Ficatul extras din organism este asezat pe o masa sterila, unde fi continuata perfuzia cu solutie de prezerre, in special pe calea venei porte (cea 1 I), dar si a arterei hepatice (cea 300 ml), pana cand efluentul venos care se scurge prin
venele suprahepatice devine clar (o spalare
insuficienta a ficatului predispune la riscul unor tromboze intrahepatice). Spalarea arborelui biliar cu 75-30 ml solutie de prezerre evita epitelioiiza care s-ar putea produce in timpul perioadei de ischemie rece.
Cea mai utilizata in prezent dintre solutiile de prezerre este solutia Wisconsin, care este alcatuita din: potasiu (125 mmol/l), sodiu (125 mmol/l), magneziu (5,mmol/l), sulfat (5 mmol/l), fosfat (75 mmol/l), lactobionat (100 mmol/l), rafinoza (30 mmol/l), ade-nosina (5 mmol/l), glutation (3 mmol/l), alopurinol (1 mmol/l), hidroxietilamidon (50 g/l). Are o osmo-laritate de 320 mOsm/l si un pH de 7,4.
Unii adauga la aceasta formula antibiotice,
insulina si cortizon.
S-a demonstrat de asemenea ca adaugarea la solutia standard a unui "buffer\" (in ordinea eficacitatii: bicina>tricina>histidina) poate imbunatati De notat ca prezerrea ficatului in afara organismului este asigurata in primul rand de racire (ficatul imersat in solutia de prezerre este introdus apoi intr-o punga cu gheata, la o temperatura riind intre 2-4 grade Celsius). Rolul principal al solutiilor de prezerre este acela de a antagoniza efectele nocive ale frigului asupra ficatului, care, la randul lui, ar putea conduce la eliberarea masi a unor produsi toxici in perioada de reperfuzie a ficatului, cu consecinte extrem de grave asupra organismului primitorului25.
Desi teoretic solutia Wisconsin asigura o prezerre a ficatului in afara organismului pentru 24 ore, in practica este bine sa nu se depaseasca 15 ore (61) si este ideal sa nu se treaca de 12 ore.
