Plasarea tubului si monitorizarea pacientului Tipurile de tuburi enterale, tehnica inserarii, utilizarea si posibilele probleme sunt subliniate in elul 78-l0. Cateva dintre solutiile centrale disponibile sunt listate in elul 78-l1. Pacientii care beneficiaza de
nutritie enterala prezinta risc pentru o parte din complicatiile meolice mentionate la
nutritia parenterala, monitorizarea trebuind sa fie identica (el 78-8). Deoarece tuburile cu diametru mic pot fi usor miscate din locul amplasarii, pozitia tubului trebuie testata prin aspiratia lichidului digestiv si determinarea pH-ului fluidului intestinal (< 4 in stomac, > 6 in jejun).
Complicatii Aspiratia Pacientii debilitati, cu evacuare gastrica nesatisfacatoare si cu alterarea deglutitiei si a mecanismelor tusei au risc de aspiratie. La pacientii conectati la aparatul de ventilatie, aspirarea traheala induce
tuse si provoaca regurgitare gastrica, in acest caz sonda endotraheala cu balonas si mansonul traheoslomiei rareori prevenind aspiratia pulmonara a lichidului regurgitat. in aceste conditii, este mai sigura folosirea unui tub larg, care sa permita verificarea cu acuratete a continutului rezidual gastric si, la nevoie, evacuarea acestuia inainte de aspirarea traheei sau folosirea nutritiei jejunale.
Desi
stomacul isi pastreaza motilitatea normala si este capabil sa fragmenteze alimentele si apoi sa le propulseze in duoden, se prefera administrarea constanta a fluidelor din solutiile enterale, deoarece aceasta este mai bine tolerata de catre pacienti decat bolusurile intermitente introduse gastric. Infuzia continua se poate realiza cu ajutorul unei pompe speciale, mai ales in cazul tuburilor cu lumen fin care au o mai mare posibilitate de obstructie. Daca se anticipeaza hranirea enterala pe termen lung, majoritatea pacientilor prefera tubul gastric plasat endoscopic,
radiologie sau chirurgical. in ambulator, tubul de gastrostoma poate fi transformat intr-un "buton\" la nivelul pielii.
Tubul nazo-jejunal reduce riscul de aspiratie. Totusi, plasarea fluoroscopica a acestor tuburi prin pilor necesita timp si este deseori urmata de revenirea acestuia in stomac. Mai sigura este plasarea percutanata gastro-jejunala, sub control radiologie.
Diareea Nutritia enterala produce deseori diaree, mai ales daca functiile intestinale sunt compromise prin afectiuni intestinale sau prin administrarea de medicamente. Diareea poate fi controlata prin hranire continua in cantitati mici, prin adaugarea mucilagiilor hidro file (psyllium), prin medicatie anticolinergica. Diareea stimulata prin nutritia enterala nu implica obligatoriu malabsorbtia compusilor nutriti (altii decat apa si electrolitii). Mai mult, deoarece acestia au efecte trofice asupra mucoasei si stimuleaza bariera imunologica intestinala, nu se recomanda oprirea nutritiei enterale in prezenta diareei, nici chiar atunci cand e necesar aportul parenteral de suplinire a pierderilor.
