mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Alergologie
Index » Boli Si Tratamente » Alergologie
» Testele in vitro

Testele in vitro


Share




Specialitatea de alergologie dispune de un numar semnifiČcativ de teste in vitro. Acestea nu trebuie solicitate de rutina, ci cu scopuri clar definite de o anamneza si un examen obiectiv detaliate. Informatiile diagnostice suplimentare pot fi utile pentru a confirma diagnosticul sau a conduce un plan terapeutic. In alergologie, diagnosticul in vitro este rar patognomonic. Este important a se intelege limitele acestor teste in termeni de reproČductibilitate, specificitate, sensibilitate si comparare cu probe martor corespunzatoare.

RAST (RadioAllergoSorbent TesT)


Acest test estimeaza cantitatea de IgE specifica unui alergen. Cu aceasta metoda, antigenul este legat de o faza solida (disC), dupa care este incubat cu serul pacientului. In continuare o a doua incubare are loc cu un ser anti-IgE marcat cu izotopi. CantiČtatea legata izotopic indica nivelul IgE seric al pacientului.
Trebuie mentionat ca, pentru detectarea IgE, testarea cutanata este mai specifica, mai sensibila, mai rapida si mult mai ieftina.


Avantajele determinarii RAST sunt siguranta, grad ridicat de precizie si standardizare, independenta de reactivitatea cutanata si medicatie.
Au dezavantajul de a fi scumpe si ca rezultatul nu este disponibil imediat.
ELISA (Enzyme-Linked ImmunoSorbent AssaY)
Acest test poate fi efectuat in mai multe feluri. Un protocol de baza este urmatorul: antigenul este legat de o faza solida, dupa care este incubat cu serul pacientului, ca in RAST. Sistemul de detectare utilizeaza anti-IgE umane conjugate cu o enzima (cel mai des fosfataza alcalinA). Se adauga apoi substratul enzimatic corespunzator. Modificarea colorimetrica este proportionala cu nivelul IgE seric. Aceasta metoda poate fi folosita si pentru detectarea anticorpilor de tip IgG, IgA si IgM la un alergen specific.
Testele de imunodifuziune
Aceste tehnici, ca de exemplu metoda Ouchterlony, sunt indicate pentru a demonstra titruri de anticorpi precipitanti. Aceasta metoda se bazeaza pe principiul ca antigenul si anticorČpul pot difuza printr-un mediu de agar si pot forma complexe antigen-anticorp stabile care precipita. Reactia de precipitare prin dubla-difuziune este semicantitativa. Poate fi indicata la pacienti suspecti de alveolita de hipersensibilizare.
O a doua metoda de imunodifuziune (tehnica OudiN) se bazeaza pe difuziunea radiala unica. Este cantitativa si poate fi aplicata pentru a determina concentratiile de imunoglobuline, deoarece diametrul inelului de precipitare este proportional cu concentratia antigenului, in acest caz Ig. Reactia de difuziune radiala unica este indicata in primul rand pentru determinarea concentratiilor de IgG, IgA si IgM, deoarece nivelele de IgE sunt de regula prea mici pentru a fi masurate prin acesta tehnica. Nivelele serice ale imunoglobulinelor determinate prin difuziČunea radiala unica sunt dependente de varsta, sex, si infectii recurente. De aceea, interpretarea necesita prudenta.


IgE totala


IgE materna nu trece prin placenta, iar cresterea IgE in primul an de viata este lenta. Valoarea maxima este atinsa in adolescenta si scade cu inaintarea in varsta.
Valorile normale au limite largi, cu o suprapunere semnifiČcativa la subiectii atopici si non-atopici.
Determinarea de rutina a IgE totale nu este recomandata, din cauza lipsei de specificitate si a costului ridicat.

Numarul de eozinofile


Gradul eozinofiliei sanguine depinde de organul afectat. Cu cat organul este mai voluminos (plaman, pielE) cu atat mai multe eozinofile vor fi atrase in circulatie din maduva osoasa. De aceea, eozinofilia este mai exprimata la astmatici si la pacientii cu dermatita atopica, decat la cei cu rinita.
In astm, eozinofilia este corelata cu boala in sine si nu cu prezenta unui mecanism IgE-mediat. In general, eozinofilia este mai mare in astmul non-alergic decat in cel alergic. Numarul de eozinofile se coreleaza direct cu severitatea astmului, de aceea este un indice util in monitorizarea tratamentului, in special cand este necesara corticoterapia. Determinarea serica a proteinei cationice eozinofilice aduce informatii suplimentare, fiind un marker al activarii eozinofilelor. Tratamentul cu corticosteroizi scade eozinofilia.
Eozinofilia sanguina este prezenta in multe alte boli, ca de exemplu: infestatii cu paraziti, boala Hodgkin, periarterita nodoasa, sindromul L÷ffler, sindromul hipereozinofilic, afectiuni dermatologice, alergii la medicamente, aspergiloza bronho-pulmonara.













Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2020 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai