Index » Patologia mezourilor sl mezenterului » Patologia epiploanelor
» Herniile interne produse prin bride si prin brese ale marelui epiploon

Patologia epiploanelor

Marele epiploon (omentul mare) are forma unui dreptunghi neregulat inserandu-se cranial pe marea curbura gastrica. Caudal el se intinde in general intre peretele abdominal anterior si masa viscerala infragastrlca, coborand variabil pana in sau spre pelvis (linia nenumita a pelvisului). Lateral marele epiploon se extinde pana la nivelul unghiurilor co-lonice. Se descriu doua portiuni ale omentului mare: cea superioara fixa (ligamentul gastrocolic) si cea inferioara mobila, care acopera masa anselor intestinale inferioara. Marele epiploon poate fi mai lung sau mai scurt, uneori fiind hipotrofic congenital sau retractat in urma unui proces patologic. incarcatura sa grasa este variabila de la un individ la altul. Pe suprafata sa se descriu, inconstant dar posibil, zone de discontinuitate sau asa-zisele gauri epiploice care pot fi congenitale sau dobandite post-traumatic sau postchirurgical. in sfarsit sunt citate cazuri cu unul sau mai multe epiploane supranu-merare, care se insera pe mica sau marea curbura a stomacului si care sunt dispuse anterior de marele epiploon primar. Structural marele oment este format din patru foite mezoteliale, doua anterioare si doua posterioare. Coalescenta dintre ele produsa in viata intrauterina inchide prelungirea cea mai mare a bursei omentale si se obtine prin stratul de tesut adipos care umple spatiul dintre foite. In acest tesut gras epiploic se desfasoara circulatia sangvina, aparent mai putin semnificativa, in realitate bogata, ceea ce confera marelui epiploon caracterul de organ vascular.