Precum H+, concentratia K+ in fluidul extracelular este normal mentinuta intr-un interval ingust de 4-5 mmol/1. 95% sau mai mult din totalul K+ corporal este in timentul lichidian intracelular unde concentratia este aproximata la 160 mmol/1. Indidul normal mentine echilibrul extern de K+ prin excretia in
urina a unei cantitati de K+ pe zi echivalenta cu cantitatea ingerata, minus cantitati relativ mici pierdute prin transpiratie si scaun. K+ este filtrat liber in glomeruli, desi cantitatea excretata de obicei nu reprezinta mai mult de 20% din cantitatea filtrata. Marele volum al K+ filtrat este reabsorbit in portiunile initiale ale nefronului, cam doua treimi in tubul proximal si o cantitate aditionala de 20-25% in ansa Henle. Un proces secretor de K+ opereaza in tubul distal si in segmentele nefronului terminal. Acest proces este in mare masura dependent de reabsorbtia de Na+ si acompaniat de voltajul negativ din lumen, creand un gradient electric de o parte si de alta a peretelui tubular si favorizand secretia de K+ in lumenul tubului distal si al duetului colector. Capacitea de mentinere a echilibrului extern al K+ si a concentratiei plasmatice normale de K+ pana relativ tarziu in cursul IRC este in principal consecinta cresterii progresive a excretiei fractionate a K+. Rata crescuta a secretiei K+ are loc in portiunea distala a tubilor supraetuitori. Rata crescuta de secretie a aldosteronului contribuie la secretia tubulara crescuta de K+. in plus, rata crescuta a fluxului in tubii distali ai nefronilor reziduali functionali datorata diurezei osmotice si electronega-titatii endoluminale crescute, creata prin cresterea concentratiei anionilor inalt impermeabili precum fosfatii si sulfatii, cresc secretia de K+. Aldosteronul stimuleaza de asemenea intrarea neta a K+ in lumenul colonului printr-un mecanism cunoscut a fi mai intens in IRC.
