Eluarea donatorului este un proces complex la care participa medicul anestezist reanimator, coordonatorul de transt si, in final, echipele care efectueaza prelerea.
Pentru eluare sunt necesare o serie de date clinice si paraclinice: grup sangvin, rsta, inaltime, greutate, habitus, istoricul bolii, durata terapiei intensive, screening virusologie (HIV, HbsAg, CMV-lgG, Anti-HVC),
tensiune arteriala, PVC, diureza, bilantul
parametrilor de ventilare, Astrup arterial, preparat Gram din aspiratul traheal, medicatia primita pana in momentul respectiv (sopresoare, in special).
Dupa eluare urmeaza etapa mentinerii donatorului in conditie adecta pentru pastrarea calitatii organelor care urmeaza a fi recoltate. Aceasta inseamna, in principiu, asigurarea unei perfuzii tisulare adecte (17).
Trebuie tinut permanent seama de faptul ca donatorul aflat in stare de moarte cerebrala sufera o serie de dereglari functionale majore, care, necorectate, pot duce la o alterare ireversibila a tuturor organelor si sistemelor. Aceste modificari sunt, in esenta, urmatoarele:
a. circulatorii: hipotensiune, scaderea debitului cardiac, scaderea rezistentei sculare sistemice;
b. meolice: hipoglicemie;
c. homeostazice:
diabet insipid, hipovolemie, hiper-natremie, hipopotasemie;
d. de termoreglare: hipotermie.
Pentru prevenirea modificarilor de mai sus, donatorul trebuie in primul rand foarte bine monitorizat: ECG, pulsoximetrie, presiune venoasa centrala, tensiune arteriala masurata direct, cateter Swan-Ganz in cazul unei hemodinamici insile, care nu poate fi corectata cu alfa-mimetice (noradrenalina), radiografie cardio-pulmonara. De asemenea este necesara efectuarea repetata a unor examene de laborator.
La fiecare 2 ore: Astrup arterial, ionograma, gli-cemie, osmolalitatea serului si urinei.
La fiecare 6 ore: hemograma, coagulograma, lactat, creatinkinaza, parametrii functiei hepatice (GOT, GTP, bilirubina, AP), parametrii functiei
renale (creatinina, ureea), parametrii functiei pancre-atice (lipaza, amilaza).
Obiectivul major in tratamentul donatorului este obtinerea unei silitati hemodinamice, ceea ce inseamna: normovolemie, debit cardiac suficient, presiune de perfuzie suficienta, (MAP > 70 mmHg), oferta de oxigen adecta.
Una din cele mai severe consecinte ale mortii cerebrale este
diabetul insipid, care poate sa determine hipovolemie, insilitate hemodinamica, hiper-natremie, hipopotasemie si, in final,
insuficienta circulatorie. Terapia diabetului insipid al donatorului implica:
1. Administrarea fractionata de DDAVP (Minirin).
2. Administrarea de solutii fara electroliti: glucoza 5%.
3. Administrarea continua de ADH (Pitressin). Pentru suportul ventilator al donatorului se urmari obtinerea urmatorilor parametri: paO2 > 80 Torr (13 kPa), PaCO2 = 26-33 Torr (3,5-4,5 kPa), pH = 7,35-7,45, pEEP = 5 mmH2O.
