Un mare numar de locusuri genetice trebuie sa fie acti pentru a produce enzimele si proteinele structurale necesare pentru initierea si parcurgerea ciclului de diviziune celulara. O remarcabila precizie si acuratete sunt necesare permanent in activitati precum trecerea unei celule din Gj in S, succesiunea ordonata a replicarii, asamblarea fusului mitotic, coeziunea si apoi disjunctia cromatidelor si actiunea fusului de segregare a cromatidelor in mitoza. In celulele germinale sunt activate locusuri suplimentare, care permit celulei dintr-o linie germinala sa treaca cu succes prin pro faza meiozei, realizand imperecherea cromozomilor omologi, recombinarea genetica si apoi desfacerea cromozomilor omologi recombinati in anafaza primei diviziuni. Aceste mecanisme sunt procese supuse erorilor, unele spontane, altele provocate de influente nefavorabile din mediul inconjurator (ura 66-4) sau consecinta a mutatiilor care afecteaza ciclul celular. Mai mult, materialul genetic in sine este supus degradarii, iar anumite tipuri de leziuni ale ADN nereparate sau reparate incorect predispun la mutatii, inclusiv rearanjamente cromozomiale. Erori in multi dintre acesti pasi sau erori introduse in timpul repararii ADN-ului alterat stau la baza dezechilibrului pentru care embrionii si fetii 45 X nu supravietuiesc este necunoscut, desi anomaliile cardiovasculare si
renale sunt frecnte la putini din supravietuitori. Motile genetice ale letalitatii pot fi hemizigotia pentru anumite locusuri vitale sau loci la care indivizii normali au doua copii (a doua copie fiind localizata pe cromozomul Y la barbati si la femei pe una din partile cromozomului X care nu este inactivat de efectul Lyon, asa ca regiunea pseudoautozomala). O posibila explicatie a supravietuirii ocazionale a indivizilor 45X este mozaicismul ocult, celulele non-monozomale, probabil limitate la cateva tesuturi, trecand neobservate. In monozomia X, cromozomul sexual lipsa poate fi Y sau X si, daca este vorba de cromozomul X, atunci acesta poate fi de pronienta paterna sau materna. Adeseori, al doilea cromozom sexual nu este complet absent, dar este inlocuit cu un cromozom Y sau X rearanjat structural. Mozaicismul este adeseori demonstrabil la nou-nascutii vii cu monozomie X; celulele non-monozomale pot aa fie un cariotip normal, in acest caz 46XY sau 46XX, fie un cariotip in care al doilea cromozom sexual este rearanjat intr-un anumit fel.
Efectele fenotipice ale trizomiilor autozomale, ale sindromului 47XXY si ale monozomiei X (45X) sunt caracteristice si bine definite, astfel incat, de obicei, diagnosticul lor nu este dificil ( modulul 339). Efectele cariotipurilor 47XYY si 47XXX sunt mai putin evidente, fapt ce duce la subdiag-nosticarea acestor sindroame. in mozaicism, fenotipul poate fi apropiat de cel normal.
Mecanismele raspunzatoare de anomaliile numerice nu sunt definite si pot fi multiple. in trizomia 21, cromozomul suplimentar este matern in 95% din cazuri, rezultand, de obicei, din non-segre-garea cromozomilor 21 in prima diviziune meiotica. Exista un efect al varstei materne in trizomiile 21,18,13, XXY si XXX. Peste o treime din copin cu trizomie 21 sunt nascuti de femei a caror varsta depaseste 35 de ani, in timp ce doar aproximativ o zecime din totalul nasterilor are loc in aceasta grupa de varsta. Frecnta tr
izomiei 21 creste de la 0,5-0,7 lai 000 de nou-nascuti vii intre 21-23 de ani la 3 ia 1 000 la 35 de ani, 10 la 1 000 la 40 de ani si 34 la 1 000 la 45 de ani. Dupa
nasterea unui copil cu trizomie 21, riscul de recurenta la nasterile ulterioare este de aproximativ 1 %. In ceea ce priste cauza monozomiei X, asocierea frecnta a cariotipului 45X in mozaicism cu cariotipul normal si cu rearanjamente structurale ale cromozomilor X si Y, sugereaza ca zigotul sau embrionul inainte de imtare sunt adeseori tinta unui eniment de rupere cromozomiala, mai degraba decat non-disjunctia in timpul meiozei, asa cum se intampla in trizomie.
