Fumatul este principala cauza a bolilor prevenibile, infirmitatii si a mortii premature constatate in SUA. Cu toate acestea, in fiecare an, mai mult de un milion de copii si adolescenti americani incep sa fumeze, iar majoritatea fumatorilor au mari dificultati in a renunta la fumat. Efectele de dependenta ale nicotinei sunt responsabile pentru aceasta dilema de sanatate personala si publica. Recunoasterea consumului de ac ca o dependenta, iar nicotina considerata ca drog ce creeaza dependenta, este eficienta pentru managementul efectiv al suferintei pacientului.
Criteriile primare pentru definirea dependentei de drog sunt: folosirea implusi, efectele psihoactive si comportament alterat de drog. Consumul de nicotina indeplineste aceste criterii deoarece produce o nevoie impulsi de a fuma, furnizeaza alterari placute ale dispozitiei si motiveaza cautarea si consumul de ac. Toleranta si dependenta fizica, manifestate printr-un sindrom de intrerupere mediat de abstinenta, contribuie la controlul puternic exercitat de nicotina asupra comportamentului fumatorului.
Fumatorii isi regleaza doza de nicotina pentru a obtine efectele dorite; acestea includ atat efectele pozitive, cum ar fi placerea si nivelul de performanta ridicat, cat si evitarea fenomenului de abstinenta. Acest sindrom de intrerupere este caracterizat prin dorinta apriga pentru tutun, depresie, insomnie, iriilitate, anxietate, dificultati in concentrare, neliniste si o crestere a apetitului. Majoritatea acestor simptome ating un maxim in una pana la doua zile si revin la linia de baza in trei pana la patru saptamani de la incetarea fumatului; oricum, dorinta excesi pentru produse de ac si foamea pot persista perioade indelungate.
Consumul de ac este un comportament complex, asimilat, care se infiltreaza in viata de zi cu zi si care este legat de capacitatea fumatorului de a face fata lumii. Diverse activitati zilnice, ganduri si emotii sunt motive puternice pentru a fuma. Astfel de legaturi conditionale se combina cu efectele neurore-glatorii pozitive ale nicotinei pentru a intensifica procesul de dependenta. Trasaturile personale, cum sunt nivelul educational, credinta in capacitatea proprie de a se schimba si copierea stilului altora sunt determinante ale consumului de tutun. in mod similar, factorii de mediu, cum ar fi acceptarea fumatului in casa, in grupuri de prieteni si la serviciu, ca si normele comunitare influenteaza comportamentul fumatorului.
PROPRIETATILE FIZICO-CHEMICE ALE FUMULUI DE TIGARA Fumul de tigara este un aerosol heterogen produs prin combustia incompleta a frunzei de tutun. Este compus dintr-o faza gazoasa in care sunt dispersate particulele. Fluxul de fum principal este emis in timpul expirului. Fluxul de fum secundar este emis intre respiratii la marginea aprinsa a tigarii. La temperaturi ridicate, unii constituenti ai tutunului suporta o descompunere termica (piroliza). Substantele volatile sunt distilate direct in fum. Moleculele insile se recombina pentru a genera noi compusi (pirosinteza). Concentrarea compusilor fumului apare pe masura ce fumul este filtrat de tutunul nears si redistilat de capatul care arde. Unele substante care se gasesc in tutun trec neschimbate in fumul de tigara.
Aproximativ 92-95% din greutatea totala a fluxului principal de fum este prezent in faza gazoasa. Azotul, oxigenul si dioxidul de carbon reprezinta 85% din greutatea fumului. Restul de gaze si particule sunt substante de importanta medicala ( elul 389-l). O rietate de aditivi sunt utilizati in productia de tigarete; influenta acestor substante in compozitia si activitatea biologica a fumului de tigareta nu este cunoscuta.
FARMACOLOGIA FUMULUI DE TIGARA
Peste 4000 de substante au fost identificate in fumul de tigara, incluzand cate care sunt active farmacologic, antigenice, citotoxice, mutagene si carcinogene; aceste efecte biologice diverse furnizeaza un cadru pentru intelegerea consecintelor adverse ale fumatului. Un fumator care fumeaza un pachet de tigari pe zi, pufaie de mai mult de 70000 de ori pe an si membranele gurii, nasului, faringelui si calea traheo-bronsica sunt expuse in mod repetat fumului de tigara. Unii dintre compusi actioneaza direct asupra membranelor, in timp ce altii sunt absorbiti in sange sau dizolti in sali si inghititi.
Raspunsul tesuturilor si organelor la inhalarea fumului de tigara este complex si multiplu. Majoritatea studiilor asupra oamenilor au implicat expunerea la fumul de tigara sau la anumiti compusi considerati a afecta cel mai mult sanatatea umana, cum ar fi nicotina sau monoxidul de carbon. Se cunoaste relativ putin cu privire la efectele individuale si interactiunile altor compusi potential toxici ai fumului, care sunt prezenti in concentratii scazute.
Nicotina este un alcaloid foarte toxic care este un stimulent si un sedativ ganglionar. Multe dintre efectele complexe ale nicotinei sunt mediate de eliberarea catecolaminei. S-a demonstrat ca nicotina mareste concentratia serica de glucoza, cortizol, acizi grasi liberi, sopresina si |3 -endorfina.
Monoxidul de carbon interfera cu transportul si consumul de oxigen. Deoarece fumul de tigara contine 2-6% monoxid de carbon, fumatorii inhaleaza concentratii mari, de 400 parti per milion (ppm) si dezvolta niveluri ridicate de carboxihe-moglobina (COHb). Nivelul de COHb gasit la fumatori este de 2-l5%, in timp ce nivelul gasit la nefumatori este de 1%. Nivelul mediu de COHb al fumatorilor moderati este de 5%. Cronic, nivelurile usor marite de COHb datorate fumatului sunt cauza frecventa pentru policitemie usoara si pot produce scaderea functiilor sistemului nervos central.
Fumul de tigara si compusii lui sunt substante carcinogene la cate specii de animale. Substantele carcinogene majore identificate in fumul de tigara sunt hidrocarburile aromatice polinucleare, aminele aromatice si nitrozaminele (elul 389-l). Cocarcinogenele prezente in fumul de tigara, cum este cate-cholul, maresc semnificativ efectele carcinogenetice.
Si iritanti pulmonari si ciliotoxine puternice se gasesc in fumul de tigara (elul 393-l). Aceste substante maresc secretia mucoasa bronsica si mediaza scaderea acuta si cronica a functiei pulmonare si muco-ciliare.
EPIDEMIOLOGIE Informatiile provenite din studii prospective asupra populatiei din diverse tari au aratat ca fumatorii au o rata mai mare de 70% a mortalitatii decat nefumatorii. Cam jumatate din fumatorii de tigarete in mod regulat vor deceda eventual datorita fumatului. Efectul asupra mortalitatii este proportional mai mare in grupele de rsta mai tanara. Efectul asupra mortalitatii la femeile fumatoare a fost ce mai mic decat la barbatii fumatori, dar s-a marit recent. Fumatul este cel mai mare risc de sanatate in S.U.A. si este responsabil pentru aproximativ 430 000 de decese premature in fiecare an; acesta este echilentul a mai mult de unul din cinci morti. Bolile coronariene (BC) si cancerul pulmonar sunt principalele cauze ale mortalitatii legate de fumat. In SUA, fumatorii acuza mai multe disfunctii datorate bolilor cronice si raporteaza mai multe zile de absenteism de la serviciu decat nefumatorii. Fumatul cauzeaza imense pierderi personale si suferinta.
Exista o relatie evidenta legata de doza intre fumat si o rata excesi a mortalitatii in functie de rsta la care a debutat fumatul, de numarul de tigari fumate, de vechimea ca fumator si de profunzimea inhalarii. incetarea fumatului este asociata cu o descrestere a mortalitatii. Aceste obsertii, impreuna cu studiile clinice experimentale si patologice, arata ca fumatul in sine determina o rata de mortalitate excesi.
