Transtul de maduva osoasa, fie pentru deficienta imuna, fie pentru cancer, duce la o stare tranzitorie de incompetenta imuna completa. Imediat dupa realizarea transtului, atat fagocitele, cat si celulele imune (celulele T si B) sunt absente, iar gazda este extrem de susceptibila la infectie. Reconstituirea care urmeaza transtului a fost asemuita cu maturarea sistemului imun la nou-nascuti. Totusi, analogia nu are o valoare predictiva completa pentru
infectiile observate la primitorii de transt de maduva osoasa (TMO), deoarece noua maduva osoasa este de obicei exprimata la o gazda varstnica, care are deja cateva infectii latente.
APARITIA IN TIMP A INFECTIILOR in prima luna dupa transtarea madui complicatiile infectioase sunt similare celor aparute la pacientii cu granulocitopenie, care primesc chimioterapie pentru
leucemie acuta mielocitara sau leucemie acuta limfocitara (modulul 87 si ura 136-l). Datorita acestei perioade anticipate, cu durata de 2-4 saptamani, de neutropenie la aceasta populatie, multe centre administreaza antibiotice pacientilor, profilactic, o data cu initierea chimio-terapiei. Trimetoprim-sulfametoxazolul sau ciprofloxacina administrate profilactic scad incidenta bacteriemiei gram-negati la acesti pacienti.In a doua luna dupa transtare o ingrijorare majora (in special la primitori allogenici de TMO) o reprezinta boala cu CMV (modulul 187), care rareori debuteaza mai devreme de 14 zile dupa realizarea transtului si poate deni manifesta pana la 4 luni de la procedura. in cazurile in care maduva donata prezinta depletie a celulelor T [pentru a preni boala grefa-contra-gazda (BGCG) sau pentru a elimina o
tumora cu celule T], boala se poate manifesta mai devreme. Pacientii care sunt tratati cu ganciclovir (fie profilactic, fie datorita unor teste pentru antigen sau culturi poziti) pot sa dezvolte boala chiar mai tarziu de 4 luni dupa transtare; tratamentul pare sa intarzie dezvoltarea raspunsului imun normal la infectia cu CMV. Desi infectia cu acest virus se poate prezenta ca
febra izolata sau boala gastrointestinala, cauza mortii prin infectia cu CMV in aceste situatii este pneumonia.
Diagnosticul pneumoniei la primitorii de TMO pune unele probleme speciale (elul 87-5). Deoarece acesti pacienti au suportat un tratament cu multipli agenti chimioterapici, precum si iradiere, diagnosticul lor diferential trebuie sa includa
pneumonia cu CMV, alolita hemoragica difuza, pneumonia cu etiologie virala sau fungica si infectia parazitara. Deoarece, in aceste situatii, boala fungica si virala sunt cauze de pneumonie, este important sa se realizeze un diagnostic specific pentru CMV ( mai jos).
Perioada tardiva post-transt (la 6 luni dupa reconstituirea madui osoase) este marcata de episoade de bacteriemie, datorate microorganismelor incapsulate si reactivarii virusului varicelo-zosterian. Datorita riscului crescut pentru pneumonia cu Pneumocystis carinii (in special la pacientii care sunt tratati pentru boli maligne hematologice), majoritatea pacientilor trebuie mentinuti pe doze profilactice de trimetoprim-sulfame-toxazol. De asemenea, o astfel de profilaxie poate proteja pacientii seropozitivi contra T. gondii, care poate produce
pneumonie in primele saptamani dupa transtare, sau, mai tarziu, leziuni ale sistemului nervos central (SNC). Avantajele mentinerii pacientilor pe trimetoprim-sulfametoxazol, administrat zilnic, timp de 1 an, dupa transtare, includ protectia contra infectiilor bacteriene tardi cu pneumococi si Haemo-philus influenzae, care sunt o consecinta a incapacitatii madui osoase imature de a raspunde la antigenele polizaharidice (ura 136-l).
