Infectia cu S. inter-calatum este limitata la regiuni din vestul Africii. Ouale cu dimensiuni de 140-240 \\im pe 50-85 \\im sunt gasite in scaun si prezinta un pinten terminal. Putine simptome sunt atribuite acestei infectii si nu au fost raportate cazuri cu fibroza portala. Tratamentul cu praziquantel este eficient.
DERMATITA SCHISTOSOMICA (PRURITUL INOTATORULUI)
Atunci cand cercarii penetreaza tegumentul, pot produce o reactie cunoscuta sub denumirea de
dermatita schistosomica. Simptomele apar de cele mai multe ori dupa penetrarea schistosomelor non-umane ale pasarilor si animalelor. La persoanele neexpuse anterior, invazia initiala produce un prurit tranzitor si rareori urticarie, urmata de dezltarea maculelor in decurs de 24 de ore si a papulelor dupa 24 de ore. Consecutiv expunerilor repetate, semnele si simptomele se accentueaza dramatic si apar mai repede. In decurs de 24 de ore se dezlta papule pruriginoase si eritematoase de dimesiuni mari si, mai rar, cule. Leziunile sunt si mai intense la 2-3 zile dupa expunere si diminueaza dupa cateva zile. Aceste leziuni reprezinta o reactie de hipersensibilitate intarziata fata de schistosomele invadante. Schistosomele non-umane nu se dezlta in totalitate in gazda umana, semnele si simptomele fiind limitate la tegument. O dermatita asemanatoare poate aparea, de asemenea, dupa infectia cu schistosome umane.
Dermatita produsa de schistosome apare dupa expunerea la apa dulce in multe regiuni ale globului, dar este deosebit de frecventa in partea vestica si central-nordica a Statelor Unite. A fost de asemenea descrisa o dermatita dupa expunerea la apa de mare (mancarimea cautatorilor de scoici).
Tratamentul este simptomatic. Deoarece cercarii necesita un anumit interval de timp (15 min sau mai putin) pentru a invada tegumentul, indepartarea rapida a picaturilor care contin cercari dupa contactul cu apa va diminua expunerea. Limitarea numarului melcilor, care sunt gazde intermediare in regiunile frecventate, poate reprezenta o masura de control eficienta.
CONTROLUL SCHISTOSOMIAZELOR Teoretic,
infectiile date de schistosome pot fi controlate prin diverse metode, dar aplicarea acestora a avut un succes partial. Masurile de educatie sanitara simple si eficiente, cum ar fi eliminarea urinarii si defecarii nediscriminatorii, sunt dificil de implementat in ariile endemice. Eliminarea molustelor, care sunt gazde intermediare, poate fi realizata prin folosirea molusticidelor sau prin distrugerea habitatului melcilor. Ambele metode necesita alocare de resurse si personal uman, care deseori nu sunt disponibile. A fost incercata chimioterapia in masa a populatiei, fiind necesare tratamente repetate in functie de gradul reinfectiei. Unii sustin tratarea persoanelor predispuse sa dezlte o boala grava (de exemplu cei care prezinta infectii masive). Metodele folosite r fi in functie de natura regiunii endemice si de resursele disponibile.