Boala, ca inamicul numarul unu al sanatatii si vietii, trebuie combatuta cu toate mijloacele profilactice (preventive) si terapeutice (care vindeca) de care dispunem.
Scopul tuturor stradaniilor medicinii este vindecarea suferintelor si durerilor bolnavului si resilirea starii de sanatate. Pentru atingerea acestui scop, medicina are la indemana posibilitati terapeutice care urmaresc sustinerea mijloacelor naturale ale organismului si masuri de prevenire, care incearca saImpiedice aparitia bolii. Mijloacele de terapie care stau la indemana, se pot clasifica in cinci mari grupe.
1. Bioterapia - care foloseste produsele biologice in scop terapeutic. Din aceasta grupa fac parte:
-
acupunctura (terapia prin ace) care consta in refacerea echilibrului energetic al organismului prin introducerea superficiala in tesutul celular subcutanat, in anumite puncte ale tegumentului, de-a lungul unor linii energetice (meridiane), a unor ace metalice din argint (de regula), din aur, cupru si chiar otel inoxidabil. Asupra acestui punct din tegument se poate actiona si prin presare (presopunctura), prin stimulare electrica (electrocupunctura), prin incalzire (maxibustie), prin radiatii laser (laseropunctura)
- apiterapia (meiisoterapia), terapeutica prin
miere si produse ale stupului
- dietoterapia, terapeutica care se bazeaza pe utilizarea unui
regim alimentar.
- fitoterapia, terapeutica cu ajutorul telor sau a substantelor complexe obtinute din ele. Din sub grupa fitoterapiei fac parte:
- aromoterapia - terapeutica bazata pe utilizarea produselor aromatice (uleiuri) de origine vegetala.
- fitobalneologia - procedeu terapeutic cu bai din te
- oenoterapia - procedeu terapeutic bazat pe folosirea vinului
- hemoterapia, terapeutica bazata pe injectarea de sange
- hormonoterapia - terapeutica cu ajutorul hormonilor
- ccinoterapia, tratamentul unor infectii constand in introducerea unei stari de rezistenta specifica fata de agentul patogen, prin administrarea de ccin.
2. Chimioterapia - terapia prin substante chimice.
3. Chirurgia - metoda de tratament prin interventie operatorie asupra organismului bolnav.
4. Fizioterapia - care foloseste agenti fizici naturali sau artificiali. Din aceasta grupa fac parte:
- actinoterapia - metoda terapeutica care utilizeaza raze luminoase infrarosii si ultraviolete
- aeroionoterapia - tratament cu aer continand ioni negativi, pozitivi sau amestecati, furnizati de aparate speciale
- aeroterapia - metoda de tratament cu aer, and calitati speciale (aer de munte, aer de mare, aer rece, aer rarefiat, aer comprimat)
- balneoterapia - terapeutica prin ape
minerale si cura externa sau interna
- cl i matoterapia - utilizarea terapeutica a insusirilor favorabile ale factorilor climatici diversi
- cromo
fototerapia - tratament cu radiatii de lumina colorata, prin utilizarea numai a anumitor parti din spectrul luminos
- cromoterapia - terapeutica care foloseste efectul culorilor
- electro terapia - metoda terapeutica care foloseste ca agenti activi curentii electrici sub diferitele lor forme
- faradoterapia - folosirea curentului alternativ (faraday) de sursa frecventa in scop terapeutic
- fototerapia - tratament cu lumina naturala sau artificiala
- galnoterapia - terapie cu ajutorul curentului continuu - galnic de mica
tensiune (circa 50V), in masaj galnic sau bai galnice in leziunile sistemului nervos periferic
- helioterapia - utilizarea terapeutica a razelor de soare
- hidroterapia - foloseste apa sub diferite forme de administrare in cura externa
- kineziterapia (kinetoterapia) - terapeutica prin miscare
- laseroterapia - terapia cu radiatii laser
- magnetoterapia - metoda terapeutica care foloseste undele magnetice
- niasoterapia - terapeutica prin masaj (influentarea mecanica manuala sau instrumentala a anumitor parti ale corpului)
- mecanoterapia - metoda terapeutica bazata pe exercitii de
gimnastica medicala efectuate cu ajutorul unor aparate mecanice
- namoloterapia - metoda terapeutica pe baza de namol sapropelic. Actioneaza prin factori fizici cat si prin componentele chimice
- oxigenoterapia - metoda terapeutica care consta in administrarea oxigenului
- psamoterapia (ammoterapia) - tratament extern cu ajutorul bailor sau saculetelor de nisip incalzite la soare sau artificial
- radarterapia - terapia cu microunde
- radioterapia - metoda terapeutica prin radiatii ionizate
- seismoterapia - tratament cu ajutorul vibratiilor mecanice
- silvoterapia - tratament cu ajutorul aerului din paduri
- termoterapia - utilizarea caldurii in scopuri terapeutice.
5. Psihoterapia - totalitatea metodelor de tratament prin folosirea factorilor psihici. Din aceasta grupa fac parte:
- ergoterapia - terapia prin munca, urmarind reabilitarea bolnavului psihic
- hipnoterapia - metoda de tratament prin hipnoza (somn artificial produs prin hipnoza)
- muzicoterapia sau meioterapia - metoda de tratament cu ajutorul muzicii
- narcoterapia - terapia prin somn
- placeboterapia - metoda terapeutica bazata pe mobilizarea fortelor psihice. Vindecarea nu se produce datorita medicamentului (acesta fiind in mod deliberat lipsit de orice actiune) ci datorita autosugestionarii bolnavului ca medicamentul care i-a fost indicat il vindeca
- psihoanaliza - foloseste tehnica asociatiei libere, analiza viselor si mecanismul transferului. Are drept scop sa ajute bolnavul sa constientizeze propriile conflicte, dificultati, surse de anxietate (teama si ingrijorare nemotita)
- socioterapia - terapia prin folosirea interactiunilor psihologice dintre bolnav si mediul socia! iti care acesta traieste.
Trebuie sa precizam ca o despartire stricta a mijloacelor terapeutice nu mai este posibila, intrucat multe dintre ele se intrepatrund, unele elemente dintr-un anumit tip de terapie utilizandu-se si in alte terapii. Terapeutica moderna a devenit astazi o stiinta interdisciplinara, deci exista o colaborare intre diferitele procedee de tratament: bioterapie, chimioterapie, psihoterapie. Exista in prezent, in literatura de specialitate, dar mai ales in literatura de popularizare, sute si mii de articole care vor sa scoata in evidenta unele antaje ale unor procedee in detrimentul altora. Asa de exemplu, se scriu foarte multe articole despre antajul terapeuticii naturiste si in mod special a fitoterapiei fata de chimioterapie. Prin terapeutica naturista se defineste aceea terapeutica care foloseste in lupta impotri bolilor o serie de agenti naturali ca: aerul, apa, miscarea, alimentatia, frigul, caldura, tele, lumina, razele soarelui etc. Acest sistem terapeutic exclude utilizarea medicamentelor de sinteza. Argumentele principale aduse sunt urmatoarele:
- Medicamentele de sinteza au, pe langa efectul dorit, si un efect secundar nedorit. Abuzul produce suparari. Nu trebuie uitat ca unele grupuri de medicamente prin actiunea lor farmacoterapeutica sau prin reactiile adverse nedorite pot influenta capacitatea de conducere auto si pot fi cauze de accident rutier. Aceste medicamente sunt:
- antihistaminice: prometazina, feniramina, clorpiramina, clemastina
- tranchilizante: diazepam, oxazepam, medazepam
- sedative: somnifere in doze mici: leriana
- somnifere: fenobarbital, amobarbital, ciclobarbital
- mioreiaxante centrale: cloroxazona, trecid, baclofen
- antiepileptice: fenobarbital, fenitoina, primidon, trepal
- antitusive: codeina, noscapina
- antihipertensive: hidralazina, nifedipina, verapamil, rezerpina, clonidina, propranolol.
Si mai periculos devine consumul de alcool si medicamente, intre alcool si medicamente putand exista o interactiune de potentare a efectelor nedorite.
Este indicat ca pacientii carora li se prescrie unul din aceste medicamente sa renunte pe timpul tratamentului la conducerea masinii proprii.
- Medicamentele de sinteza se acumuleaza in organism si deci ele nu pot fi administrate decat la anumite interle si numai pe o durata limitata.
- Unele medicamente de sinteza sunt incompatibile (nu pot fi folosite simultan). Prin incompatibilitate farmaceutica se intelege aparitia unui fenomen neprezut la prepararea, pastrarea sau administrarea medicamentelor, care determina schimbarea sau anularea efectului terapeutic dorit. Pot sa apara incompatibilitati datorita:
- reactiilor dintre substantele active;
- reactiilor dintre substantele active si cele ajutatoare (auxiliare);
- reactiilor dintre substantele active si provenite din alimente.
- Unele medicamente de sinteza inter actioneaza cu alcoolul sau cu alimentele existente in tubul digestiv. Interactiunea medicamentelor cu alimentele se poate manifesta in urmatoarele feluri:
- alimentele pot influenta absorbtia medicamentelor;
- unele componente din alimente pot influenta meolismul medicamentelor;
- alimentele pot modifica viteza de alimentare din organism a medicamentelor pe cale renala, prin alcalinizarea sau acidifierea excesi a urinei;
- unele substante farmacologice active din alimente pot modifica raspunsul unor medicamente care se administreaza concomitent (de ex. oxalatii, ionii metalici ca seleniu, calciu, magneziu, sodiu, acizi grasi, antioxidante, consernti, coloranti alimentari, aromatizanti, pesticide etc).
- Unele medicamente creeaza dependenta (cazul barbituricelor). Medicamentele de sinteza, in schimb, sunt energice si eficiente, pot fi produse la scara industriala, putandu-se astfel satisface toate solicitarile populatiei. Succesele terapeutice obtinute cu ajutorul medicamentelor de sinteza au creeat in randurile publicului un prestigiu al medicamentului. Industria moderna a pus la punct posibilitatea de dozare exacta si forme de prezentare comode si eficiente. Medicamentele de sinteza sunt compusi chimici sili, purificati, standardizabili, fiind intotdeauna aceiasi in concentratiile silite initial.
Terapia pe baza de te isi justifica utilizarea pe baza urmatoarelor argumente:
- tele contin molecule cu activitate biologica ridicata, care sunt inrudite cu moleculele organismului si care deci sunt mai bine tolerate;
- nu au efecte secundare sau au foarte rar astfel de efecte;
- alaturi de principiul activ, tele contin o serie de substante care completeaza si maresc actiunea lor;
- actiunea multor te este complexa, ea se indreapta asupra mai multor organe sau sisteme;
- utilizarea telor in scopuri terapeutice reprezinta metoda cea mai veche de vindecare a bolilor;
- terapia cu te este ieftina si se poate efectua de fiecare, fara a fi necesara o aparatura speciala;
- terapia cu te, adresandu-se in mod special bolnavilor cronici, necesita o durata mai mare de timp;
- practic, toate tipurile de imbolnavirii beneficiaza de tratamentul fitoterapeutic.
Este de preferat ca terapeuticele naturiste sa fie folosite de preferinta inainte de a se fi instalat boala cu o evolutie mai mult sau mai putin gra.
Dat fiind cele aratate se impune sa facem o analiza critica a acestor argumente.
Este aderat ca medicamentele de sinteza provoaca unele fenomene daunatoare, nedorite. Acest lucru se datoreaza urmatoarelor cauze:
- Folosirea incorecta a unor medicamente nu dupa prescriptiile medicului, ci conform unor sfaturi primite de la familie sau prieteni, cunoscuti, vecini sau conform unor idei proprii. Se manifesta tendinta de automedicatie, adica administrarea unor medicamente din proprie initiati, fara prescriptie medicala. Cauzele automedicatiei sunt multiple:
» usurinta cu care se obtine medicamentul dorit;
» credinta ca afectiunea tratata este usoara;
» frica de o boala mai gra;
» asemanarea simptomelor actualei boli cu una anterioara la care s-au folosit aceleasi medicamente.
Numai ca aceste tratamente\" cat se poate de nerationale, pot produce organismului serioase neajunsuri. Pe buna dreptate medicii vorbesc astazi despre o aderata patologie medicamentoasa, ca urmare a increderii fara rezerve in atotputernicia medicamentului. Organizatia Mondiala a Sanatatii a initiat pe international o sta actiune de informare a opiniei publice asupra pericolului pe care-l prezinta pentru sanatate consumul abuziv si utilizarea arbitrara a unor medicamente. Automedicatia poate intarzia vindecarea unei afectiuni prin absenta unui tratament potrivit, sau sa mascheze evolutia unei boli. Automedicatia este considerata o aderata boala a timpurilor moderne iar prin unii oameni chiar o toxicomanie.
- Folosirea abuzi a unor medicamente in doze mult mai mari decat cele admise.
- Prescrierea unor medicamente fara a se sili un diagnostic corect.
- Folosirea in terapie a unui numar impresionant de mare de medicamente de sinteza care in buna parte nu au trecut nici proba terapeutica nici proba timpului.
Cresterea numarului de medicamente a avut un efect negativ prin cresterea posibilitatii unui consum inutil, dar a avut si un efect pozitiv deoarece a permis si un tratament mai individualizat.
- Pentru a face fata sistemului trepidant al vietii moderne, din ce in ce mai multi oameni apeleaza la asa-numitele medicamente psihochimice, cu rol tranchilizant, linistitor, sedativ, somnifer sau, dimpotri, stimulativ.
Dar tot atat de aderat este ca si preparatele extrase din te nu sunt intotdeauna lipsite de reactii secundare atunci cand sunt folosite un timp mai indelungat si cand sunt supradozate. Este bine sa stim ca anumite te dispun de un continut ridicat de substante active si trebuie sa le folosim cu aceeasi retinere pe care o avem fata de medicamentele de sinteza.
Faptul ca tele sunt naturale nu inseamna ca le putem folosi fara nici un fel de opreliste. Si in cazul telor, trebuie sa cunoastem ce efecte au asupra organismului, ce reactii secundare pot avea, cum trebuie preparate si administrate.
Iata cate exemple:
- Pelinul, care se recomanda in aproape toate bolile aparatului digestiv, nu se foloseste prea mult timp deoarece provoaca
tulburari digestive si nervoase. Nu se administreaza femeilor gravide.
- Ceaiurile pe baza de aloe, crusin sau frecvent utilizate in combaterea constipatiei, baute mult timp ard mucoasa stomacului facand-o impermeabila oricarui alt medicament.
- Degetelul rosu (Digitalis purpurea) se foloseste sub forma de pulbere. Administrarea se face numai sub supravegherea medicului iar prepararea produsului trebui efectuata numai la farmacie.
- Matraguna care contine atropina, scopolamina, beladonina are toate partile tei otravitoare. Preparatele de matraguna se folosesc numai cu avizul medicului, retetele efectuandu-se la farmacie.
- Omagul sau aconitul (Aconitum tauricum) datorita continutului in aconitine (care constituie una din substantele vegetale cele mai toxice pentru om), se folosi numai cu avizul medicului, iar retetele se vor efectua la farmacie.
- Rostopasca se administra intern cu prudenta, datorata actiunii
puternice a tei.
- Utilizarea ceaiului din capsule de mac, pentru adormirea si linistirea sugarilor si a copiilor mici este un obicei tamator si periculos. La adulti se utilizeaza numai extern sub forma de decoct sau infuzie 1%. La copii nu se poate folosi nici extern. Intern nu se utilizeaza deoarece poate produce accidente mortale.
- Ienuparul, ta medicinala folosita cu succes in tratamentul bolilor reumatice, in cazul unei administrari ce depaseste 40 de zile, poate provoca unele complicatii renale.
- Ceaiurile sau extrasele de arnica se vor utiliza intern numai in mod exceptional, cu prudenta, deoarece au efecte secundare nedorite (pot provoca gastroenterite si paralizia centrilor nervosi)
- Brandusa de toamna este una din cele mai toxice te din tara noastra. S-au semnalat intoxicatii la copii in urma consumarii laptelui de oi sau
capre, care au mancat frunze de brandusa.
- Chiar
ceapa si usturoiul pot produce, cand sunt consumate in exces, un timp mai indelungat, in cazul unor mucoase mai sensibile, iritarea si inilamatia
acestora.In general, tele medicinale cu principii active puternice, cum este cazul akaloizilor si glicozidelor, vor fi utilizate un timp limitat si numai in doze prescrise de medic.
Medicul si alchimistul elvetian Philippus Aureolus Paracelsus von Hohenheim (1490-l541), poreclit Paracelsus, este printre primi medici care au incercat tratarea bolilor cu substante chimice toxice. El a folosit mercurul pentru tratarea sifilisului si a folosit, ca medicamente, preparate de plumb, sulfatul de cupru, sulfatul acid de potasiu, acidul arsenic. Cand i s-a reprosat ca intrebuinteaza otravuri drept medicamente, el a raspuns: totul este otra, importanta este cantitatea\". Este important deci sa retinem ca si produsele obtinute din te se administreaza numai dupa precizarea diagnosticului de catre medic si conform indicatiilor acestora. La utilizarea telor medicinale, ca de fapt la toate medicamentele, doza si durata tratamentului se individualizeaza in functie de gravitatea bolii, de rsta, de existenta concomitenta a mai multor boli, de modul in care reactioneaza bolnavul la tratament.
Este aderat ca moleculele substantelor din te sunt inrudite cu cele din organismul uman. Dar tot atat de aderat este ca in te se gasesc substante deosebit de otravitoare pentru organismul uman. Celebra Currara extrasa din diferite specii de liane de genul Strychnos, contine o serie de alcaloizi deosebit de toxici care duc la paralizia imediata a musculaturii striate. In aceasta otra isi inmuiau rfurile sagetilor pieile rosii din America de Sud pentru doborarea natului si a dusmanului.
Cucuta, ta care creste in locuri parasite, contine substanta otravitoare. Filozoful grec Socrate (469- 330 i.e.n.) a fost condamnat la moarte cu extras de cucuta.
Cocaina, principalul alcaloid obtinut din frunzele de Coca (Erytroxylon Coca) arbust originar din America de Sud, are un efect paralizant asupra nervilor periferici. in doze mari produce paralizia si moartea.In tara noastra cresc, pe langa cucuta, si alte te care contin substante deosebit de otravitoare ca: Ciumafaia (Datura Stramonium), Beladona sau Matraguna (Atropa Belladona), Maselarita (Hyoscyamus Niger), Macul (Papaver Sornniferum). Nu trebuie sa uitam nici de ciupercile otravitoare.
Iata dar ca afirmatia fitoterapeutului francez contemporan Maurice Messegue: tele pot vindeca, dar nu pot ucide\" (citatul este luat din lucrarea Terapeutica naturista\" publicata de dl dr. Arcadie Percek in editura Ceres, 1987) nu este in concordanta cu realitatea.
Este aderat ca vindecarea bolilor cu ajutorul telor reprezinta metoda cea mai veche de tratare folosita de om. La aceasta metoda s-a ajuns datorita dorintei omului de a trai si de a supravietui asaltului continuu al bolilor care-l pandeau la tot pasul. Omul ranit sau bolnav isi cauta alinarea suferintelor in tele din natura inconjuratoare. Datorita spiritului de obsertie ghidat la inceput de instinct, omul primitiv a retinut pe cele care-i aduceau alinarea si vindecarea. Obsertiile si cunostintele acumulate, rezultate din experienta traita, au fost transmise din generatie in generatie, la inceput prin viu grai, apoi prin desene si scris. Cele mai vechi marturii scrise despre utilizarea telor se afla in litele sumeriene de la Nipur din anul 2100 i.e.n., in care sunt mentionate doua te de leac, maselarita si macul.In papirusul egiptean Ebres (se gaseste in muzeul din Leipzig) redactat cam pe la anul 1550 i.e.n. se dau cate retete cu te - ricin si maselarita. Astfel s-a format comoara de cunostinte a medicinii populare sau etnoiatria. Asa s-a ajuns la folosirea unor anumite te, apoi a mierii de albine, a soarelui si apei, a izvoarelor tamaduitoare, a lutului si a altor mijloace terapeutice. Plantele se intrebuinteaza in tratamentul bolilor datorita substantelor pe care le contin si care se numesc principii active.In compozitia chimica a tei, principiile active ocupa doar de la cate zecimi de procent la cate procente, dar intervin decisiv, prin insusirile lor specifice, asupra oricaror dereglari ale organismului nostru de la starea sa fiziologica normala.
Produsul vegetal cel mai bogat in principii active se numeste drog, in compozitia fiecarei te se gaseste un numar de compusi chimici, dintre care insa numai unii prezinta interes terapeutic. Principiul activ dintr-o ta poate sa fie o singura substanta sau un complex de substante. Compusii chimici din te care se gasesc in amestec, nu sunt toti activi; de cele mai multe ori se gasesc sub forma unor complexe active, care prin purificare se pot desface si astfel, isi pierd activitatea. In plus, componenta lor este greu - uneori imposibil -de silit si este, totodata, insila, riind dupa anotimp, conditii climatice, regiune. Aceasta face aproape imposibila obtinerea de preparate cu compozitie reproductibila si poate provoca efecte secundare nedorite prin formarea - in urma schimbarii unor conditii de mediu - a unor compusi de degradare sau meolici care produc asemenea efecte. Cele mai importante clase de principii active din te sunt urmatoarele:
- glucide (hidrati de carbon)
- substante mucilaginoase
- uleiuri grase (lipide vegetale) sau fitolipide
- acizi organici
- glicozide (heterozide)
- saponozide sau saponine
- materii tanante (taninuri)
- principii amare
- alcaloizi
- coloranti vegetali
- antibiotice si fitoncide
- vitamina
- uleiuri volatile
- enzime
- oligoelemente
- rezine si balsamuri.
Daca stramosii nostri utilizau tele pe baza traditiei, astazi folosirea lor este fundamentata stiintific prin cercetari chimice, biologice si clinice. Fitoterapia a incetat sa mai fie o medicina populara, ea devenind o ramura a medicinii moderne. Acest lucru explica existenta si utilizarea unui numar mare de medicamente care au in compozitia lor principii active extrase din te. Astfel de medicamente cu o larga utilizare sunt:
- anghirolul - contine extract apos de anghinare (Cynaral scolimus)
- romazulan - contine extract apos de musetel (Ch am omilia)
- extraveral - contine extract uscat de leriana sau odolean (Valeriana officinalis) si paducel (Crataegus)
- digitalis - contine pulbere de frunze de digitala (Digitalis purpurea)
- foladon (bellafoline) - contine alcaloizi totali din radacina de beladona (matraguna)
- distonocalm - contine alcaloizi totali din beladona si din secara cornuta
- cystenal - contine substante active din radacina de roiba sau garanta (Rubia tinctorum)
- boicil - solutie injecila continand extract total de spanz (Helleborus)
- adenostop - contine extract fluid din ghimpe (Herba Xanthii spinosi)
- sedinstant - contine extract vegetal din leriana, paducel, hamei (Huni ulus lupulus), mataciune (Dracopbalum)
- Variterp - unguent continand extract total de principii triterpenice, din castanul salbatic (Aesculus hippocastanum)
- Ginsavit - multivitamine si minerale cu extract de ginseng. Medicamentele de origine vegetala se bucura de increderea medicilor si
de aprecierea publicului. Multe din medicamentele de sinteza de astazi au la baza reprezentante din randul telor. De exemplu: macul si morfina, salcia si aspirina, arborele de chinina si chinina, degetelul si digitalina, brandusa de toamna si colchicina, mucegaiurile si penicilina. Aproximativ 60% din medicamentele de care dispunem au la baza substante naturale, in timp ce restul de 40% sunt medicamente de sinteza si sunt adesea nascute din reproducerea sau modificarea chimica a moleculelor naturale. Dezvoltarea industriei de medicamente, a avut loc o data cu dezvoltarea sintezei organice. Prima substanta organica sintetizata in laborator a fost ureea, in anul 1828, de catre chimistul german Friedrich Wohler (1800- 1882), prin incalzirea unei solutii apoase de sulfat de amoniu si cianat de potasiu, doua substante eminamente anorganice. Aceasta sinteza a uimit lumea medicala: era pentru prima data cand o substanta prezenta in meolismul animalelor si a omului a fost obtinuta pe cale sintetica in laborator. Aparitia medicamentelor de sinteza a insemnat o aderata revolutie in combaterea bolilor epidemice, pe unele din ele eradicandu-le complet iar pe altele reducandu-le in mod considerabil. Holera, ciuma, tifosul, boli care au speriat omenirea, au fost invinse. Pneumoniile inflamatorii ca pneumonia, bronho-pneumonia, abcesul pulmonar, gangrena, pulmonara si stafilocociile pulmonare, pana de curand extrem de periculoase, astazi sunt vindecabile. Tuberculoza se vindeca in zilele noastre in procent de . Variola, poliomielita, difteria, practic au disparut. Mutatii tot atat de considerabile in sens pozitiv s-au produs si in domeniul bolilor psihice, endocrine, meolice sau de alt gen. Aceste progrese importante ale medicinii de astazi se datoresc sulfamidelor, antibioticelor, ccinurilor, tranchilizantelor, diureticelor, hipotensoarelor, anticoagulantelor si inca altor mari categorii de medicamente, in marea lor majoritate fiind preparate de sinteza sau cel putin de semisinteza. Progresele terapeutice din ultimii 30 ani depasesc pe toate cele inregistrate timp de milenii. Sfarsitul mileniului II si inceputul mileniului III se caracterizeaza printr-un echilibru intre resursele terapeutice bazate pe medicamente vegetale de sinteza chimica si medicamentele biologice. Concluziile pe care trebuie sa le tragem din cele aratate sunt urmatoarele:
- Metodele de tratament nu trebuie sa fie considerate in opozitie unele cu altele. Fiecare metoda are indicatiile si limitele ei specifice; ele trebuie folosite complementar, pentru a ajuta la vindecarea bolnavului. Numai prin colaborarea dintre metodele terapeutice (chimioterapie, fizioterapie, bioterapie, psihoterapie) se poate ajunge la un rezultat terapeutic eficient, caci asa cum spune poetul francez Paul Valery (1871-l945), medicina inseamna stiintele toate in serviciul omului\".
- Toate metodele terapeutice trebuiesc folosite numai dupa un consult medical si numai cu avizul medicului. Orice procedeu terapeutic sau medicament poate fi nociv daca se recurge la el in mod abuziv si din initiati necalificata.
- Atat modulul chimioterapie! cat si al fitoterapiei este departe de a se fi incheiat deoarece exista inca multe te medicinale care asteapta sa fie descoperite sau redescoperite si inca multe medicamente, care asteapta sa fie sintetizate. Preparatele din te se bazeaza pe implicarea tot a unor compusi chimici pe care insa ii cunoastem doar partial. Pe masura ce componentele chimice din te vor fi cunoscute, izolate, purificate si studiate in privinta proprietatilor lor, ele vor putea fi trecute din categoria fito\" in categoria chimio\", asa cum s-a intamplat cu antibioticele, vitaminele si hormonii.
- Autorii de articole si lucrari de popularizare, care prezinta un procedeu terapeutic ca fiind singurul bun in detrimentul celorlalte procedee, fara a prezenta antajele dar si limitele lui, fac un mare deserviciu cititorilor.
- Este mult mai primejdios a lasa o boala diagnosticata sa evolueze fara o terapie adecta de teama unui risc, decat a interveni pe baza unei atitudini realiste, cu un medicament ale carei proprietati terapeutice depasesc cu mult l eventualele efecte adverse.
Printre mijloacele importante folosite in scopul de a preveni, ameliora sau vindeca boala, sunt medicamentele. Prin medicament, leac sau doctorie se intelege substanta folosita conform normelor medicinii, pentru a vindeca, a ameliora sau a preveni o boala. in functie de actiunea asupra organismului, medicamentul poate fi:
- puternic, atunci cand o doza mica de substanta este capabila sa produca efectul dorit;
- putin puternic, daca realizeaza acelasi efect cu al medicamentului puternic, numai dupa administrarea unei doze mari sau foarte mari.
Cu cat efectul unui medicament este mai puternic, cu atat eficacitatea terapeutica a lui este mai mare.
Alegerea caii de administrare a unui medicament este conditionata de urmatorii factori:
» starea bolnavului. La bolnavul fara cunostinta, la cei cu reflexul deglutitiei abolit, sau la cei cu plagi ale gurii si fetei administrarea se face prin injectii;
» viteza de resorbtie si durata de actiune. Cand este nevoie de o interventie urgenta se alege calea cea mai rapida, intravenoasa sau intraarteriala. Pentru efecte intarziate, medicamentul se poate administra subcutanat;
» natura medicamentului. Substantele care sunt distruse de dintr-o camera scaunele gastrice se vor administra prin injectii;
» solubilitatea substantelor, substantele greu solubile nu se vor administra prin injectii.
Administrarea medicamentelor poate fi:
a) prin piele. Medicamentele pentru administrarea prin piele se prezinta sub forma de unguent, paste, solutii, tincturi, lotiuni, pudre. Medicamentele care patrund prin piele, nu pot fi dozate exact. Absorbtia lor este dependenta de calitatea pielii: grosime, caldura, umiditatea si irigarea ei cu sange. in general, prin piele nu ajung cantitati mari din substantele active in organism si, din aceasta cauza, acest tip de administrare se limiteaza, de regula, numai la bolile de piele.
b) Gura si calea digesti (orala). Aceste medicamente se pot prezenta sub forma de pulbere (in casete), pilule, lete, drajeuri, capsule, picaturi. Administrarea pe aceasta cale poate fi rapida si completa sau incompleta, in functie de starea de functionare a stomacului. Este modalitatea cea mai simpla si mai comoda de administrare pentru bolnav si cea mai indicata pentru tratamentul bolilor de stomac si ficat. Acest mod de administrare prezinta urmatoarele dezantaje:
- medicamentul nu poate fi administrat bolnavilor foarte grav, sugarilor si copiilor mici,
- poate sa produca relativ usor intoleranta digesti,
- nu poate fi folosita pentru medicamentele care sunt inactite sau distruse de sucul gastric.
Administrarea pe cale orala trebuie evitata daca medicamentul manifesta o actiune iritanta asupra stomacului sau intestinului sau are un efect ulcerogen (ex. fenilbutazona, bromhexinul, rezerpina, nicotinamida, salicilatii, clorura de
potasiu etc).
Este indicat ca medicamentul care se ia pe cale orala (pe gura), sa se inghita cu un pahar de apa, pentru a se evita formarea unor leziuni locale pe mucoasa stomacului. Nu se recomanda unui bolnav la pat sa ia medicamentul in
pozitia culcat.
c) Perlingual (prin sugere). Prin acest procedeu se evita distrugerea medicamentului de catre sucul gastric si se obtine un efect rapid si o absorbtie totala. Aceste medicamente se prezinta sub forma de lete, drajeuri si pastile.
d) Rectal. Administrarea pe cale rectala permite o absorbtie buna a medicamentelor, in special a celor bazice. S-a silit ca absorbtia pe cale rectala este de aproximativ 40-50% mai mica decat cea pe cale orala. Medicamentele se administreaza pe aceasta cale sub forma de supozitoare sau clisma. Aceasta cale este folosita in urmatoarele cazuri:
- cand bolnavul nu poate deschide gura, nu poate inghiti, este lipsit de cunostinta sau copilul este mic
- cand medicamentul nu trebuie supus actiunii sucurilor gastrice
- cand trebuie menajat stomacul si intestinul de actiunea medicamentului
e) Vaginal. Aceste medicamente se prezinta sub forma de ovule si se introduc in gin. Tot pe aceasta cale se pot introduce unele medicamente sub forma de solutii prin spalaturi ginale. Acest procedeu se utilizeaza in cazul unor boli ginecologice.
f) Nazal, prin introducerea cator picaturi in fiecare nara.
g) Prin mucoasa oculara. Mucoasa oculara are o putere ridicata de resorbtie. Substantele trec prin canalul lacrimo-nazal in fosele nazale si se resorb prin mucoasa faringiana si digesti.
h) Pe cale pulmonara (pe cale respiratorie) prin inhalare. Pe aceasta cale pot fi administrate anestezicele volatile, nitritul de amil, aerosolii cu antibiotice, fum (tigari antiasmatice) etc. Efectul medicamentelor administrate pe aceasta cale este foarte rapid.I) Prin injectie. Injectarea medicamentului se poate face in piele (intrader-mic), sub piele (subcutanat), in muschi (intramuscular) sau in circulatia sanguma, intr-o vena (intravenos) sau in anumite conditii speciale intr-o artera (intraarte-
rial).
Medicamentele care se administreaza sub forma de injectii, trebuie sa fie lichide sau solutii limpezi (fara suspensii). Administrarea prin injectare este modul cel mai direct si in acelasi timp cel mai sigur. Antajele acestui tip de administrare sunt:
- Se pot obtine niveluri sanguine inalte care sunt deosebit de importante mai ales in tratamentul antiinfectios.
- Medicamentele se pot administra si cand calea digesti nu este accesibila sau este contraindicata.
- Permite un control a! dozelor folosite.
- Introducerea medicamentelor direct in circulatie prin injectare intravenoasa este cea mai rapida cale de patrundere in organism, antaj important atunci cand se urmareste un efect de urgenta.
Rezultatele sunt urmatoarele:
- injectiile se fac numai de personal medical calificat si numai in mod exceptional de bolnav (in cazul diabeticilor), dupa o prealabila instruire, si necesita o aparatura speciala;
- pentru solutiile injecile, se impune limitarea, in masura posibilului, a amestecului medicamentelor in seringa si in flaconul de perfuzie pentru a preveni eventualele coagulari, precipitari, oxidari si alte reactii fizico-chimice care pot interveni intre componente si care au uneori drept rezultat inactirea totala sau partiala a componentelor;
- prin injectie, daca nu se iau masuri speciale, se pot transmite unele boli deosebit de grave ca SIDA si hepatita B, se pot produce f legmoane, flebite sau septicemii;
- mi este un mod de administrare placut pentru bolnav, iar reactiile adverse apar mult mai frecvent decat dupa administrarea orala.
Pe langa riabilele care tin de conditiile de administrare a medicamentelor, efectele medicamentelor pot fi influentate de factori care depind de sistemul biologic, cum sunt:
- greutatea si dimensiunea corporala. Dozele medii la adult sunt calculate pentru persoane intre 18 si 65 de ani cu o greutate medie de 70kg. Cum greutatea riaza, corectarea se poate face dupa formula:
doza individuala = doza medie/70 x greutatea corporala (kg).
In general, sexul nu influenteaza semnificativ efectele medicamentelor, in afara diferentei de greutate (mai mare la barbati decat la femei). Exceptie face perioada de sarcina, cand particularitatile hormonale pot determina modificari.
Varsta exercita influente de ordin cantitativ, legate de greutatea corporala (mai ales la copii). De asemenea, intervin influente calitative datorita procesului de absorbtie si, mai cu seama, al proceselor de epurare la copii si batrani.
Starea fiziologica poate modifica efectele medicamentelor. Cu cat un sistem functioneaza mai intens cu atat efectul substantelor care il stimuleaza este mai slab, iar cel al substantelor care il deprima este mai puternic; invers, cu cat functia este mai redusa, cu atat substantele stimulante sunt mai active si cele deprimante mai putin active.
Efectele medicamentelor sunt, de asemenea, mai evidente atunci cand se executa in acelasi sens cu tendintele fiziologice. De exemplu, hipnoticele sunt mai active seara la culcare, antipireticele sunt mai active cand febra tinde sa scada in mod spontan etc.
Starile patologice conditioneaza uneori efectul medicamentelor. De exemplu, tonicardiacele au consecinte favorabile numai la bolnavii cu insuficienta cardiaca. In plus, starile patologice pot modifica efectele medicamentelor, fie interferand dispozitia lor in organism, fie modificand reactivitatea tesuturilor tinta. De exemplu, insuficienta hepatica sau insuficienta renala limiteaza epurarea si favorizeaza acumularea de cantitati toxice pentru unele medicamente. Expunerea anterioara la medicamente poate modifica reactia organismului. Pot aparea stari de hiperreactivitate (activitate crescuta) sau hipoactivitate (activitate scazuta). Astfel, tratamentul indelungat cu anumite substante, hipnotice, morfinice, analgezice etc. scade progresiv eficacitatea acestora, dezvoltand starea
de toleranta.
Caile de eliminare a substantelor medicamentoase din organism sunt de
obicei cele fiziologice:
- prin rinichi, care este principala cale de eliminare. Pe aceasta cale se elimina medicamentele solubile in apa;
- prin tubul digestiv se elimina medicamentele administrate oral si care nu sunt solubile in apa;
- prin glandele salire si sudoripare;
- prin plamani (substante gazoase sau volatile);
- prin glandele mamare in perioada de lactatie.
Medicamentele se elimina fie nemodificate, fie meolizate (transformate) sau complet descompuse.
Pentru vindecare, medicamentele sunt utilizate sub trei forme:
Alopatic. Alopatia este un sistem terapeutic care foloseste medicamentul in doze activ farmacodinamic in combaterea cauzelor si simptomelor. Este tratamentul clasic medicamentos. Asa cum am mai aratat, medicamentele alopate (medicamentele de sinteza) trebuie sa faca fata in zilele noastre unor incercari grele datorita reactiilor adverse pe care le au. Reactiile adverse ale medicamentelor alopate a ajuns sa insemne un modul nou in patologia umana; boala iatrogena, adica noi simptome, provocate de medicament. inca din anul 1673, marele dramaturg francez Moliere (1622-l673) in piesa Bolnavul inchipuit\", spunea: Sunt bolnavi care mor nu din cauza bolii de care sufera, ci din cauza medicamentelor administrate impotri acestora\".
