Caracteristici generale
Alergenele sunt definite ca antigene capabile sa induca formarea de
anticorpi IgE atunci cand sunt inhalate, inghitite sau injectate. Acestea sunt de obicei proteine sau glicoproteine si mai rar polizaharide sau substante cu greutate moleculara mica (de exemplu unele medicamentE). Majoritatea alergenelor au o greutate moleculara cuprinsa intre 20000 si 40000 daltoni. Limitele sunt 5000 (de imunogenitatE) si 60000 daltoni (de penetrabilitatE).
Studiul extractelor alergenice a definit un numar mare de molecule alergenice. Unele sensibilizeaza numai un numar mic de pacienti (alergene minorE), altele evoca un raspuns IgE la majoritatea acestora (alergene majorE).
O molecula de alergen are mai multi epitopi (determinanti antigenicI). Acestia sunt polipeptide de dimensiuni mici ale moleculei proteice. Pacientii difera in raspunsul la diferite alergene si la diferiti epitopi ale aceleiasi molecule de alergen. Unele alergene prezinta asemanari, explicand reactiile incrucisate, ca in cazul polenurilor diferitelor graminee.
Dupa cuplarea alergenului cu molecule de IgE specifice are loc eliberarea de mediatori din mastocite si bazofile, cu aparitia consecutiva a simptomelor bolilor alergice (reactie de hipersensi¬bilitate de tip I sau imediatA). OMS recunoaste ca boli cu posibil mecanism alergic: rinita, sinuzita, astmul, conjuctivita, urticaria-angioedemul, eczema,
dermatita de contact si atopica, anafilaxia, unele boli gastrointestinale.
Alergenele care declanseaza cel mai frecvent afectiuni alergice sunt cele inhalative si alimentare. Clinic, majoritatea reactiilor alergice au loc la polen, acarieni din praful de casa, spori de mucegai, epitelii de animale, medicamente, venin de insecte.
Aeroalergenele (in special polenurilE) prezinta o mare variabilitate geografica. De aceea, medicul trebuie sa cunoasca alergenele care prevaleaza in zona sa de activitate. Trebuie deasemenea luata in considerare mobilitatea tot mai mare a persoanelor alergice.
Polenul
Polenul reprezinta celula
sexuala masculina, fiind produs numai de plantele cu seminte. Simptomele sunt cauzate mai ales de plantele polenizate de vant, care elibereaza cantitati abundente de polen cu dimensiuni mici (1-50 µM), deseori in apropierea localitatilor. Plantele polenizate de insecte (flori colorate, ca de exemplu crizantemA) produc un numar restrans de granule mari. De aceea acuzele apar numai prin contact apropiat.
Diversele polenuri au o morfologie caracteristica diferentiabila la microscop.
In zona temperata, arborii polenizeaza de obicei primavara, gramineele salbatice vara (de exemplu piruL), iar buruienile tarziu (august-septembriE). Exista diferente geografice semnificative in distributia plantelor cu polen alergenic. In zona noastra geografica, polenul de graminee salbatice reprezinta factorul declansator cel mai important al polinozei. Acesta poate fi purtat de vant la distante mari. Concentratia de polen scade in zilele reci si ploioase. Majoritatea gramineelor prezinta o marcata reactivitate incrucisata.
Praful de casa
Praful de casa reprezinta un material biologic complex, continand acarieni, peri si scuame umane si animaliere, pene, fungi, materiale textile, resturi alimentare, detritusuri de insecte.
Sursa alergenica majora din praful de casa sunt fecalele acarienilor (Dermatophagoides pteronissinus si farinaE). Acestia se hranesc cu celule cutanate umane descuamate, fiind concen¬trati in pat (perne si salteA) si in jurul acestuia (covoare, mobila tapitata, imbracaminte, draperii, obiecte micI).
Se dezvolta intens in microclimat umed, conditiile optime fiind la umiditate relativa de 70-80% la peste 20°C. Concentratia lor maxima este atinsa in lunile iulie-august si este minima iarna.
Acarienii cauzeaza morbiditate ridicata. In unele regiuni cu umiditate relativa ridicata ale Europei, pana la 80% din copiii si tinerii astmatici au teste cutanate pozitive la antigene de acarieni. Din populatia neselectionata 5-10% au
alergie activa, iar alti 5-20% au predispozitie genetica nemanifestata clinic (teren atopiC).
Fungii
Termenii de mucegaiuri, ciuperci, drojdii se refera la fungi. Acestia sunt organisme eucariotice cu perete rigid. Neavand clorofila, depind de
glucidele externe din materialul vegetal si animal. Alergenele sunt continute atat in spori, cat si fragmentele de micelii. Sunt cele mai raspandite aeroalergene din natura.
Necesita umiditate ridicata si temperatura ambianta de peste 10°C. Au un rol important ecologic, prin conversia deseurilor organice in humus. Produc un numar impresionant de spori, care pot fi purtati de vant la distante mari.
Alternaria si Cladosporium sunt cei mai importanti fungi de exterior, cu o dezvoltare optima din primavara pana toamna tarziu. Iarna devin dormanzi, dar nu mor, cresc si in perioade calde foarte scurte.
Penicillium si Aspergillus se dezvolta bine si in interior. Umezeala constructiilor, baile fara ventilatie, umidificatoarele le favorizeaza cresterea. In fabricile de paine, branzeturi, bere, vin si medicamente (antibiotice, steroizI) expunerea profesionala la fungi este considerabila.
Inhalati in cantitate mica, fungii induc sinteza de IgE (astm, rinitA), iar in cantitate mare sinteza IgG (aspergiloza bronhopulmo¬nara, daca sursa este in bronsii si alveolita alergica extrinseca, daca sunt inhalati din exterioR).
Aeroalergenele animaliere
Acestia includ produsi ai glandelor sebacee, celule epiteliale descuamate, proteine serice excretate prin urina, saliva sau fecale. Nefiind hidrosolubili, perii si penele nu sunt alergene importante.
La persoane sensibilizate, perii de pisica si caine produc simptome dramatice. Circa 20-30% din bolnavii cu rinita/
astm alergice au anamneza si teste pozitive la antigene feline si/sau canine, iar aproximativ 5% din populatia generala (neselectionatA) au teste cutanate pozitive. Aceste procente sunt in crestere prin numarul mai mare de animale din case. Alergenele nu au specificitate de rasa. Alergenele pot fi introduse in casele celor care nu au animale prin intermediul hainelor.
Alergia la parul de cal a scazut in importanta.
Rozatoarele (soareci, sobolani, cobai, hamsteri, iepurI) sunt surse potente de alergene continute preponderent in urina. Acestea pot sensibiliza pana la 20% din personalul de laborator expus. In multe locuinte, sunt colocatari respectati si iubiti, in special de copii.
Gandacii de apartament sunt alergene importante in aglomerarile urbane cu nivel socio-economic scazut.
Alergia la pene este datorata in special contaminarii cu acarieni. Prin expunerea masiva la excremente de pasari, crescatorii au un risc crescut de a dezvolta astm (mediat prin IgE) si alveolita alergica extrinseca (mediata prin IgG).
Daphnia ('purecele de balta'), artropod folosit frecvent ca hrana pentru pestii de acvariu, este un sensibilizant potent.
+
Veninul de himenoptere
Albina si viespea fac parte din ordinul himenopterelor. Veninul acestora contine o mixtura de peptide, de compusi vasoactivi cu greutate moleculara mica si proteine. Numai acestea din urma sunt alergene; majoritatea componentelor fiind enzime (fosfolipaze, hialuronidaze si fosfataze acidE). Veninul de albina contine in plus melitina, iar cel de viespe antigenul 5, care sunt alergenice. Persoanele alergice la venin de albine nu sunt, de obicei, reactive la cel de viespe.
Substantele profesionale
Sensibilizarile profesionale sunt rezultantele expunerii la materiale implicate in procesele de fabricatie. Agentul cauzal poate fi alergen (proteine animale, faina, penicilina, enzime etC). Chimicalele cu greutate moleculara mica actioneaza ca haptena (sarurile de platina, anhidrida trimelitica, unele medicamentE). Altele actioneaza prin mecanisme neimunologice (colofoniU).
Unele gaze actioneaza ca simpli iritanti (formaldehida, SO2).
Alergenele terapeutice si alimentare vor fi amintite in capitolele 13 si 14.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
