Deficitul de vitamina D este mai frecvent in Statele Unite decat se admitea inainte. Rezultatele biopsiilor osoase la pacientii rstnici cu fractura de sold (evidentiind o osteomalacie) si concentratiile anormale de meoliti ai vitaminei D, PTH, calciu si fosfat au silit ca deficitul de vitamina D poate afecta pana la 25% din pacientii rstnici, mai ales in zonele neinsorite. La acesti pacienti, concentratiile de 25(OH)D sunt la limita inferioara a normalului sau chiar sub acesta. Histomorfometria cantitati a probelor de
biopsie osoasa arata o ingrosare a traveelor osteoide, demonstrand o osteomalacie. Hipersecretia PTH-ului compenseaza tendinta de scadere a calcemiei, dar cu consecinta inducerii unor pierderi
renale de fosfat, care duc la osteomalacie.
La originea deficitului de vitamina D sta un aport inadect de produse
lactate imbogatite cu vitamina D, lipsa suplimentarii cu vitamina D si expunerea solara
insuficienta la rstnici, in special in timpul iernii, la latitudini nordice.
Tratamentul consta in administrarea de vitamina D si un aport
alimentar de 1-l,5 g de calciu in dieta. Suplimentarea cu vitamina D trebuie sa furnizeze de cate ori necesarul zilnic recomandat la populatia mai tanara, ceea ce este probabil o recomandare de securitate; o doza de 1000-2000 de unitati de vitamina D zilnic este satisfacatoare. Vitamina D nu este
disponibila de obicei sub forme slab dozate. Administrarea, din acest motiv, a unei capsule de 50.000 de unitati de vitamina D lunar este bine tolerata la pacientii rstnici cu osteomalacie. Frecventa osteomalaciei ar putea fi redusa prin practicarea din ce in ce mai frecventa a suplimentarii calciului, mai ales la femei, chiar fara o suplimentare a vitaminei D. O hipocalcemie severa se semnaleaza rar in cursul deficitelor de vitamina D moderate si severe la rstnici, dar un asemenea deficit trebuie luat in considerare cand se face diagnosticul diferential al unei hipocalcemii moderate.