Fiecare tip de cancer prezinta enimente cronologice semnificati. Desi proliferarea tumorala este necontrolata datorita unui dezechilibru intre semnalele de reglare, in prezent se admite ca neo-plaziile maligne se dezvolta in etape succesi si au ca rezultat o crestere progresiva a clonurilor celulare. Aceste enimente sunt puse in miscare de un proces biologic numit initiere, care determina modificari irersibile in celulele normale, de obicei in celulele stern, urmat de promotie (promovare), ce produce transformarea celulei normale intr-o celula maligna si prin proliferare da
nastere unui anumit tip de cancer. Sumarea acestor procese temporale reprezinta istoria naturala sau progresia biologica a cancerului.
Un grup de autori (Bryan G. T.) sustin ca in evolutia temporala a cancerului exista 2 faze de crestere (4):
- faza preclinica, perioada de latenta sau de inductie tumorala in care se produc o serie de fenomene moleculare si celulare intr-o ordine bine determinata, care au ca rezultat aparitia unui cancer fara manifestari clinice si nici chiar imagistice;
- faza clinica, reprezentata de un cancer clinic, insotit de o anumita simptomatologie si care poate fi detectat prin metodele specifice fiecarei localizari.
Durata fazei preclinice este uneori scurta, doar de cateva luni dupa initiere (cum ar fi in limfomul Burkitt), alteori are o durata mare, mai multi ani (in cancerul colonie, al cii urinare). Se estimeaza ca durata medie a fazei preclinice este de 15-20 ani, dar poate fi si mult mai lunga, ajungand la 40-50 ani. De altfel istoria naturala a dezvoltarii cancerului e reprezentata in proportie de 75% de faza preclinica, in timp ce faza clinica reprezinta numai 25% (. 9).
In faza preclinica pana la carcinomul in situ este imposibila detectarea unor anomalii moleculare sau celulare sugesti pentru cancer. Natura insidioasa a acestei prime faze permite dezvoltarea cancerelor cel putin pana la perioada de carcinom in situ (105 celule), dar cel mai adesea pana la un volum de 1 cm3 ce cuprinde 109 celule, respectiv un bilion, cand pot apare simptomele clinice si cand metodele imagistice pot evidentia o astfel de tumora. Idealul in oncologie ar fi ca cel putin 75% din cancere sa fie diagnosticate in faza de carcinom in situ (care este vindecabil in proportie de 100%) sau cand
tumora a atins dimensiunea de 1 cm3. De regula pentru a atinge volumul de 1 cm3 sunt necesare 30 de dublari ale volumului clonului tumoral initial. Din nefericire, desi ne aflam la sfarsitul secolului, la noi in tara diagnosticul se pune cand tumora are dimensiuni mult mai mari.
Cresterea celulelor canceroase se face initial, exponential, iar ulterior dupa o curba de tip Gompertzian (2, 4).
Dupa 105 celule (ultima parte a fazei preclinice), cancerele agresi pot produce micrometastaze in alte organe ale gazdei (in general sunt cancere cu celule mici).
