Filarioza este un limfedem secundar provocat de paraziti din grupa nematodelor raspandit in nordul Americii de Sud, in zona centrala a Africii, Maiaesia, Guineea, India, China de Est, Indonezia, Australia de Nord. Cazuri izolate ale acestei forme de limfedem secundar au fost identificate in zonele temperate dupa o infestare prealabila in regiunile endemice. De la aceasta forma de limfedem a fost imprumutat termenul de elefantiaza. Acest edem poate fi produs de Wuchereria (filaria) bancrofti si alte forme de paraziti din aceeasi grupa care sunt hiculati de tantarii din genurile Culex si Aedex. Formele adulte de paraziti se localizeaza in vasele de limfa prenodale. Aceste forme ajung la lungimea de 4 cm pentru masculi si 10 cm pentru femele. in regiunile de condensare maxima a adultilor, pre-limfo-nodal pot surni fistule limfatice din care se evacueaza parazitii - viermisori ca niste fire foarte subtiri (ca un fuior). Suprainfectia acestor fistule este regula. Distal de aceste regiuni se dezvolta forme monstruoase de limfedem localizate la membrele inferioare, perineu (vulva,
penis care pot ajunge la dimensini monstruoase). in cursul noptii in sangele periferic al bolnavilor se gasesc micro-filarii (400/0,1 mm3 - 250-300 microni). Fenomenul este o adaptare a parazitului la ciclul biologic nih-temeral al tantarilor care hiculeaza si insamanteaza persoanele sanatoase dupa infestarea de la bolnavii purtatori. Tratamentul prentiv consta in raspandirea de pesticide pentru distrugerea tantarilor. Curativ si prentiv pentru a limita raspandirea
parazitilor se utilizeaza dietilcabamazepin ce distruge microfilariile din sange. Tratamentul se administreaza o perioada lunga de timp.
Flebolimfedemul este o forma rara de edem si care poate surni in doua entualitati morfologice si clinice: 1. La un caz cu limfedem la care se adauga o
tromboflebita acuta si se dezvolta un sindrom posttrombotic. Sindromul posttrombotic ce se dezvolta la acesti bolnavi evolueaza cu un edem voluminos in prezenta unor tegumente hipertrofice si cu un potential important de cicatrizare, in prezenta unui edem hiperproteic
ulcerul de gamba este extrem de rar. 2. La un caz cu sindrom posttrombotic peste care se adauga un limfedem secundar (tumoral, rontgenterapie, erizipel repetat) creste volumul de edem (edemul se agraaza) insa
ulcerele de gamba se vindeca in urmatoarele saptamani realizand o vindecare de durata, o cicatrice robusta (in cazul ulcerelor "curate\"). Termenul de flebolimfedem a fost formulat intr-o perioada in care fiziologia noasa era cunoscuta incomplet si fiziologia limfatica aproape necunoscuta, ca atare se poate spune ca s-a nascut din necunostinta de cauza. Astfel, a fost intrebuintat fara discernamant pana nu demult. intre sistemul limfatic si sistemul nos sunt numeroase deosebiri si putine sau aproape nici o asemanare. Sarcina circulatorie obligatorie a sistemului limfatic consta in readucerea in circulatie a macromoleculelor scapate din capilarul sangvin, pe care capilarul sangvin nu le poate recupera. Disfunctia unuia dintre aceste doua sisteme nu poate fi suplinita de celalalt. in medie, se apreciaza ca dintr-un litru de sange care a strabatut un organ, ia
nastere 0,5 ml limfa. La aceste valori functia compensatorie generala a sistemului limfatic nu poate intra in discutie. Fiecare dintre aceste sisteme, in conditii de insuficienta, determina perturbari fiziopatologice care induc modificari clinice caracteristice. in conditiile in care alterarile celor doua sisteme survin concomitent se sumeaza si aspectul clinic. Acest termen a fost mai frecnt aplicat unor evolutii complicate a insuficientei noase cronice. Clinic si fiziopatologic intre limefedm si flebedem este o granita (. 3), o diferentiere ce nu se poate preta la confuzii de diagnostic.
Diagnosticul pozitiv al limfedemului. Din datele enumerate mai sus am putea formula urmatorul algoritm diagnostic: antecedente heredocolaterale (edeme, malformatii congenitale, afectiuni noase) personale (traumatisme, infectii, tumori, tratamente), semne clinice (context, debut, evolutie, complicatii). Obiectiv (localizare si volum al extremitatii afectate, fara alungire) edem palid, tegumente ingrosate, cicatrizare, cicatrici hipertrofice cheloide, hiperpi-lozitate (par lung, gros, des, drept - . 1, 3) pliu gros dorso-digital (. 1), godeu dublu dorso-digital, plica glezniera, examene paraclinice, testul de re-zorbtie al colorantului, explorari de imagistica (radiografie parti moi, limfangiografie directa, indirecta, limfoscintigrafie, ecografie Doppler, CT, RMN, xero-grafie, flebografie etc).
Diagnostic diferential. Malformatiile noase cu debut de la nastere prezinta simptome clinice ce se pot instala in anii urmatori in cazul sindroamelor congenitale frustre. Cresterea in volum a extremitatii poate genera confuzii. Alungirea extremitatii exclude implicarea limfatica. Prezenta unor plurimal-formatii: noase si limfatice nu a fost comfirmata de explorarile paraclinice. Modificarile limfangiogra-fice evidentiaza efortul de compensare in intentia de recuperare a lichidului interstitial. Acestea nu pot fi puse pe seama unei alterari morfologice a structurilor limfatice. Hipertrofia si alungirea extremitatii care survine in malformatiile congenitale noase si care se dezvolta si in cazul trombo-flebitelor cu debut in copilarie se indeparteaza de aspectele clinice ale limfedemului. Evolutia insuficientei noase cronice in perioada de crestere se face fara complicatii tegumentare (pigmentari, ulceratii).
