Mico
bacteriile sunt bacili drepti sau usor incurbati sau coco-bacili, identificati de obicei prin proprietatea lor de acid-alcoolo-rezistenta. Odata colorate, microorganismele nu sunt usor de decolorat, chiar cu acid-alcool, din cauza modului de alcatuire a peretelui lor celular. Relatia genetica intre o micobacterie si alta este pusa in evidenta de omologia secntelor ARN-ului ribozomal, care poate fi folosit in scop diagnostic.
Din cauza importantei clinice covarsitoare a tuberculozei, micobacteriologii trebuie sa deosebeasca complexul Mycobacterium tuberculosis (format din M. tuberculosis, M. bovis si M. africanum) de toate celelalte micobacterii. Cu exceptia M. leprae ( modulul 172), celelalte micobacterii sunt cunoscute sub denumirea de micobacterii atipice, alte micobacterii decat cele ce produc
tuberculoza (MOTT) sau micobacterii netuberculoase (MNT). Izolarea MNT - sau lipsa acesteia - de la un pacient sau dintr-un specimen de laborator trebuie interpretata tinand cont de urmatorii factori:
1. Unele MNT necesita medii speciale si/sau conditii speciale de crestere. Laboratorul trebuie atentionat si sunt necesare culturi pentru bacili acid-alcoolo-rezistenti pentru a nu omite diagnosticul acestor infectii.
2. MNT cresc incet. Chiar si asa-zisele cresteri rapide au nevoie de 3-7 zile pentru a forma colonii vizibile pe mediul solid, in timp ce bacteriile cu crestere lenta au nevoie de saptamani sau nu cresc deloc pe mediile artificiale.
3. Cresterea lenta a micobacteriilor complica testele de sensibilitate la antibiotice. in timpul incubatiei prelungite,
antibioticele pot fi degradate si dispar din mediul de cultura, intarzierile prelungite reduc utilitatea clinica a oricaror rezultate entual obtinute.
4. Datele despre sensibilitatea in vitro se coreleaza putin cu rezultatele clinice. De exemplu, claritromicina, azitromicina si clofazimina au concentratii ridicate si variabile in tesuturi; in consecinta, concentratia necesara pentru determinarea rezistentei este greu de silit in vitro. Testele de sensibilitate, bazate pe nilurile serice ce pot fi obtinute, vor sili ca aceste medicamente ar aa eficacitate mica in vivo; de fapt, in mod real este inrs, atat pe modelele animale, cat si la om.
5. In contrast cu M. tuberculosis, MNT sunt ubicuitare in mediul inconjurator. De aceea, izolarea unor MNT din locuri care in mod normal nu sunt sterile (cum ar fi sputa, urina, pielea sau fecalele) nu constituie o dovada pentru existenta bolii. De exemplu, in Eltia intre anii 1983-l988, doar 23 din 513 pacienti cu teste negati pentru HIV la care s-au izolat MNT au avut o boala semnificativa clinic. Grupurile de tulpini sugereaza mult mai probabil contaminarea - de ex., de la un robinet de apa sau de la echipamentul de bronhoscopie - decat o boala epidemica.
Metoda originala de clasificare a MNT, dezvoltata intre anii 1950-l980, depinde de viteza de crestere, morfologie si pigmentarea coloniilor pe medii solide, la fel ca si de reactiile biochimice. Desi sigure si ieftine, aceste tehnici necesita timp indelungat; este necesara adesea o perioada de 12 saptamani pentru identificarea definitiva a MNT. Desigur, aceste rezultate tardi au o utilitate mica in ingrijirea pacientilor.
Izolarea MNT din hemoculturi necesita folosirea unui mediu special pentru liza-centrifugare sau cultivare in bulion radio-metric. Aceasta metoda de liza-centrifugare (liza celulelor sanguine urmata de centrifugare si placarea letelor cu bacterii, pe un mediu solid) permite cuantificarea bacteriemiei; totusi, unele micobacterii (de ex., M. genanse) nu cresc bine pe mediu solid si nu pot fi detectate prin aceasta metoda. Culturile in bulion lichid, cum sunt cele folosite in sistemul radiometric Bactec, scurteaza timpul necesar pentru identificarea culturilor poziti, dar impiedica studierea morfologiei si pigmentatiei culturilor. Sondele moleculare sunt in prezent folosite pentru identificarea rapida a majoritatii speciilor importante (M. avium, M. intracellulare, M. gordonae, M. kansasii si a complexului M. tuberculosis) ce se gasesc intr-o cultura pozitiva; ele constau in hibridizarea sondei cu secnte specifice ale ribozomilor micobacterieni, cu producerea unei reactii de culoare.
Cu douazeci de ani in urma, micobacteriologia era un domeniu putin studiat. Tuberculoza era incorect perceputa ca o problema in curs de disparitie si MNT au produs doar imbolnaviri rare si cronice. Totusi, SIDA a adus
infectiile micobacteriene in prima linie a preocuparilor medicale, o data in plus. HIV si M. tuberculosis constituie un amestec volatil, iar raspandirea infectiilor cu MNT este foarte frecnta in stadiile avansate de SIDA ( modulul 308). In aceste situatii o mare oportunitate o constituie noile tehnici moleculare bazate pe amplificarea ADN-ului, care permit un diagnostic mai rapid, identificarea sursei comune de infectie si identificarea unor noi tipuri de MNT, pe cand noile antibiotice, cum sunt macrolidele, rifampicinele si fluorochinolonele, ofera alternati mai bune pentru tratament si profilaxie.
