Reprezinta circa 77% din totalul tumorilor benigne pulmonare (Arrigoni 1970) si 4% din totalul no-
dulilor pulmonari solitari periferici (Khouri, 1987). Datorita continutului cartilaginos,
tumora a mai fost denumita "condrom\" sau "hamartocondrom\". Sunt de doua ori mai frecnte la barbati.
Din punct de dere histopatologic, cel mai frecnt hamartomul contine cartilaj, tumora fiind numita "condrom\" sau "hamartocondrom\".In 90% din cazuri tumora este localizata periferic fiind asimptomatica. in restul cazurilor, cu localizare endobronsica, simptomatologia este prezenta: tuse, hemoptizii si infectii pulmonare recurente.
Din punct de dere
radiologie (. 1 si 2), hamartomul apare ca o masa tumorala bine conturata, circumscrisa, periferica, localizata frecnt in campul pulmonar inferior, cu margini lobulate sau boselate. Marimea acestor
tumori este de 1-2 cm dar pot aa si dimensiuni mai mari. Calcifierile sunt prezente in 10-30% din cazuri, evidentiate mai ales prin examen CT (. 3). Prezenta tesutului grasos in tumora, evidentiata CT, determina un indice Hounsfield scazut. Desi acest lucru nu are semnificatie diagnostica precisa, reprezinta un indicator pentru benignitatea leziunii.
Hamartomul endobronsic poate duce la modificari ale parenchimului pulmonar distal de leziune: atelectazie, pneumonita obstructiva sau abces.
Examenul bronhoscopic este indicat la pacientii cu simpt6me pulmonare: tuse, hemoptizii, infectii pulmonare repetate, dar este negativ in cazul topografiei periferice.
Biopsia aspirativa transtoracica percutana cu ac fin poate aduce informatii diagnostice precise in 85% din cazuri, dar exista pericolul pneumotora-xului.
Daca diagnosticul este doar suspectat pe baza examinarii radiologice, si a examenului CT, este indicata
biopsia aspirativa a acestei formatiuni, la pacientii cu risc chirurgical mare.
Cand diagnosticul este cunoscut, la un pacient cu hamartom localizat periferic, unii autori (Nili, 1979) propun supragherea pacientului, fara interntie chirurgicala, necesitatea rezectiei fiind indoielnica. Daca rata cresterii tumorale nu este mare, excizia chirurgicala nu se impune.
Daca nu s-a silit un diagnostic precis preope-rator, toracotomia si excizia sunt indicate. in localizarile periferice uneori este posibila enucleerea formatiunii, cu prezervarea parenchimului pulmonar. Alteori se impune o rezectie atipica in "ic\" (wedge resection). Mai rar se impune o rezectie mai larga de tipul lobectomiei, care este mai des indicata in localizarile endobronsice, datorita necesitatii de a extirpa si tesutul pulmonar afectat prin supuratia retrostenotica.
Rolul chirurgiei toracoscopice este bine silit in prezent. Astazi multi autori recomanda rezolvarea acestor cazuri prin chirurgie toracoscopica sau chirurgie toracica video-asistata in localizarile periferice. Piesa recoltata prin wedge resection este trimisa la examen histopatologic extemporaneu. Daca se constata o tumora maligna, pacientul va fi toracotomizat si se va efectua lobectomie. Daca rezultatul histopatologic confirma prezenta unui hamartom, sau daca pacientul are contraindicatii pentru toracotomie, interntia toracoscopica este suficienta.