Sunt rezultante ale contuziilor sau plagilor abdominale. Se pot produce in asociere cu leziuni ale peretelui abdominal anterior sau in concomitenta cu alte scere abdominale.
A. Traumatisme omentale consecutive contuziilor abdominale inchise
Se descriu trei variante anatomo-lezionale: -hematoame de amploare variabile; - rupturi simple sau multiple; - dezinsertii variabile ale epiploonului de pe
colonul transvers.
a) Hematoamele se dezvolta intre foitele epiploice. Numeric pot fi singulare sau multiple; geografic - localizate sau extinse. Uneori - dar rar -intereseaza intreaga suprafata a marelui epiploon. in fine
hematomul (hematoamele) pot coexista cu alte hematoame scerale, ale mezourilor si ligamentelor peritoneale sau leziuni diverse ale scerelor abdominale. Simptomatologia hematoamelor mici este absenta. Daca sunt de la inceput mari sau cresc, paralel cu trecerea timpului, se poate contura paralel cu un sindrom de
anemie feripriva progresiva si un sindrom dureros abdominal, care evolueaza in contextul aparitiei unei formatiuni sau a unui revarsat intraperitoneal; paracenteza recolteaza sange incoagulabil, lacat. Evolutiv hematoamele mici se pot resorbi; in cazul celor mari, nesanctionate terapeutic chirurgical se pot suprain-fecta generand abcese, peritonite.
b) Superficialitatea topografica a marelui epiploon explica rupturile posibile ale acestuia, paralel cu traumatizarea variabila ca importanta a peretelui anterior abdominal in cazul plagilor contuze, inchise, de la acest nivel. Rupturile pot fi fara sau cu interesare vasculara. in prima alternativa sfasierea marelui epiploon poate creea una sau mai multe lambouri, dar respectarea vaselor sangne prene hemoragia intraperitoneala. Ulterior este posibila fixarea variabila a capetelor libere ale acestor lambouri epiploice, formandu-se bride sau orificii interne intraepiploice care pot deveni cauza unor ocluzii intestinale tardive. Interesarea vaselor sangne si mai ales a celor mari (arcadele epiploice, vasele epiploice mari) este mult mai zgomotoasa clinic, constituindu-se hematoame dar mai ales hemoperitoneu a carui simptomatologie caracteristica impune laparotomia de urgenta in scop diagnostic, de evacuare, hemostaza, lavaj si drenaj.
c) Desinsertiile marelui epiploon sunt leziuni rare si care se insotesc de sindroame de amploare variabile de hemoragie intraabdominala. Desinsertiile se produc cel mai frecvent de pe
colonul trans-vers sau partial sau in cvasi-totalitate, sau/si de pe marea curbura gastrica interesand deci si portiunea fixa a marelui oment. Diagnosticul se sileste intra-operator. La indicatia operatorie conduce sindromul de revarsat acut sangn intraperitoneal asociat cu un sindrom de iritatie peritoneala ambele brusc instalate dupa un traumatism inchis abdominal.
B. Traumatismele marelui epiploon in plagile abdominale deschise (penetrante)
Agentii etiologici cei mai cunoscuti ai acestor plagi sunt armele albe, armele de foc si in egala masura diversi corpi contondenti ai accidentelor de munca, rutiere, sportive etc.
Marele epiploon este o prezenta constanta in toate plagile penetrante deschise, stiut fiind faptul ca hernierea marelui epiploon este aproape constanta in respectivele plagi. Epiploonul se poate exterioriza si in plagi abdominale laterale sau in plagi toraco-frenice. Caracterele acestor traumatizari epiplooice sunt similare cu cele descrise in cazul
contuziilor abdominale: avasculare, vasculare, cu hematoame, cu hemoperitoneu sau fara. Specific ar fi faptul ca portiunea de epiploon herniata trans-parieto-abdomino-tegumentara se poate necroza si suprainfecta intr-un timp relativ scurt, exereza ei si a unei portiuni de siguranta adiacente fiind obligatorie. Asocierea relativ constanta a plagilor de epiploon cu plagi ale altor organe (intestin, colon, organe parenchimatoase) poate captiva atentia actului operator reparator asupra acestor organe, eludand uneori rezolvarea si a leziunilor epiploice.
O consecinta a plagilor epiploice prin arme de foc o reprezinta incastrarea in marele epiploon a unor corpi straini (alice, gloante, schije mici) care poate avea doua variante:
- primitiv inglobate in marele epiploon pentru cazurile in care penetrabilitatea proiectilului este minora (distanta mare, venite prin ricosare) caz in care structura adiposo-conjunctiva a omentului este suficienta pentru a opri si retine proiectilul;
- secundar inglobate in epiploon; este vorba de corpi straini care au depasit peretele abdominal, nu au provocat alte leziuni scerale, au ramas "flotanti\" in peritoneu, fiind treptat inglobati de oment, in contextul unei reactii de aparare fata de un corp strain, prin puterea plastica a epiploonului.
Diagnosticul este edent. in cazul corpilor straini un examen
radiologie abdominal de fata si de profil este concludent.
Tratamentul chirurgical are doua etape: extragerea corpului contondent cu inventarierea amanuntita a posibilelor leziuni; reparararea acestora (inclusiv rezectii epiploice diverse) cu toaletarea si drenajul catatii peritoneale.
