FUNCTIA CELULEI LEYDIG
Istoric si examen fizic
Evaluarea functiei celulei Leydig si a statusului androgenic trebuie sa includa o ancheta asupra prezentei la
nastere a anomaliilor de dezltare a tractului urogenital, debutului pubertatii si gradului maturizarii sexuale la pubertate, ratei de crestere a barbii, precum si asupra libidoului curent, functiei sexuale, fortei si energiei. Functionarea inadecvata a celulei Leydig sau actiunea androgenica inadecvata in cursul embriogenezei pot sa se manifeste prin prezenta hipospadiasului, criptorhidismului sau microfalusului. Daca
insuficienta celulei Leydig apare inainte de pubertate, nu va mai aparea maturizarea sexuala, iar individul va dezlta trasaturile denumite eunucoi-dism, ce includ cantitate si distributie insuficienta a parului corporal, dezltare slaba a muschilor scheletici si intarzierea inchiderii epifizelor, astfel ca anvergura bratelor este cu mai mult de 5 cm mai mare decat inaltimea, iar segmentul inferior al corpului (de la calcai pana la pubis) este cu mai mult de 5 cm mai lung decat segmentul superior al corpului (de la pubis pana in crestet). Detectarea postpuberala a insuficientei functionale a celulei Leydig necesita un indice inalt de suspiciune si evaluari de laborator. Un motiv este acela ca scaderea functiei sexuale la barbatii adulti poate fi determinata de factori non-endocrini sau endocrini in egala masura. Al doilea este acela ca anumite functii care necesita androgeni pentru initiere continua cu aceeasi intensitate cand apare insuficienta celulei Leydig, iar functiile care eventual regreseaza pot sa faca aceasta foarte incet. De exemplu, frecventa barbieritului poate sa nu scada timp de luni sau ani datorita declinului lent al ratei de crestere a barbii, odata ce a fost silita.
Nivelurile plasmatice de dihidrotestosteron si testosteron Testosteronul plasmatic este masurat prin radioimunotestare. Testosteronul este secretat in plasma intr-o maniera pulsatila la fiecare 60 pana la 90 de minute ( ura 336-4). O singura proba intamplatoare furnizeaza un rezultat in limitele a +20% din valoarea medie adevarata doar in doua treimi din timp, in vreme ce trei probe recoltate la interval de 15 pana la 20 de minute par sa furnizeze o evaluare mai riguroasa. Probele nu trebuie sa fie testate separat, iar parti din cele trei probe trebuie sa fie amestecate pentru o singura determinare. Limitele testosteronului plasmatic la barbatii adulti normali sunt de 10 si 35 nmoli/1 (3-l0 ng/ml). La barbatii adulti, valorile plasmatice variaza intr-o oarecare masura de-a lungul zilei si la momente diferite ale anului. La barbatul adult tanar nivelul plasmatic al testosteronului este cu aproximativ 30% mai mare dimineata fata de seara. Estimarea concentratiei de TeBG prin radioimunotestare este uneori utila in interpretarea nivelurilor de testosteron plasmatic total. Biodisponibilitatea testosteronului in plasma poate fi estimata prin masurarea fractiei de testosteron nelegata de TeBG.
Valoarea testosteronului plasmatic la copin prepuberali este statistic mai mare la baieti decat la fete, la ambii intervalul fiind de la 0,2 la 0,7 nmol/i (0,05 la 0,2 ng/ml). Cresterea testosteronului plasmatic la debutul pubertatii masculine apare ca rezultat al varfurilor nocturne gonadotropinice legate de somn, astfel ca testosteronul plasmatic si LH-ul sunt mai mari noaptea decat in cursul zilei. Nivelurile din timpul zilei ale testosteronului plasmatic cresc gradat pe masura ce pubertatea progreseaza si ating nivelurile adulte la aproximativ 17 ani.
Dihidrotestosteronul este de asemenea masurat prin radioimunotestare. La barbatii tineri, nivelul dihidro testosteronului plasmatic este de circa o zecime din valoarea testosteronului, iar in medie este in jurul a 2 nmoli/1 (0,6 ng/ml). La barbatii batrani cu hiperplazie benigna de prostata, nivelurile dihi-drotestosteronului plasmatic sunt in medie de aproximativ 3 nmoli/1 (0,9 ng/ml).
17-cetosteroizii urinari Masurarea 17-cetosteroizilor urinari nu este o cale valida de testare a functiei testiculare deoarece testosteronul contribuie doar cu circa 40% la 17-cetosteroizii urinari pe zi la barbat. Majoritatea 17-cetosteroizilor urinari provin din androgenii corticosuprarenali.
LH plasmatic LH-ul plasmatic este masurat de asemenea prin radioimunotestare. Testele imunometrice cu pozitie dubla au inlocuit competitiv, in mare masura, testele radioimune. LH este secretat intr-o maniera pulsatila si fluctueaza mai amplu, astfel ca la barbatii adulti un LH plasmatic izolat si intamplator este probabil in limitele a +20% din valoarea medie adevarata doar intr-o treime din situatii. Din nou, testarea unui amestec de plasma compus din parti egale din trei probe recoltate la interval de 15-20 minute, asa cum a fost descris mai sus, furnizeaza o valoare potrivita cu media reala. In pubertatea precoce, secretia de LH plasmatic creste doar in timpul somnului, dar la adult secretia pulsatila este de o magnitudine similara in timpul perioadelor de
somn si veghe. Valorile normale ale LH-ului plasmatic trebuie sa fie silite pentru un anumit laborator folosind un preparat standard adecvat.
LH-ul bioactiv poate fi determinat in unele laboratoare prin testare pe celula interstitiala de sobolan si poate fi detecil chiar si atunci cand LH imunoreactiv este nedetecil. O concentratie plasmatica scazuta a testosteronului poate fi interpretata corect doar daca LH-ul plasmatic este de asemenea masurat simultan si "caracterul adecvat\" al unei valori date a LH-ului plasmatic trebuie sa fie interpretat in relatie cu valoarea testosteronului plasmatic. De exemplu, un testosteron plasmatic scazut cuplat cu un LH scazut implica o afectiune hipotalamica sau hipofizara, in vreme ce depistarea unui testosteron scazut si a unui LH inalt sugereaza insuficienta testiculara primara ( modulul 327).
Raspunsul la stimularea gonadotropinica Functia celulei Leydig este dificil de evaluat inainte de pubertate cand nivelurile atat ale LH-ului, cat si ale testosteronului sunt joase, iar ca indice al capacitatii celulei Leydig este uzuala masurarea raspunsului testosteronului plasmatic la stimularea gonadotropinica. Baietii prepuberi normali raspund dupa 3 pana la 5 zile de la injectarea a 1000 pana la 2000 UI de gonadotropina corionica umana (hCG) cu o crestere a testosteronului plasmatic pana la circa 7 nmoli/1 (2 ng/ml); amplitudinea raspunsului creste cu initierea pubertatii si atinge un varf in pubertatea timpurie.
Raspunsul la hormonul eliberator de hormon luteinizant inainte de pubertate, raspunsurile cantitative ale LH-ului si FSH-ului la administrarea de LHRH sunt similare. Cu dezltarea pubertatii, raspunsul LH-ului la administrarea brusca de LHRH creste, in timp ce raspunsul FSH-ului ramane acelasi. Cantitatea de LH eliberat in urma administrarii bruste de LHRH reflecta probabil cantitatea de hormon stocata in hipofiza. Cand sunt administrate 100 \\JLg LHRH subcutanat sau intravenos la barbatii normali, nivelurile de LH cresc in mod uzual de patru sau de cinci ori, atingand nivelul maxim dupa 30 de minute. Totusi, intervalul de raspuns este limitat, la unii barbati normali cresterea LH nedepasind dublul valorii initiale. In insuficienta testiculara primara, masurarea LH-ului bazai este in mod uzual suficienta, iar masurarea raspunsului la LHRH are un rol minor in confirmarea diagnosticului. Barbatii cu
tulburari hipofizare sau cu afectiuni ale hipotalamusului pot avea un raspuns normal sau anormal al LH-ului la administrarea masiva de LHRH. Prin urmare, un raspuns normal nu este de valoare diagnostica. Un raspuns subnormal este util pentru a sili faptul ca exista o anomalie, chiar atunci cand nu s-a facut identificarea acesteia. Testul LHRH este cel mai util in evaluarea barbatilor cu hipogonadism secundar si raspuns al LH-ului subnormal la administrarea masiva de LHRH. Daca administrarile zilnice de LHRH timp de o saptamana conduc la dezltarea unui raspuns acut al LH-ului normal, este probabila o etiologie hipotalamica. Acest test se practica rar.
