Definitie
Rinita reprezinta inflamatia mucoasei nazale, manifestata prin unul sau mai multe simptome: rinoree, stranut, prurit, congestie nazala.
Functiile nasului
Anatomia nasului permite incalzirea, umidificarea si filtrarea aerului. Dimensiunea cavitatilor este reglata rapid in functie de necesitati prin sistemul nervos simpatic. Tonusul simpatic se schimba de la o nara la alta in fiecare 2-4 ore (ciclul nazaL).
Respiratia nazala este preferata celei bucale, mai ales in cazul subiectilor cu hiperreactivitate bronsica expusi la alergene, iritanti, frig sau efort.
Eficacitatea filtrarii depinde de dimensiunea particulelor. Foarte putine particule cu diametru peste 10 µm trec de filtrul nazal (polenul are diametru de 20-30 µM), in timp de particulele sub 2 µm ajung in bronsii (spori de mucegaiuri, alergenele acarieniloR). Nasul actioneaza si ca o `masca de gaze`, retinand 99% din gazele hidrosolubile (ozon, bioxid de sulf, formaldehida, etc.).
Epidemiologia
Rinita reprezinta una dintre cele mai frecvente afectiuni. Din cauza variabilitatii severitatii incidenta este insuficient apreciata. Distributia pe categorii de varsta este diferita.
Incidenta rinitei alergice sezoniere variaza intre 1 si 19%, fiind mai frecventa in mediu urban.
Clasificarea
1. alergice: sezoniere
perene
2. infectioase: acute
cronice (specifice si nespecificE)
3. altele: idiopatice
non-alergice
ocupationale
hormonale
induse medicamentos
iritative
alimentare
emotionale
atrofice
Diagnostic diferential
Diagnosticul de
rinita alergica intra in consideratie numai dupa excluderea afectiunilor cu substrat anatomic obstructiv:
polipi
deviatie de sept
hipertrofia adenoidiana
corp strain
tumori
rinita eozinofilica non-alergica
RINITA ALERGICA SEZONIERA
Rinita alergica sezoniera, polinoza sau
febra de fan este cauzata de
alergia la polen. Polenul se depune pe conjunctive si este retinut de filtrul nazal, iar in cazul dimensiunilor sub 10 m poate ajunge si la nivel bronsic. Cele trei surse de alergene polenice sunt pomii, ierburile si buruienile, ale caror sezon de inflorire in emisfera nordica sunt primavara, vara, respectiv toamna (vezi capitolul AlergenelE).
Incidenta si evolutia naturala
Rinita alergica sezoniera debuteaza in copilarie sau adoles¬centa, simptomele raman stationare 2-3 decenii, se amelioreaza considerabil in jurul varstei de 50 de ani si dispar complet la batranete. Este o afectiune frecventa, cu o prevalenta cumulativa (boala prezenta sau in antecedentE) de 15-20% in cazul includerii formelor usoare.
Simptome
Pruritul nazal, stranutul si rinoreea apoasa sunt deranjante in exterior, mai ales in cursul zilelor insorite. Unii pacienti acuza si prurit faringian si otic (explicate prin scurgerea polenului din naS). Congestia nazala este usoara sau moderata. Pruritul si congestia oculara sunt constante. Frecarea ochilor induce un cerc vicios.
Pacientii cu
alergie severa pot prezenta si crize sezoniere de astm.
Severitatea simptomelor oculare si nazale depinde de concentratia circadiana a polenului. De obicei aceasta este mare in zilele insorite si uscate, si scazuta in zilele ploioase si reci.
Diagnosticul
Diagnosticul rinitei sezoniere alergice la polen este usor datorita periodicitatii caracteristice. Testele cutanate sunt de obicei suficiente pentru confirmarea diagnosticului, alte examinari nefiind necesare.
Tratament
Evictia. Afara, evitarea polenului nu este posibila, expune¬rea excesiva putand fi redusa prin petrecerea timpului in spatii inchise in perioadele de varf. Calitatea vietii pacientilor este profund deranjata. Informatiile cu privire la vanzarile de medicamente sugereaza ca multi pacienti sunt subtratati sau nu se trateaza deloc.
Farmacoterapia. Formele usoare cu simptome rare se tratateaza cu antihistaminice (orale sau topicE) sau profilactic cu cromoglicat.
Formele moderate si severe cu simptome zilnice sunt stapanite eficient cu
spray nazal cu corticosteroizi in combinatie cu picaturi oculare (antihistaminice sau cromoglicaT). Prin continutul in conservanti, picaturile oculare pot deteriora lentilele de contact. Cure scurte de corticoterapie sistemica sunt rar indicate.
Imunoterapia este eficienta, dar opiniile difera cu privire la indicatii. Majoritatea specialistilor opiniaza ca imunoterapia trebuie luata in considerare numai in cazul in care a fost necesara corticoterapia sistemica pentru a controla simptomele.
Tratamentele ieftine trebuie luate in considerare in multe din regiunile globului. Acestea includ un antihistaminic clasic cu asocierea prednison-ului in perioadele de varf.
RINITA PEREN~
Clasificare si diagnostic
Trebuie excluse in primul rand alte boli si anomalii de structura ale nasului (vezi Clasificarea si diagnosticul diferentiaL). In al doilea rand trebuie facuta distinctia dintre rinita infectioasa (purulentA) si non-infectioasa (non-purulentA). In al treilea rand trebuie separati pacientii alergici de cei non-alergici. Termenul de rinita perena non-alergica se refera la rinita cronica non-infecti¬oasa de etiologie neprecizata. Rinita idiopatica este un termen alternativ, de preferat celui de rinita vasomotorie, care implica cunoasterea unui mecanism patogenic. In al patru rand, daca este posibil, rinita non-alergica trebuie separata in eozinofilica si non-eozinofilica.
Incidenta si evolutia naturala
Rata prevalentei este in jur de 5%. Spre deosebire de rinita alergica, ce debuteaza de obicei in copilarie, rinita non-alergica se instaleaza la varsta adultului. Evolutia rinitei perene este caprici¬oasa si mai putin favorabila in comparatie cu rinita alergica sezoniera.
Etiologia si factorii declansatori
Alergia la acarieni reprezinta cauza cea mai frecventa a rinitei alergice perene, alergia la animale (caine, pisicA) cauzand frecvent simptome ocazionale. Alergia la polen este responsabila de rinita perena numai in regiunile tropicale si subtropicale. Alergia la faina este deseori cauza rinitei izolate la brutari, dar rinitele profesionale sunt in general insotite de astm. De regula, alergia alimentara si intoleranta nu cauzeaza rinita izolata. Etiologia este necunoscuta la pacientii cu teste cutanate negative.
Simptome si semne
Simptomele sunt in general identice cu cele ale rinitei sezoniere, dar
pruritul ocular este mai rar si blocajul nazal mai exprimat.
Unii pacienti acuza predominent stranut si rinoree apoasa (`sneezers`), iar la altii predomina blocajul si secretiile nazale (`blockers`). Unii pacienti, in speciali barbati in varsta, acuza numai rinoree apoasa (`runners`).
Severitatea rinitei se poate aprecia prin numarul stranu¬turilor, a suflarii nasului si a duratei zilnice a simptomelor.
Examinari
Fata si nasul extern. Copiii prezinta frecvent grimase prin care incearca sa-si calmeze pruritul nazal. Daca
obstructia este severa pacientul respira numai pe gura, predispunand la arc palatin inalt si modificari dentare. Frecarea verticala a nasului pentru calmarea pruritului, numit si `salut alergic` duce la formarea unei plici transversale in treimea inferioara a nasului.
Rinoscopia este indicata la toti pacientii cu rinita cronica. Exclude cauzele de obstructie mecanica si sugereaza alergia: mucoasa tumefiata, umeda, de culoare albastru-palid. Endoscopul este preferat speculum-ului.
Testele cutanate se efectueaza de rutina in toate cazurile.
CT este o metoda excelenta de precizare a anomaliilor anatomice, polipilor nazali, sinuzitei si pentru diagnosticul diferential. Este indicat in cazuri selectate: 1) simptome cronice severe; 2) pentru excluderea malignitatii; si 3) inainte de inter¬ventia chirurgicala.
Citologia nazala este utila in diferentierea rinitei infecti¬oasa de cea non-infectioasa, si a celei eozinofilice de cea non-eozinofilica. Un procent de peste 10% eozinofile este sugestiva pentru rinita alergica sau non-alergica eozinofilica.
Tratamentul
Evictia este mai importanta la copii decat la adulti, putand reduce semnificativ simptomele si necesarul de medicamente.
Farmacoterapia. Medicamentele utilizate in tratamentul rinitelor actioneaza diferentiat asupra simptomelor (tabelul 7.1).
Antihistaminicele sunt primele medicamente administrate, utile mai ales in cazul simptomelor usoare si medii. Combinatia cu un -stimulent sistemic (de obicei pseudoefedrinA) este indicata cind blocajul nazal este insuficient stapanit de antihis¬taminicul administrat singur.
Tabelul 7.1
Prurit/stranut Hidroree Blocaj Pierdereamirosului
Cromoglicat disodic + + +/- -
Antihistaminice orale +++ ++ +/- -
Bromura de ipratropiu - +++ - -
Decongestive topice - - +++ -
Corticoizi topici +++ +++ ++ +
Corticoizi orali +++ +++ +++ ++
Sunt preferate antihistaminicele moderne non-sedative.
Pacientii cu simptome zilnice necesita corticoterapie topica (spray nazaL), mult mai eficiente asupra blocajului nazal in comparatie cu antihistaminicele. Sunt in uz derivati de beclome¬tason, flunisolid, budesonid, triamcinolon, fluticason si mometazon. Rareori este indicata corticoterapia sistemica. Nu toti pacientii cu rinita non-alergica raspund la corticoterapie.
In cazul in care rinoreea apoasa este simptomul dominant, spray-ul nazal cu bromura de ipratropiu poate fi eficace.
La copii este recomandat tratamentul initial cu cromoglicat asociat cu un antihistaminic, iar in caz de efect insuficient trecerea pe spray cu corticosteroizi.
Alte tratamente. Imunoterapia este indicata la tineri cu alergie la acarieni si rinita severa si in cazuri selectionate de alergie la fanere de animale. Chirurgia cornetelor poate fi utila in rinita non-alergica la care medicatia nu controleaza suficient simptomele.
ALTE TIPURI DE RINITE
Rinitele non-alergice non-infectioase cuprind cu grup heterogen de pacienti.
Rinita idiopatica este un termen mai adecvat decat cel de rinita vasomotorie atribuit pacientilor cu hipersensibilitate nazala la stimuli nespecifici: parfumuri, solventi, fum de tigara, praf, gaze de esapament, schimbari bruste de temperatura si umidi¬tate. Mecanismul exact nu este cunoscut.
Rinita non-alergica cu eozinofile apare la persoane de varsta medie cu simptome perene. Testele alergologice sunt negative. Uneori reprezinta stadiul initial al idiosincraziei la aspirina. In general raspund foarte bine la corticoterapie topica.
Polipoza nazala este o afectiune recidivanta care se poate asocia fibrozei chistice, idiosincraziei la aspirina, dar de cele mai multe ori apare izolata. Alergia nu pare sa predispuna la aparitia acesteia, dar reactiile mastocitelor si activarea eozinofilelor poate explica efectul favorabil al corticosteroizilor. Se complica frecvent cu
sinuzita purulenta, fiindca deseori procesul polipomatos cuprinde
sinusurile maxilare si etmoidale.
Tratamentul consta din combinatia L) tratamentului indelungat cu corticosteroizi topici; 2) tratamente scurte cu corticosteroizi sistemici; si 3) polipectomie simpla. Este preferat tratamentul combinat. Tratamentul cu corticosteroizi topici pregateste mucoasa preoperator, amelioreaza rinita si previne recidiva.
Rinita hormonala poate sa apara in cursul sarcinii, la pubertate, in hipotiroidism si acromegalie. Rinita din
sarcina apare in ultimul trimestru si cedeaza prompt dupa nastere.
Rinitelor induse medicamentos se pot datora adminis¬trarii de rezerpina, guanetidina, metildopa, inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei, antagonistii alfa-adrenorecepto¬rilor, beta-blocantii (topici si oralI), acidul acetilsalicilic, contra¬ceptivele, cocaina prizata nazal, abuzul prelungit de deconges¬tive topice. Evolutia este favorabila dupa intreruperea adminis¬trarii.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
