuzie de muşeţel, alternată cu apă oxigenată. Trebuie să se mai ştie că invineţirea mucoasei va dispare de la sine la citeva zile după eliminarea pansamentului. Sint desigur aspecte minore pe lingă celelalte neplăceri mai grave pe care le poate determina arsenicul difuzat in ţesuturi. Ne referim īn mod deosebit la pansamentul cu arsenic ţinut peste limita de timp indicată de medic.

Neglijenţa pacienţilor de a se prezenta la medic la data cind au fost programaţi pentru scoaterea pansamentului, le poate atrage asemenea neajunsuri, provenite aşadar din vina lor. Difuzīnd de la mucoasă spre alveolele dentare şi apoi către osul respectivului maxilar, arsenicul va produce distrugerea ţesutului moale, respectiv necroza lui, fiind necesară după aceea extragerea nu numai a dintelui bolnav ci şi a altor dinţi din vecinătate, atacaţi de toxic. Va
fi necesară in plus şi chiuretarea osului respectiv, asemenea plăgi vindecindu-se foarte greu. Se mai poate intimpla uneori ca pacientul să īnghită pansamentul cu arsenic. El va alerga la medic, cuprins de mare panică : "Am īnghiţit pansamentul, ce se va intīmpla cu mine ? Am să mor otrăvit ?". Panica nu este justificată. In primul rind, un alt pansament cu arsenic va fi necesar, mai cu seamă cīnd īnghiţirea primului pansament s-a produs curind după aplicarea lui. Cīt despre efectul toxic al arsenicului īnghiţit, el nu reprezintă nici un pericol pentru viaţa pacientului. Este deajuns să ştim că doza mortală de arsenic este cu mult mai mare decīt cea cuprinsă īntr-un pansament, fiind astfel departe de a provoca o otrăvire. De altfel, odată ajuns in stomac, pansamentul arsenical va fi neutralizat de aciditatea gastrică şi apoi eliminat. Nici o grijă aşadar īn această privinţă.


Tipareste Trimite prin email


Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2017 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai