Importanta diagnosticului precoce nu este proprie numai cancerologiei ci si la numeroase alte afectiuni (carie dentara,
hipertensiune arteriala, colecistita calculoasa). Cu toate acestea cercetarile au demonstrat ca pentru cancer diagnosticul in faza incipienta are o importanta majora pentru ca un tratament corect aplicat poate salva bolnavul. Altfel acesta moare, ceea ce nu se prea intampla dupa o carie dentara. Detectia timpurie a unei
tumori permite identificarea leziunii putin extinse fara repercusiuni asupra starii generale a bolnavului si vindecarea unui numar important de bolnavi cu tratamente mai ieftine si mai usor de aplicat.
In clinica se intelege prin diagnostic precoce silirea certitudinii de cancer in stadiile curabile ale acestuia, respectiv in stadiul I si ii, unde vindecarea este posibila in 50% din cazuri.
Vindecarea in cancer reprezinta remisiunea completa a tumorii sau indepartarea acesteia, bolnavul traieste fara semne de boala durata medie de supravietuire a populatiei din tara respectiva si nu moare de cancer.
Diagnosticul precoce poate fi infraclinic, putand fi pus numai prin metode paraclinice si de laborator (exemplu TIS sau microcancerul colului uterin) sau clinic, cuprinzand tumorile din stadiul I si II.
Factori implicati in diagnosticul precoce
- bolnavul - trebuie sa se adreseze medicului la cele mai neinsemnate simptome, pentru ca in spatele unor simptome banale se pot ascunde leziuni neoplazice uneori gra, (rolul educatiei oncologice a populatiei);
- medicul - de orice specialitate. La examinarea unui bolnav trebuie avuta in dere si posibilitatea existentei unui cancer. El trebuie sa efectueze un examen clinic corect si complet;
- depistarea - este un examen medical practicat la o populatie asimptomatica in scopul silirii suspiciunii de boala. Se vor tria (screening) din cadrul unui grup populational examinat, acele cazuri ce ridica suspiciunea de cancer si ulterior, vor fi supuse instigatiilor specifice pentru elucidarea diagnosticului;
- localizarea tumorala - prezinta importanta pentru ca organele situate profund (exemplu pancreasul, ovarul, tumori retroperitoneale) nu pot fi explorate decat cu greutate prin mijloace clinice si uneori chiar imagistice. In schimb o leziune la nilul buzei, pe rsantul cutanat, poate fi recunoscuta mult mai repede. Colul uterin poate fi considerat un organ usor de explorat si o modificare chiar minima poate fi usor biopsiata;
- evolutia naturala a bolii - influenteaza diagnosticul pentru ca exista cancere cu evolutie locala lenta (cancerul colului uterin, endometru, in timp ce altele au o evolutie mult mai rapida (cancerul
bronho-pulmonar, mastita carcinomatoasa) cu determinari la distanta, desi
tumora primara are dimensiuni mici.
Prin urmare diagnosticul de cancer este gurnat de cele doua principii enuntate, clinicianul fiind obligat sa tina seama de complexitatea lor.
