Exista trei metode de tratament: 1. Medical, 2. Ortopedic, 3. Chirurgical.
1. Tratamentul medical. Trebuie subliniat ca tratamentul T.O.A. este in primul rand medical. Celelalte doua forme de tratament sunt complementare, adresandu-se complicatiilor bolii.
Chimioterapia antituberculoasa. Medicul ftiziolog esste cel care sileste regimul si durata tratamentului. Pe scurt principinle de tratament sunt: este de lunga durata (1-5 ani); asociaza cel putin 3-4 tuberculostatice (cu certitudine in primele 2-3 luni); utilizarea Pirazinamidei este eficace pentru germenii dormanti; se administreaza zilnic in primele 2-3 luni; trebuie administrat continuu; bolnai trebuie supravegheati permanent, pentru a asigura complianta la tratament, a surprinde si a rezolva eventualele complicatii ale tratamentului (23).
Reproducem din programul national de control al
tuberculozei 1997-2000, dozele terapeutice ale principalelor medicamente antituberculoase:
Dat fiind importanta Rimfampicinei in cadrul schemelor terapeutice, se recomanda a se eta folosirea ei in tratamentul altor boli infectioase cu germeni banali.
Alte medicamente tuberculostatice sunt folosite numai in cazuri de multirezistenta, ele fiind mult mai toxice si nu pot fi folosite ca medicatie de prima linie. Din grupul tuberculostaticelor "de rezerva\" amintim: - etionamida, - cicloserina, - ranamicina, - capreomicina, - acidul paraminosalicilic.
Medicamente noi, active mai ales in tratamentul infectiilor cu bacterii atipice (Mycobacterium as) sunt ciprofloxacina si oxofloxacina (fluorchinolone), clofazimina si amikacina, dar acestea dezvolta rapid
rezistenta microbiana si raman rezervate numai in cazuri deosebite.
Agenti noi din familia macrolidelor, chinolonelor sau rifampicinei, sunt in faza de experiment cu rezultate promitatoare.
Administrarea tuberculostaticelor se face in functie de medicament per oral sau parenteral, dar in situatii deosebite (abcese, localizari osoase circumscrise,
artrite etc.) nu trebuie neglijata administrarea intrafocala.
2. Tratamentul ortopedic. Aceasta zeaza profilaxia pozitiilor cioase, prin imobilizarea segmentelor afectate, in pozitii functionale.
3. Tratamentul chirurgical. Este diferit in functie de localizare.
