Cateterismul cardiac se recomanda atunci cand este necesara confirmarea unei stari patologice suspectate clinic, pentru definirea seritatii ei din punct de dere anatomic si fiziologic, si pentru a sili daca sunt asociate si alte elemente importante. Indicatia devine evidenta atunci cand un pacient prezinta simptome sere sau amplificarea simptomelor de disfunctie cardiaca sau atunci cand datele obiecti (cum sunt testul de efort si echocardiografia) sugereaza ca este iminenta o deteriorare rapida, un infarct miocardic sau alte enimente.
Desi in prezent exista discutii asupra necesitatii cateterismului cardiac la toti pacientii cu indicatie de interntie chirurgicala pe cord, cateterismul cardiac si coronarografia raman singurele tehnici capabile sa descrie anatomia coronarelor cu suficienta precizie pentru luarea unor decizii de chirurgie coronariana sau de angioplastie cu balon. in cazul pacientilor cu alte forme de boala cardiaca (de exemplu, cardiomiopatie dilatativa, valvulopatii), cateterismul cardiac poate aduce date de hemo-dinamica, esentiale in silirea unui tratament medical precum si in evaluarea prognosticului. in anumite situatii, deciziile privind tratamentul chirurgical se pot lua chiar fara cateterism sau angiografie - de exemplu, copin cu leziuni congenitale simple (persistenta de canal arterial, defect septal atrial), la care un diagnostic precis se poate face prin examen clinic si tehnici noninvazi, in special echocardiografie.
Contraindicatiile relati ale cateterismului cardiac sunt enumerate in elul 229-l.
O contraindicatie relativa importanta a cateterismului o reprezinta un istoric de reactii alergice la substante de contrast, care pot merge de la urticarie pana la soc anafilactic, si care necesita un pretratament adecvat. in general, se administreaza glucocorticoizi (prednison 20-40 mg la 6 ore), antihistaminice (de exemplu, difenhidramina 25 mg la fiecare 6 ore) si antagonisti ai receptorilor H-2 (cimetidina 300 mg la 6 ore), incepand cu 18-24 ore inaintea procedurii. O alternativa o reprezinta folosirea noilor agenti de contrast anionici, cu risc mai redus de reactii alergice. in ciuda acestor precautii, ocazional pot aparea reactii anafilactice in timpul injectarii acestor substante; in aceste situatii se recomanda a se administra epinefrina intranos.
