Embolia pulmonara se presupune a fi frecventa in situatia insuficientei respiratorii acute si este foarte greu de detectat, iar semnele de
cord pulmonar riaza in raport cu gradul disfunctiei pulmonare. Desi studiile ventilatiei - perfuziei cu probabilitate mica si intermediara sunt frecvente si nu sunt utile diagnosticului, studiile cu probabilitate mare sunt incerte in cazurile cu obstructie cronica a fluxului aerian, in aceasta situatie, poate fi de ajutor eluarea neinzi a membrelor inferioare. Profilaxia cu doze mici de heparina trebuie folosita pentru a preveni embolia pulmonara.
Hemoragia gastrointestinala la pacientii cu obstructie cronica a cailor aeriene si
insuficienta respiratorie acuta poate fi, in mod particular, severa. Considerarea acestei complicatii creste capacitatea de a o detecta si de a o trata repede. Antiacidele, agentii protectori, precum sucralfatul si/sau blocantii H2, au fost folositi pentru scaderea frecventei acestei complicatii.
Intreruperea ventilatiei mecanice La pacientii care au necesitat suport ventilator, procesul indepartarii suportului mecanic este empiric. Oprirea ventilatiei mecanice nu se incearca pana cand pacientul nu este constient, iar schimburile gazoase si traliul respirator nu se imbunatatesc. Date precum raportul dintre frecventa respiratorie si volumul curent mai mic de 105, presiunea maximala inspiratorie orala mai mare de 20 cm H2O, capacitatea vitala mai mare de 10 ml/kg corp si volumul curent spontan mai mare de 5 ml/kg corp sunt multumitoare. Totusi, acesti indici au o acuratete de numai 70-80% si multi pacienti pot fi separati de ventilator, chiar cu parametrii inferiori celor descrisi anterior.
Imposibilitatea de a mentine schimbul gazos dupa indepartarea suportului ventilator mecanic se poate explica adeseori. in primul rand se situeaza administrarea continua sau persistenta drogurilor
sedative sau tranchilizantelor prescrise anterior pentru agitatie. Acestea trebuie intrerupte, asteptandu-se un interl necesar meolizarii lor. in al doilea rand, exista posibilitatea ca sonda endotraheala sa fie mica si sa imprime o rezistenta suplimentara. in acest caz, trebuie inlocuita cu o sonda mai mare. in al treilea rand se afla agrarea obstructiei cailor respiratorii si cresterea cantitatii de secretii; continuarea administrarii bronhodilatatoarelor si aspirarea cailor respiratorii elimina acest efect. in al patrulea rand este alcaloza meolica, cu sau fara terapie diuretica, care se trateaza cu clorura de potasiu. in al cincilea rand este mentinerea pe durata asistarii ventilatorii a unor Pao si Paco prea mari, respectiv prea scazute. Aceasta poate fi evitata prin folosirea F1O2 suficient pentru a mentine PaO2 in jurul lorii de 60 mmHg si prin folosirea unei ventilatii asistate cu volume curente suficient de mici pentru a pastra Paco la nivelul propus (si anume acela care asigura un pH normal sau usor scazut), inainte de intreruperea ventilatiei mecanice. in al saselea rand sunt
nutritia deficitara, hipokalemia, hipofosfatemia sau afectiunile neuromusculare care impiedica bolnavul de a face o respiratie eficienta sau care duc la oboseala muschilor respiratorii. Nutritia este desigur o problema de durata, care trebuie anticipata, in timp ce hipokalemia se trateaza simultan cu alcaloza meolica. Hipofosfatemia este indepartata prin administrare parenterala de fosfati sau prin administrare enterala de lapte smantanit. Fatigabilitatea musculara, in special a diafragmei, capteaza din ce in ce mai mult atentia. Din punct de vedere practic, miscarea paradoxala (spre interior) a abdomenului superior in timpul inspiratiei este un element clinic cheie. Datele experimentale sugereaza ca nivelurile terapeutice de aminofilina sau beta2 agonisti, precum fenote-rolul, remit semnele de fatig abilitate, dar rolul stimulentelor respiratorii continua sa fie subiect de dezbatere, iar datele sunt neconcludente. La pacientii cu alterare importanta a functiei ventilatorii si care recupereaza, stimulentele pot fi administrate cu prudenta. Cand exista alcaloza meolica severa, se incearca acetazolamida, ca stimulent pe durata inlocuirii saline (NaCl). Medroxyprogesteronul, un stimulent central sau almitrina, un stimulator al chemoreceptorilor periferici, par sa fie lipsite de efecte secundare si in anumite circumstante chiar eficiente. Hipotiroidismul este o afectiune meolica cu consecinte neuromusculare si este greu de diagnosticat in aceasta situatie clinica. Deci, orice proces indelungat (trenant) de desprindere de pe ventilator trebuie sa duca la eluarea functiei tiroidiene.
