mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boli cu depozitare lizozomala
Index » Endocrinologie si metabolism » Boli cu depozitare lizozomala
» Caracteristici generale

Caracteristici generale







DEFINITIE Bolile cu depozitare lizozomala reprezinta o familie de peste 30 de afectiuni care rezulta din defecte diferite in functia lizozomilor. Lizozomii sunt organite cito-plasmatice care contin hidrolaze acide ce degradeaza macro-moleculele la constituientii lor de baza: peptide, aminoacizi, monozaharide, acizi nucleici si acizi grasi (ura 346-l). Enzimele lizozomale sunt sintetizate in reticulul endoplasmic, frecnt ca presursori care sufera in continuare procesare post translationala (clivaj proteolitic, aditia unui lant oligo-zaharidic legat de N si sinteza de markeri de recunoastere cum ar fi manozo-6-fosfat) inainte de impachetarea in lizozomii primari. Lizozomii primari pot fuziona cu alte cule, cum ar fi fagozomii sau autofagozomii care contin macromolecule, resturi celulare si organite celulare, pentru a forma lizozomii secundari in care se produce degradarea macromoleculelor. Prin intermediul endocitozei absorpti, lizozomii de asemenea functioneaza in preluarea vitaminei B6, lipoproteinelor, hormonilor peptidici si a factorilor de crestere.


Afectiunile functiilor lizozomilor sunt traditional clasificate in acord cu natura materialului primar stocat si includ: muco-polizaharidozele, afectiunile cu stocarea lipidelor, mucopolidozele, bolile cu afectarea glicogenului si altele (elul 346-l). Prima delimitare a fiziopatologiei afectiunilor lizozomale deriva din observatia ca acumularea glicogenului in lizozomi in boala Pompe (boala cu depozitare de glicogen - BDG - tip 11) se datoreaza deficitului unei enzime specifice, a-glucozidaza. Bazandu-se pe constatarile si observatiile din alte boli, Hers definea afectiunile cu depozitare lizozomala ca afectiuni caracterizate prin deficienta unei singure enzime lizozomale si acumularea consecutiva a substratului ei in lizozomi. Ulterior, definitia a fost extinsa pentru a include afectiuni ca mucolipi-dozele si deficitul multiplu de sulfataza, in care un defect intr-o singura gena altereaza functia a mai mult de o enzima lizozomala si deficitul altor proteine necesare pentru functia lizozomala normala, cum ar fi cofactorii sau proteinele pro-tecti.
Caracteristicile chimice ale afectiunilor cu depozitare lizozomala pot fi deduse prin cunoasterea sediilor normale de degradare a substratului enzimei deficiente si sunt dependente de rata si magnitudinea acumularii de material nedegradat. Astfel, defectele degradarii mielinei determina afectarea substantei albe; degradarea deficitara a glicolipidelor cauzeaza organomegalie, iar defectele degradarii mucopolizaharidelor, care sunt ubicuitare, determina anomalii in numeroase tesuturi. Aceste boli sunt progresi si cea mai mare parte a indiviziilor afectati par normali la nastere, dar dezvolta manifestari dupa luni sau ani. Multe din aceste afectiuni sunt fatale in copilarie si adolescenta, desi exista o variabilitate fenotipica extinsa.

DIAGNOSTIC

Afectiunile cu stocare lizozomala trebuie incluse in diagnosticul diferential la orice pacient cu disfunctie neurologica progresiva, hepatosplenomegalie si/sau dizostoza scheletica. in particular, progresia bolii sau degradarea neurologica sugereaza boala cu depozitare. Evaluarea pacientului suspectat de a prezenta una din aceste afectiuni trebuie sa includa geneaologia pana la a treia generatie pentru a depista cosanghinitatea si/sau prezenta unui model X-linkat de mostenire si determinarea contextului etnic deoarece exista o frecnta crescuta a bolii Tay-Sachs, Niemann-Pick si Gaucher la evreii originari din tarile germanice si sla; a manozidozei si aspartilglucozaminuriei la scandinavi si a formei junile de sialidoza la japonezi. Istoricul trebuie sa includa curba de crestere, care poate fi caracterizata printr-o dezvoltare urmata de o incetinire a dezvoltarii si apoi de regresie. O atentie speciala trebuie acordata simptomelor neurologice si anume convulsiilor, pierderii derii si slabirii auzului, prezenta herniilor ombilicale, unui model de crestere intarziat sau absent, limitarii miscarilor articulare sau durerii.
Constatarile clinice includ trasaturi grosolane, limba marita, cornee opacifiata, raspuns exagerat, speriat (hiperacuzie), hepatosplenomegalie, limitarea miscarilor articulare si contracturi, hernie ombilicala. Gigantismul este o caracteristica precoce in evolutia stocarii mucopolizaharidelor si glicogenului, in timp ce statura mica este caracteristica multor alte afectiuni. Examinarea neurologica trebuie focalizata pe determinarea extinderea afectarii substantei cenusii si albe si a nervilor periferici. Caracteristicile cutanate, cand sunt prezente, sunt distincte si includ angiocheratoame in boala Fabry si fucozidoza, ichtioza in deficitul multiplu de sulfataza si leziuni gra-nular-papuloase ale trunchiului si umerilor in sindromul Hunter. Examinarea fundului de ochi sau examinarile cu lampa cu fanta pot evidentia opacifierea corneeara sau prezenta unei macule rosii ca cireasa. Evaluarile de laborator trebuie sa includa examinarea frotiului periferic, pentru limfocitele vacuolate, analiza urinei pentru muco-polizaharide si radiografia oaselor tubu-lare si coloanei pentru a determina implicarea scheletului. La unii pacienti, examinarea prin microscopie optica si electronica a biopsiilor de piele, conjuncti, rect, maduva osoasa, ficat sau nervi periferici poate demonstra angorjarea lizozomilor. Totusi, pe baza constatarilor clinice, examinarii scheletului si a analizelor mucopolizaharidelor in urina, este frecnt posibil sa se selecteze un mic numar de teste enzimatice in ser, leuco-cite sau culturi de fibroblasti din piele pentru a oferi un diagnostic definitiv.


GENETICA SI HETEROGENI-TATE Bolile cu depozitare lizozo-mala sunt mostenite dupa un model auto somai recesiv, cu exceptia sindromului Hunter (mucopolizaharidoza MPZ-tip 11) si a bolii Fabry care sunt X-linkate. Multe din aceste conditii sunt caracterizate prin heterogenitate clinica, biochimica si genetica. In unele cazuri, diferitele mutatii in genele structurale lizozomale asigura heterogeni-tatea observata. De exemplu, o mutatie in gena care codeaza o enzima lizo-zomala poate cauza pierderea totala a activitatilor enzimatice, in timp ce o alta mutatie in aceeasi gena poate determina doar afectarea partiala a activitatii enzimatice si o evolutie clinica mai putin sera. Alte mutatii altereaza modificarile post translationale sau afinitatea pentru substraturi variate. Hetero-genitatea in aceste afectiuni este in continuare crescuta prin faptul ca pacientii cu trasaturi autosomal recesi sunt frecnt compusi heterozigoti si mostenesc doua alele mutante diferite, cate una de la fiecare parinte purtator. Alelele mutante diferite pot determina
proprietati diferite, crescand in continuare dirsitatea biochimica printre indivizi afectati. Un exemplu tipic de heterogenitate printre afectiunile cu stocare lizozomala este MPZ 1 care este prezentata in detaliu mai jos. Un tip diferit de heterogenitate genetica este demonstrat de sindromul Sanfilippo (MPZ 111 A, B, C si D), in care fenotipuri similare sunt determinate de mutatii in gene diferite.
Patologia moleculara si mutatiile specifice au fost elucidate pentru unele din bolile lizozomale si, in unele cazuri, pot fi facute corelatii informati intre genotip si fenotipul rezultat. De exemplu, in boala Gaucher o singura mutatie in gena |3-glucozidaza, N370S, protejeaza impotriva aparitiei bolii neurologice. Similar, in boala Niemann-Pick, mutatia 608 nu apare la pacientii cu boala neurologica, dar este asociata cu manifestari somatice variate, incluzand organomegalia. Astfel de corelatii genotip-fenotip, cand sunt informati, sunt utile pentru prognostic si permit sfatul genetic care permite familiei sa ia o decizie in privinta sarcinilor viitoare.

TRATAMENT SI PREVENTIE
Majoritatea afectiunilor cu depozitare lizozomala sunt caracterizate prin evolutie progresiva cu morbiditate sera si mortalitate precoce. Tratamentul este in general simptomatic, o exceptie noila fiind boala Gaucher care este influentata de terapie cu |3-glucozidaza acida produsa prin recombinare. Totusi, asemenea terapie nu a fost evaluata la pacientii cu boala Gaucher care prezinta implicare a SNC. De asemenea, exista o experienta limitata a transtului de maduva osoasa in mucopolizaharidoze, boala Niemann-FicK (B1NF) si boala Gaucher. Rezultatele sunt variabile, dar fara un efect apreciabil asupra afectarii SNC.
Datorita lipsei unui tratament eficient, prentia este de importanta centrala. Cuplurile care au avut un copil afectat trebuie sa beneficieze de diagnostic prenatal la viitoarele sarcini deoarece toate afectiunile cu stocare lizozomala in care deficitul enzimatic este avansat pot fi diagnosticate in utero. Identificarea heterozigota pentru membrii familiei aflati la risc este de asemenea disponibila pentru unele din aceste afectiuni atat prin teste enzimatice, cat si prin identificarea alelelor la familiile care au fost genotipate. O alta abordare pentru prentie este identificarea prospectiva a cuplurilor purtatoare cu risc prin programe screening heterozigote, cum ar fi cel pentru boala Tay-Sachs. Totusi, aceste programe necesita disponibilitatea unei metode rapide si ieftine pentru purtator si, in general, sunt atintite asupra populatiilor cunoscute a fi cu risc crescut, cum ar fi evreii originari din tarile germanice si sla la care boala Tay-Sachs, boala Gaucher si Niemann-Pick apar cu o frecnta crescuta. in alte grupuri screeningul purtatorului va fi mai putin eficient datorita frecntei scazute a alelelor mutante in populatia generala.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Endocrinologie si metabolism:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai