La adulti, bolile parodontale distructive cronice devin responsabile pentru pierderea mai multor dinti decat cariile, in special la rstnici. Totusi, prelenta si incidenta bolilor parodontiului par sa fie de asemenea in scadere. Cea mai frecventa forma de boala parodontala incepe ca o inflamatie a marginii gingiei (gingivita), care este nedureroasa, desi gingiile pot sangera la periaj. Boala se extinde interesand ligamentul parodontal si osul alveolar. Pe masura ce acesta din urma este lent resorbit, se produce o pierdere a atasarii ligamentului parodontal dintre dinte si os. Tesutul moale se separa de suprafata dintelui, determinand formarea unui "buzunar\" cu sangerare la examinare si in timpul masticatiei. Inflamatia acuta se poate supraadauga acestui proces cronic, cu producerea de puroi si formarea unui abces parodontal. In final, pierderea osoasa excesi, mobilitatea dintilor si formarea de abcese recurente duc la exfolierea dintilor sau pot impune extractia dentara.
Gingivita si parodontita sunt infectii asociate cu acumularea placii bacteriene, care se poate mineraliza (tartru) si care poate fi prevenita prin masuri adecte de
igiena orala, care include periajul dintilor, utilizarea atei dentare, spalaturi bucale antibacteriene si indepartarea resturilor alimentare fixate. Lucrarile dentare fabricate necorespunzator sau deteriorate pot contribui prin margini excedentare sau inadecte, in timp ce rolul traumatismului ocluziv este neclar. Tratamentul vizeaza microflora cauzala si consta in indepartarea placii si tartrului, debridarea suprafetei interioare a "buzunarelor\" si a cimentului superficial infectat si eliminarea altor factori determinanti.
Boala parodontala pare sa fie un grup de afectiuni, incluzand parodontita adultului, asociata cu Porphyromonas gingilis, Prevotella intermedia si alte microorganisme gram-negative. Parodontita juvenila localizata (PJL) determina formarea rapida de "buzunare\" parodontale si pierdere osoasa, fiind asociata cu Actinobacillus actinomycetemcomitans, Capnocy-tophaga,Eikenella corrodens si alti anaerobi. Gingivita ulcerativ
necrotizanta acuta (GUNA) implica inflamatia acuta a gingiilor, cu necroza, pierderi tisulare, dureri, sangerare si halitoza si este asociata cu P. intermedia si spirochete. GUNA si o forma agresi si rapida de parodontita (parodontita ulcerati necrotizanta) se intalnesc in asociere cu infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV). Unele din aceste cazuri evolueaza catre o leziune distructi, similara gangrenei, a tesuturilor orale moi si a osului (stomatita necrozanta), asemanatoare cu noma intalnita la populatiile cu malnutritie severa. Tratamentul implica masuri antibacteriene locale, debridare si, in cazurile severe, antibiotice eficiente impotri anaerobilor gram-negativi, administrate pe cale sistemica.
Factorii care tin de gazda pot fi implicati in patogeneza bolii parodontale si la alte populatii. Astfel, in PJL se identifica defecte familiale ale chemotaxiei neutrofilelor si acestea pot predispune la distractii tisulare provocate de toxinele microorganismului A. actinomycetemcomitans, incluzand leucotoxina, colagenaza, endotoxina si un factor care inhiba suplimentar chemotaxia neutrofillelor. Pacientii cu deficit de IgA si agama-globulinemie au probabil mai putine boli parodontale decat indivizii sanatosi, in timp ce in sindromul Down si
diabetul zaharat poate sa apara o boala parodontala gra. in timpul sarcinii se poate produce
gingivita gra si formarea de granuloame piogene localizate. Anumite medicamente, in special anticonvulsintul/ewffofwa si medicamentul antianginos blocant al canalelor de calciu, nifedipina, produc hiperplazia fibroasa a gingiei, care poate acoperi dintii, poate interfera cu procesul de alimentare si poate fi inestetica. Manifestari clinice similare pot fi datoratefibromatozei gingile familiale idiopatice. in ambele situatii se utilizeaza tratamentul chirurgical, desi o schimbare in medicatie poate fi adecta pentru forma indusa medicamentos.
Infectiile bacteriene periapicale si parodontale pot provoca bacteriemie tranzitorie dupa extractii dentare si chiar dupa profilaxia dentara de rutina. Acestea pot determina endocardita bacteriana la pacientii cu antecedente de
reumatism articular acut, alte boli lvulare, grefe lvulare sau proteze cardiace sau articulare. Protectia antibiotica este adecta in asemenea cazuri.
