Sindromul lapte-alcaline se poate prezenta sub mai multe aspecte clinice (acut, subacut si cronic), toate trei caracterizandu-se prin hipercalcemie, alcaloza si
insuficienta renala. Afectiunea se datoreaza unei ingestii in exces de calciu si antiacide absorbabile, ca
laptele si calciul carbonic, si este mai putin frecvent de cand, pentru tratamentul bolii ulceroase, sunt disponibile antiacidele neresorbabile si alte variante terapeutice.
Pe patogenic, sensibilitatea individuala este fara indoiala importanta, din moment ce numerosi pacienti sunt tratati cu carbonat de calciu fara sa dezvolte acest sindrom. Fractia de calciu absorbit constituie o variabila care depinde de aportul de calciu. Anumiti indivizi pot absorbi o fractie mare de calciu, chiar in cazul unui aport de 2 g sau mai mult de calciu elemental pe zi, cand, de regula, la indivizii normali, absorbtia calciului scade in cazul unui aport marit. Se presupune ca, la acesti pacienti, hipercalcemia moderata care apare dupa mese ar contribui la generarea alcalozei. Instalarea hipercalcemiei poate produce o crestere a excretiei de sodiu si o diminuare a apei totale a organismului. Aceste fenomene, si poate, in plus, o anumita supresie a secretiei de PTH endogen, datorata hipercalcemiei moderate, conduc la o crestere a reabsorbtiei de bicarbonati si, mai departe, la alcaloza, daca ingestia de calciu carbonic continua. Alcaloza, la randul ei, determina o crestere selectiva a reasorbtiei de calciu in partea distala a nefronului, agravand astfel hipercalcemia. Acest ciclu, hipercalcemie moderata -> retentie de bicarbonati -> alcaloza -> retentie renala de calciu -> hipercalcemie severa, perpetueaza si agraveaza hipercalcemia si alcaloza, atata timp cat continua ingestia de calciu si alcaline absorbabile.
Hipercalcemia acuta si alcaloza care survin la cateva zile dupa debutul ingestiei de calciu si alcaline, denumite sindrom acut lapte-alcaline, se manifesta prin slabiciune generala, mialgii, iriilitate si apatie. Afectarea functiei renale, cu diminuarea capacitatii de concentrare a urinei si disfunctie tubulara, precum si hipercalcemia si alcaloza regreseaza rapid dupa intreruperea aportului de calciu si alcaline.
Sindromul lapte-alcaline avansat, numit uneori sindromul Burnett, se datoreaza unei ingestii indelungate de calciu si alcaline. O hipercalcemie severa, o insuficienta renala ireversibila si retentia fosfatica pot fi insotite de calcificari ectopice. Reducerea aportului de calciu si alcaline poate aduce o anumita ameliorare, dar, inainte de introducerea dializei renale, insuficienta renala ducea la exitus. Exista o forma intermediara sau subacuta in care insuficienta renala este reversibila in cateva saptamani dupa intreruperea aportului exceside calciu si alcaline.
