Infectii precoce Ca si pentru alte tipuri de transt,
infectiile bacteriene precoce sunt o problema majora dupa realizarea transtului de ficat. Multe centre administreaza antibiotice cu spectru larg pe cale sistemica in timpul primelor 5 zile dupa interntia chirurgicala, chiar in absenta unei infectii demonstrate. Totusi, in ciuda profilaxiei, complicatiile infectioase sunt frecnte si se coreleaza cu durata procedurii chirurgicale si cu tipul de drenaj biliar. O interntie care dureaza mai mult de 12 ore este asociata cu o probabilitate crescuta de infectie. Pacientii care prezinta coledocojejunostomie cu drenaj al duetului biliarIntr-o ansa jejunala Roux-in-Y au mai multe infectii fungice decat cei a caror bila este drenata prin coledococoledocostomie (cu anastomoza duetului biliar principal al donorului cu duetul biliar principal al primitorului).
Peritonita si
abcesele intraabdominale sunt complicatii frecnte ale transtului de ficat. Peritonita bacteriana poate rezulta in urma scurgerilor biliare si a infectiei primare sau secundare dupa eliminarea bilei. Peritonita la primitorii de transt de ficat este adesea polimicrobiana, implicand adesea enterococi, bacterii aerobe gram-negati, stafilococi, anaerobi sau Candida. Numai o treime dintre pacientii cu abcese intraabdominale au bacteriemie. Abcesele in decursul primei luni dupa interntie pot sa apara nu numai pe suprafata ficatului, dar si in splina, in aria pericolica si in pelvis. Tratamentul include administrarea de antibiotice si, daca este necesar, drenajul.
Ca si alti primitori de transt, pacientii cu transt de ficat au o incidenta crescuta a infectiilor fungice, iar aparitia acestui tip de infectie (adesea candidioza) se coreleaza cu utilizarea preoperatorie a glucocorticoizilor, cu o durata lunga a tratamentului cu agenti antibacterieni si cu utilizarea post-trans-tare de agenti imunosupresori.
Infectiile din perioada de mijloc Dezvoltarea stricturii biliare postchirurgicale predispune pacientii la colangita. Acesti pacienti pot sa nu aiba semnele si simptomele caracteristice colangitei: febra,
durere abdominala si icter. Alternativ, aceste manifestari pot fi prezente, dar pot sa sugereze rejetul grefei. Diagnosticul de colangita la primitorii de transt de ficat necesita, deci, identificarea bacteriemiei sau demonstrarea prezentei de neutrofile agregate in probele de
biopsie a tractului biliar. Din nefericire, studiile invazi ale tractului biliar (fie colangiografia cu tub in T, fie colangiopancreatografia endo-scopica retrograda) pot sa duca la aparitia colangitei. Din acest motiv, multi clinicieni recomanda profilaxia cu antibiotice care acopera microorganismele gram-negati si anaerobii, atunci cand se efectueaza aceste proceduri la primitorii de transt de ficat.
Hepatita virala este o complicatie frecnta a transtului de ficat (modulul 295). Ca si in alte situatii de transtare, reactivarea bolii cu virusuri din grupul
herpes este frecnta (elul 136-2). VHS, herpes-virusul uman 6 si CMV pot fi transmise de la organul donator. Desi
hepatita cu CMV apare la aproximativ 4% dintre primitorii de transt de ficat, de obicei ea nu este atat de sera incat sa necesite retranstare. Boala cu CMV se produce la majoritatea primitorilor de organe seronegativi, de la donori seropozitivi pentru CMV, dar ratele de fatalitate sunt mai mici la primitorii de transt de ficat decat la cei care primesc transt de plaman sau de cord-plaman. Boala data de CMV este asociata cu sindromul de disparitie a duetului biliar dupa transtarea ficatului. Pacientii raspund la tratamentul cu ganciclovir; profilaxia cu Ig-CMV si acyclovir poate sa modifice boala. Boala limfoproliferativa dupa transtul de ficat evidentiaza o predispozitie pentru implicarea ficatului, iar o astfel de boala poate aa originea la donator.
