Cancerul este o afectiune multistadiala, in sensul ca evolutia lui cuprinde mai multe stadii de dezvoltare, determinate de modificari genetice si epige-netice. Cu toate ca termenul de carcinogeneza e folosit pentru descrierea cascadei de evenimente ce transforma o celula normala intr-o celula canceroasa, majoritatea autorilor includ in procesul de carcinogeneza si ultimele etape de evolutie a cancerului, respectiv inzia locala si diseminarea la distanta. G.T. Bryan descrie 6 stadii de evolutie cronologica in carcinogeneza: initierea, cresterea, promotia (promorea) conversia (preschimbarea), proarea, progresia, ultimul fiind alcatuit din inzie si metastazare.
Pentru initiere, promotie si progresie, evidentele experimentale si clinice sunt edificatoare, in timp ce pentru crestere, conversie si proare, informatiile sunt mult mai limitate.
Initierea
Initierea, prima etapa in evolutia cancerului se datoreaza unor mutatii ce apar obisnuit in celulele stern, ca urmare a expunerii lor la un agent carci-nogen incomplet (initiator), cum ar fi agentii chimici, fizici, virali etc. De regula modificarile se produc la nivelul ADN-ului nuclear si schimbarile care au loc sunt de obicei ireversibile. Unii autori considera ca exista posibilitatea repararii moleculelor de ADN, deci initierea ar putea fi reversibila (Varbro, J.W.). Repararea s-ar produce prin excizia si reinlocuirea nucleotidelor imperecheate defectuos.
Initierea se produce rapid si este memorizata ca o stare premaligna latenta, ce poate fi transformata intr-o stare de malignitate ireversibila. Cu alte cuvinte initierea este un fenomen de scurta durata, unii agenti initiatori putand declansa procesul intr-o fractiune de secunda. Rar, dar posibil, celula initiata ramane in acest stadiu perioade foarte indelungate.In prezent se incearca gasirea unor solutii de prevenire a imbolnavirii prin cancer prin blocarea procesului de initiere cu ajutorul antiinitiatorilor. Cercetarile in acest domeniu sunt in curs de desfasurare si probabil ca raspunsul la aceasta problema putea fi dat peste 10-l5 ani, chiar mai tarziu, la om.
Cresterea
Cresterea urmeaza procesului de initiere si ar reprezenta o expansiune clonala selecti a celulelor initiate, favorizata de agentii fizici, chimici, micro-bieni si virali (Bryan, G.T.).
Promotia
Promotia este una din etapele importante de transformare ale unei celule normale intr-o celula
canceroasa si apare ca urmare a actiunii unui agent promotor asupra unei celule initiate. Agentul promotor nu este carcinogenic pentru celula non-tnitiata. Acest stadiu implica alterari ale expresiei genice, fara modificari ale ADN-ului cu proliferarea celulelor initiate si selectarea clonala a acestora. Cele 2 etape, initierea si promotia, sunt dependente una de alta si in acelasi timp complementare. Este foarte clar ca initierea trebuie sa preceada promotia, altfel neoplazia nu apare. Promotia nu este aditi si poate fi reversibila, are o evolutie de iunga durata, putand evolua in trepte, depinde de doza prag a agentului promotor, iar rezultatul ei este vizibil, fiind reprezentat de transformarea celulei normale in celula maligna.
Initial, adica cu aproximativ 50 de ani in urma, s-a considerat ca in carcinogeneza exista doar 2 stadii, initierea si promotia, concepte care sunt labile si astazi, insa explicatia aparitiei celulei canceroase ar fi prea simplista. Cercetari de data recenta arata ca pentru formarea unui cancer sunt necesare 6 sau mai multe evenimente mutationale independente. In prezent se considera ca initierea este un eveniment pur genetic, iar promotia este un fenomen epigenetic (Bryan G. T.) (4).
Aceste prime 3 faze au o durata cuprinsa intre 15-30 ani pentru anumite
tumori (cele epiteliale). Pentru neoplaziile cu originea in alte tesuturi, durata poate fi mult mai scurta (tesut conjunctiv, hemato-poietic).
Conversia
Conversia este un stadiu mai putin argumentat, in acest stadiu se presupune ca exista 10-l000 celule maligne care ar putea avea o evolutie reversibila, insa sub actiunea unor factori ce tin de gazda (factori interni) ele evolueaza ireversibil catre un cancer manifest. Acest stadiu de evolutie nu poate fi detectat prin metode de analiza cantitati sau calitati.
Proarea sau dezvoltarea (etapa de carcinom in situj
Acest stadiu se caracterizeaza prin cresterea numarului celulelor canceroase in tesutul de origine. Factorii externi par sa aiba o influenta mica asupra acestui proces. Proarea este mai degraba conditionata de factori interni (ex: estrogenii in cancerul de san, androgenii in cancerul de prostata). Durata acestui stadiu este riabila, de la cate luni, pentru unele cancere, la 5-l0 ani pentru cancerele epiteliale. Masa celulelor canceroase creste de la 103 la 105 celule, cancerul respectiv neand semne si/ sau simptome care sa alerteze bolnavul sau medicul.
Tumora este asculara, membrana bazala nu este depasita si desi capilarele sangvine din jurul tumorii sunt mai dilatate, nu exista scularizatie proprie. Celulele tumorale se hranesc prin difuziune si imbibitie si de aceea a fost denumita
tumora alba. Atunci cand numarul de celule este mic, metodele de analiza esueaza in depistarea lor, totusi cand se ajunge la 105 celule, respectiv carcinom in situ, apar suficiente elemente ce pot fi evidentiate microscopic.
Progresia
Progresia se caracterizeaza prin aparitia unor modificari masurabile ale kariotipului. Aceste modificari concura la dezvoltarea masei celulare neopla-zice, cresterea autonomiei celulare si cresterea capacitatii inzive si de metastazare. Etapa de progresie reprezinta de fapt momentul de trecere intre etapa oculta a cancerului si cea clinica. Aceasta afirmatie este justificata prin faptul ca intre stadiul de carcinom in situ si carcinomul clinic manifest se gaseste stadiul de microcancer ce nu poate fi diagnosticat cu certitudine decat prin examen histo-logic.
Stadiul de progresie cuprinde ultimele 2 etape ale istoriei naturale a cancerului, respectiv inzia locala si metastazarea.
