Mamografia de screening a redus mortalitatea prin cancer mamar, datorita promorii unei detectari in stadii precoce. Procedura este justificata, pe baza unui examen anual la femeile peste 50 de ani, iar o meta-analiza sugereaza un beneficiu pentru femeile peste 40 de ani, dar acest lucru este controversat.
Mamografia de screening nu trebuie confundata cu mamografia diagnostica, care este realizata dupa ce a fost detectata o anomalie palpabila. Mamografia diagnostica are drept scop, in general, eluarea restului
sanului inainte de biopsiere sau, ocazional, face parte din strategia "triplului test\", efectuat pentru a exclude biopsierea imediata.
Anomaliile subtile detectate mai intai prin mamografia de screening trebuie eluate cu grija si aproape intotdeauna prin tehnici de compresie si marire a imaginii. Aceste anomalii includ microcalcificarile, zonele hiperdense (mai ales daca au si spiculi) si distorsiunile arhitecturale noi sau care deplaseaza tesuturile invecinate. In cazul unor leziuni nepalpabile, ecografia poate fi utila atat pentru identificarea chisturilor, cat si pentru ghidarea biopsiei. De obicei, abordarea pacientilor ce prezinta astfel de anomalii este bine silita. Daca nu exista nici o leziune palpabila sau eluarile mamografice detaliate sunt in mod clar benigne, urmatoarea etapa este urmarirea de rutina a pacientului, dupa o metoda adecta cu rsta acestuia.
Daca leziunea mainografica nepalpabila are un indice scazut de suspiciune, urmarirea mamografica timp de 3-6 luni este suficienta. Leziunile prost definite sau suspecte necesita
biopsie chirurgicala. Aceasta abordare a leziunilor suspecte a devenit mai complexa odata cu aparitia biopsiilor stereotactice. Morrow si colegii sai au sugerat ca aceste proceduri sunt indicate in cazul leziunilor care necesita biopsiere, dar sunt cu mare probabilitate benigne - adica, in cazurile in care aceasta procedura elimina interventiile chirurgicale suplimentare. Cand o leziune este cu mare probabilitate maligna, trebuie realizata o biopsie excizionala deschisa, cu o tehnica de localizare cu ajutorul acului. Altii au propus utilizarea mai larga a biopsiilor stereotactice pentru leziunile nepalpabile din motive economice si pentru ca diagnosticarea permite silirea cat mai precoce a ului de tratament. Totusi, diagnosticarea stereotactica a unei leziuni maligne nu elimina necesitatea unor proceduri chirurgicale definitive, mai ales cand se incearca conserrea sanului. De exemplu, dupa biopsierea unui nodul mainar cu localizare prin ac (adica, excizie locala), diagnosticat stereotactic ca fiind malign, po ate fi necesara reexcizia, pentru a indeparta formatiunea cu marginile negative. intr-o oarecare masura, aceste probleme sunt decise in functie de principiile fiecarei clinici si de disponibilitatea resurselor pentru a realiza biopsii stereotactice. O abordare rezonabila este prezentata in ura 64-4.
Acordarea unei atentii deosebite acestor recomandari reduce sansele ca un cancer mamar sa ramana nediagnosticat.
