Tratamentul corect al pacientului trebuie sa tina cont de cunoasterea, cat se poate de exacta, a gradului obstructiei, severitatii inliditatii si de reversibilitatea relati a bolii pacientului. in functie de gradul obstructiei cailor respiratorii, exista sansa ca tratamentul sa fie eficient. Deoarece emfizemul este un proces ireversibil, prevenirea progresiunii lui si evitarea agresiunilor acute constituie principalul mod de abordare. Anamneza, examenul fizic si radiografiile toracice trebuie completate cu testele functionale pulmonare, care se efectueaza intr-o perioada simptomatica, sila. in mod ideal, ar trebui investigate spirometria completa, volumele pulmonare, pletismografia, transferul monoxidului de carbon, gazele din sangele arterial si proprietatile elastice ale plamanului. Spirometria si volumele pulmonare ar trebui reeluate dupa administrarea de bronhodilatatoare, in scopul eluarii gradului de reversibilitate a obstructiei acute a cailor respiratorii. Absenta obtinerii unui raspuns la un singur drog bronho-dilatator, la un moment dat, nu exclude posibilitatea unui efect pozitiv in urma administrarii prelungite a unuia sau mai multor agenti. in situatia in care gradul
dispneei la efort pare sa fie disproportionat de mare fata de gradul obstructiei, masurarea gazelor sanguine, a debitului ventilator, a productiei de CO si a consumului de O pe durata efortului sunt utile pentru a sili daca alterarea functiei pulmonare este suficienta pentru a explica severitatea simptomelor. Dupa eluarea initiala, medicul isi face o impresie asupra importantei instruirii pacientului, asupra masurilor preventive si de recuperare terapeutice directe legate de boala.
Fumatul si factorii de mediu Oprirea fumatului este singurul mod sigur de a opri evolutia sindroamelor obstructive cronice ale cailor respiratorii si, desi aceasta modificare in stilul de viata este cea mai eficienta in fazele initiale ale bolii, poate incetini alterarea functiei pulmonare chiar si atunci cand aceasta este sever compromisa.
Medicul trebuie intotdeauna sa intrebe pacientul despre fumat, sa-l sfatuiasca sa opreasca fumatul, sa-l ajute sa sileasca o data pentru aceasta si sa-l urmareasca indeaproape pentru a-i sustine eforturile. Oprirea fumatului determina reducerea sustinuta a ratei de declin a VEMS, care este mai accentuata si mai persistenta decat cea obtinuta numai cu terapie bronhodilatatoare. S-a demonstrat ca terapia de inlocuire cu
nicotina este un mod de a ajuta pacientii sa opreasca fumatul, producand cresteri medii ale ratei abstinentei de 10-l5% fata de programele de educatie si comportament fara medicatie. Rezultatele sunt mai bune cu plasturi de nicotina decat cu guma de mestecat si sunt foarte bune la pacientii cu dependenta mare de nicotina. Totusi, rata de abstinenta la oprirea fumatului la 6-l2 luni se mentine intre 20-25% in cele mai multe rapoarte. Cele mai bune rezultate in oprirea fumatului s-au obtinut cu pacienti foarte motiti, in clinici specializate.In situatiile in care expunerile profesionale sau legate de mediu sunt creditate a avea un rol important, schimbarea meseriei sau mutarea locuintei sunt de preferat. Oportunitatea unui astfel de sfat trebuie cantarita cu atentie, deoarece impactul asupra pacientului si familiei sale poate fi important. O masura simpla legata de mediu consta in eliminarea spray-urilor, precum deodorantele, fixativele de par si insecticidele din interiorul locuintei. Fixativele de par s-au dovedit ca produc efecte asupra cailor respiratorii chiar si la indivizii normali. Alte masuri profilactice includ ccinarea anuala impotri tulpinilor celor mai frecvente sau in curs de aparitie ale virusurilor gripale. Pacientul trebuie sa primeasca ccinul polizaharidic pneumococic o singura data in viata, datorita eficacitatii indelungate a raspunsului imun. Totusi, in situatia cand s-a folosit ccinul cu 14 tipuri de antigene capsulare, se recomanda reccinarea cu ccinul actual, 23-lent.
