Ca regula generala, datele culese pe populatii largi arata o scadere lenta, dar continua, a functiei ventilatorii la pacientii cu obstructie cronica a cailor respiratorii. Desi lenta, alterarea functiei ventilatorii in timp depaseste procesul normal legat numai de varsta. In general, probabilitatea aparitiei episoadelor de
insuficienta respiratorie creste cand VEMS scade sub 25% din valoarea normala prezisa. Desi mortalitatea intraspitaliceasca in ultimii 20 ani este in jur de 10% pentru un singur episod si supraetuirea la 5 ani dupa episodul initial de insuficienta respiratorie este de 15 pana la 20%, sindromul clinic este deosebit de important pentru determinarea prognosticului atat pe termen lung, cat si pe termen scurt. Presiunea arteriala pulmonara este un determinant important al prognosticului la pacientii cu obstructie cronica de cai respiratorii. Asa cum s-a spus mai sus, pacientii cu predominanta emfizemului au un prognostic mai prost dupa debutul insuficientei respiratorii decat cei cu predominanta bronsitei. in fiecare dintre cele doua cazuri, oxigenoterapia de durata la cei cu hipoxemie severa duce la prelungirea etii si la cresterea calitatii acesteia.