In cazul unei tricuspide sever deformate inlocuirea cu o proteza valvulara este necesara. in momentul de fata exista insa numeroase controverse atat cu prire la indicatia protezarii cat si cu prire la tipul de proteza cel mai potrit pentru aceasta pozitie. O serie de variabile au fost asociate cu necesitatea de protezare tricuspidiana. Dintre acestea amintim gradul distensiei venoase jugulare, severitatea insuficientei tricuspidiene determinata ecografic, o operatie pe
cord in antecedente si asocierea stenozei tricuspidiene.
Se poate exciza valva tricuspida sau aceasta poate fi lasata pe loc. in cazul exciziei valvei se lasa un burelet de 2-3 mm de la inel. Acest lucru este mai ales important la nivelul cuspei septale, pentru a eta lezarea sistemului de conducere.In ceea ce priveste tipul de proteza care este cel mai adecvat pentru protezarea tricuspidiana parerile sunt impartite. Multi autori prefera protezele biologice data fiind rezistenta lor mai buna in con-
ditiile presiunilor scazute de la nivelul cordului drept. Cu toate acestea la pacientii mai tineri biodegene-rescenta si calcifierea acestora reprezinta o problema. Riscul de
tromboza a protezelor mecanice in pozitie tricuspidiana este mai mare decat in cazul protezelor din cordul stang. Frecvent insa tromboza se dezvolta progresiv, iar tromboliza intravenoasa este foarte eficienta. Mortalitatea in cazul reinterventiilor este destul de mica (3,7).
Mortalitatea perioperatorie in cazul protezarii tricuspidiene raportata de diferiti autori variaza intre 7 si 40%. Supraetuirea la 5, 10 si 15 ani este de intre 55-80%, 36-50% si, respectiv, 31-37%. Supraetuirea precoce si tardiva postoperatorie este influentata mai ales de functia miocardica. Astfel, pacientii aflati in clasa IV NYHA au o mortalitate operatorie dubla si o supraetuire la 5 ani de jumatate fata de pacientii aflati in clasa III NYHA (2,3,5).
