Boala Menetrier este o gastropatie foarte rara, de cauza necunoscuta, caracterizata prin hipertrofia giganta a pliurilor mucoasei gastrice. Descrisa in 1888 si denumita de Menetrier "poliadenom in panza\", aceasta gastropatie a capatat de-a lungul timpului numeroase denumiri care reflecta dificultatile de definire ale afectiunii: gastrita cu pliuri gigante, gastrita hipertrofica giganta, adenomatoza difuza, gastropatie cu pierdere de proteine, etc.
1. PATOGENIE
Patogenia bolii ramane necunoscuta, studii experimentale indicand un nil crescut al factorilor de crestere (TGF a) (1, 2).
2. ANATOMIE PATOLOGICA
Anatomia patologica este caracteristica. Macro-scopic se constata cresterea enorma in inaltime (3-4 cm) si grosime (1,5 cm) a pliurilor mucoasei gastrice, ata cu "circumvolutii cerebriforme\", "sac cu viermi\", "placenta\". Stomacul ajunge sa cantareasca intre 500-l800 g (1, 3, 5). Aceasta crestere marcata in greutate a stomacului se datoreaza exclusiv mucoasei, submucoasa si musculara gastrica fiind normale. De obicei hipertrofia pliurilor mucoasei este limitata la fundul si corpul stomacului, indeosebi pe marea curbura; antrul este de cele mai multe ori de aspect normal, tranzitia dintre cele doua aspecte de mucoasa fiind brusca sau gradata.
Microscopic se constata o hiperplazie masiva a glandelor fundice cu cresterea proportiei de celule mucosecretoare concomitent cu scaderea celulelor parietale si principale. Se constata de asemeni dilatatii chistice glandulare, edem marcat ai submu-coasei, inflamatie polimorfa in corionul mucoasei, proliferare fibrocolagenica. Uneori hipertrofia glandulara penetreaza in unele zone in musculara mucoasei, fara a aa insa caractere de malignitate (3,4).
3. TABLOU CLINIC
Afectiunea se poate manifesta la orice varsta, mai frecnt la barbati peste 50 de ani. De cele mai multe ori este prezent un sindrom dispeptic de tip gastric cu dureri pseudoulceroase, greturi, varsaturi. Alteori, pe primul se situeaza repetate episoade de hemoragie digestiva superioara deseori sub forma de melena, rar hematemeza, ce poate fi masiva si impune interntia chirurgicala. Atunci cand pierderile proteice sunt importante loul clinic este dominat de scadere ponderala ce poate fi masiva si rapida, edeme, ascita.
4. EXAMENE PARACLINICE
Studiul secretiei gastrice arata in sucul gastric mari cantitati de mucus rezultat al proliferarii excesi a epiteliului de inlis al mucoasei gastrice. Aciditatea gastrica este variabila, aproape jumatate din cazuri avand aclorhidrie.
Pierderile proteice masi prin sucul gastric (concentratia proteinelor de 4-5 ori mai mare fata de normal) se reflecta prin valorile scazute ale proteinelor serice ce pot ajunge la 3-4 g% (3,4).
Examenul
radiologie indica existenta de imagini lacunare, multiple, polipoide sau alungite sugerand pliuri gigante, late de 1 cm sau chiar mai mult, predominent pe marea curbura ce dispar la nilul antrului. Aceste imagini sunt suple, depresibile. Diagnosticul diferential va trebui sa elimine diferitele tipuri de cancer gastric (epitelioame, limfoame) care prezinta insa rigiditati,
ulceratii frecnte, dar si afectiuni benigne cum sunt
varice fundice,
tumori benigne, corpi straini.
Examenul endoscopic arata pliuri enorme, cere-briforme care persista la insuflatia stomacului. Culoarea mucoasei este variabila, zone cenusii alternand cu zone rosietice. Mucoasa este acoperita de o mare cantitate de mucus, fapt care ingreuneaza diagnosticul. intotdeauna trebuie recoltate mai multe biopsii in cadrul examenului endoscopic, dar si aici posibilitatile de diagnostic sunt limitate deoarece fragmentele recoltate sunt prea superficiale si nu pot pune in evidenta glande hipertrofiate fara caractere maligne ce invadeaza musculara mucoasei, element considerat a fi caracteristic (1, 3, 5).
Din cele enuntate mai sus reies dificultatile de silire a unui diagnostic de certitudine, elementele sugesti fiind la examenul radiologie si endoscopic evidentierea pliurilor gigante dezvoltate predominent pe marea curbura, fara participare antra-la, iar la examenul bioptic penetratia muscularei mucoasei de glandele hipertrofice.
5. PROGNOSTIC
Prognosticul afectiunii ramane rezervat pe de o parte prin posibilitatea agravarii simptomatologiei cu aparitia complicatiilor hipoproteinemiei, a celor hemoragice si pe de alta parte prin posibilitatea de malignizare semnalata in literatura de specialitate (10%).
6. TRATAMENTIn afara complicatiilor evoluti mentionate sunt indicate masuri de tratament medical constand in principal dintr-o
dieta echilibrata cu predominenta proteinelor de origine animala, medicatie de tip anticolinergic care are ca efect o scadere a pierderilor proteice. Au fost incercate si alte variante terapeutice cum sunt antisecretoriile, acidul trane-xamic, glucocorticoizii, Octeotridul. Un element important al tratamentului medical este supragherea continua a bolnavului cu examene radiologice si endoscopice repetate pentru a surprinde la timp o entuala malignizare sau pentru a evita o confuzie diagnostica cu un cancer gastric.
Tratamentul chirurgical este indicat la bolnavii cu mari pierderi proteice, la cei cu
hemoragii digesti superioare repetate, cu
anemie secundara si la cei la care nu poate fi exclus un cancer gastric. Operatiile propuse sunt gastrectomia partiala cu rezectia zonei cu pliuri hipertrofice sau gastrectomia totala in functie de intinderea zonei afectate de procesul patologic.
