Tireotoxicoza determina cresterea activitatii sistolice si diastolice, probabil datorita efectelor asupra expresiei genelor pentru proteina contractila, miozina. Fara tratament, cresterea travaliului poate progresa spre decompensare. Cresterea debitului cardiac si efecte periferice ale hormonilor tiroidieni impun cordului
sarcini crescute. Hipermeolismul din tesuturile periferice creste incarcarea circulatorie atat meolica, cat si nemeolica (pierdere de caldura), in timp ce efectele directe ale hormonilor tiroidieni asupra miocardului determina o umplere rapida, cresterea fortei, vitezei si ratei de contractie ntriculara. Ca rezultat, travaliul cordului si debitul cardiac cresc. Mai mult, creste iriilitatea atriului, determinand aritmii, cea mai importanta fiind
fibrilatia atriala. La pacientii cu
cord normal aceste efecte sunt de obicei tolerate. Totusi, la pacientii cu afectiuni cardiace preexistente,
insuficienta cardiaca poate fi precipitata sau agravata. Aceste complicatii sunt mai frecnte la pacientii varstnici si la pacientii cu
gusa multinodulara toxica, uneori fiind cea mai importanta manifestare a tireotoxicozei. La pacientii cu insuficienta cardiaca, indiciile asupra prezentei tireotoxicozei sunt fibrilatia atriala, existenta unui timp de circulatie relativ rapid, cresterea debitului cardiac (insuficienta cardiaca cu debit crescut) si rezistenta la dozele terapeutice uzuale de digitala. Studiul cardiac Framingham, efectuat prin supragherea timp de 10 ani a indivizilor varstnici, a evidentiat ca un nil seric scazut al TSH ("hipertiroidism subclinic\") a fost asociat cu cresterea de trei ori a riscului de a dezvolta fibrilatie atriala.
TRATAMENT Tratamentul urmareste ameliorarea rapida a tireotoxicozei si compensarea cordului. Primul obiectiv este cel mai bine indeplinit prin tratament cu doze mari de agenti antitiroidieni urmat de iod, daca situatia clinica este urgenta. in cazurile mai putin sere, tratamentul cu iod radioactiv este precedat doar de tratament cu medicamente antitiroidiene. Decompen-sarea cardiaca se trateaza in mod obisnuit, folosind doze mai mari de digitala decat cele obisnuite, insa cu atentie la prenirea intoxicatiei digitalice pe masura ce tireotoxicoza se amelioreaza. Antagonistii adrenergici trebuie utilizati cu atentie in prezenta insuficientei cardiace, cu exceptia cazului in care insuficienta cardiaca este consecinta primara a tulburarilor de frecnta cardiaca sau de ritm.
