Genurile Klebsiella, Enterobacter si Serratia apartin familiei Klebsielleae si sunt in mod tipic diferentiate doar prin anumite teste de decarboxilare a aminoacizilor si prin faptul ca tulpinile de Klebsiella sunt de obicei imobile si formeaza pe medii solide colonii mucoide largi. Asemanator cu E. coli, toate
colonizeaza tractul gastrointestinal uman, dar produc rar imbolnaviri la o gazda normala; totusi, ele reprezinta o cauza majora a infectiilor oportuniste si nosocomiale. In multe spitale, tulpinile de Klebsiella se afla intre microbii izolati cei mai rezistenti la tratamentul antimicrobian, care au dobandit plasmide R purtand enzimele de inactivare a aminoglicozidelor, o gama larga de |3-lactamaze si alte gene pentru rezistenta la medicamente.
Klebsiella pneumoniae (bacilul Friedlander) este o cauza binecunoscuta de
pneumonie lobara dobandita in colectivitate, observata in mod tipic la barbatul alcoolic in varsta de peste 40 de ani, cu
diabet zaharat si boala pulmonara cronica obstructiva. Boala nu poate fi deosebita clinic de
pneumonia pneumococica decat prin faptul ca in boala produsa de K. pneumoniae exista o tendinta mai mare de elutie spre abces pulmonar si empiem. Ocazional, acest proces necrotic determina un aspect
radiologie cu bombarea fisurilor si pierdere de lum pulmonar, aspecte ce pot fi observate in pneumonia bacteriana severa, indiferent de etiologie. Prin coloratia Gram a sputei, care poate usura diagnosticul, se poate observa predominanta bacililor gram-ne-gativi scurti, grosi, frecvent inconjurati de capsula ce apare ca un spatiu clar.In spital, K. pneumoniae si speciile inrudite din aceeasi familie sunt o cauza majora a infectiilor de tract urinar, de tract respirator inferior, tract biliar si a plagilor chirurgicale. Multe dintre aceste infectii se asociaza cu bacteriemie si soc septic cu risc letal. Infectiile cu K. pneumoniae se trateaza de obicei cu cefalosporina. In
infectiile severe, unii specialisti asociaza un aminoglicozid pentru sinergism, de obicei pentru o durata scurta (de ex., 3-4 zile). Alegerea antibioticului, a dozelor si a duratei de tratament depinde de factorii discutati mai sus la sectiunea despre tratamentul infectiilor cu E. coli. Tratamentul infectiilor produse de microorganisme rezistente depinde de rezultatele testelor de sensibilitate. Afectiuni mai rare determinate de tulpini strans inrudite cu K. pneumoniae includ rinoscleromul, o boala granulomatoasa cronica ce afecteaza mucoasa tractului respirator superior ducand ocazional la invazie osoasa si
obstructia cailor respiratorii, asociata cu K. rhinoscleromatis si ozena, o
rinita cronica severa insotita de atrofie osoasa si anosmie progresiva, asociata cu K. ozenae. Studiile asupra ADN-urilor inrudite au aratat ca aceste tulpini, care sunt indol-negative, apartin de fapt speciei K.pneumoniae, iar tulpinile indol-pozitive de K. pneumoniae au fost desemnate ca o noua specie, K. oxytoca.
Genul Enterobacter consta din Enterobacter aerogenes, Enterobacter cloacae, Enterobacter agglomerans (anterior denumit Erwinia) si o serie de alte specii. E. cloacae determina majoritatea infectiilor cu acest gen dobandite in spital. Ca si genul Enterobacter, Serratia este un germen oportunist recunoscut ca patogen uman inca din anii \'60. Serratia marcescens si Serratia liquefaciens au fost predominant asociate cu imbolnaviri la om. Epidemiologia S. marcescens este oarecum diferita de a altor enterobacterii prin faptul ca pare putin probabil ca S. marcescens sa colonizeze tractul gastrointestinal, parand mai degraba sa colonizeze tractul respirator si urinar, la adultul spitalizat.
Numeroase tulpini de Enterobacter, Serratia si Klebsiella au devenit rezistente la multe din
antibioticele |3-lactamice prin trei mecanisme diferite. Folosirea noilor cefalosporine a condus la cresterea numarului de tulpini de Enterobacter cu rezistenta la antibioticele |3-lactamice, la cresterea numarului de infectii produse de aceste tulpini si la cresterea ratei de mortalitate prin infectii produse de tulpinile rezistente, in atie cu tulpinile sensibile. La baza acestei rezistente sta o enzima care inactiveaza toate cefalosporinele disponibile. Daca nu exista o expunere anterioara la cefalosporine, zona care codifica aceste cefalosporinaze ramane deocamdata in cromozomul bacterian; faptul ca aceasta enzima nu este exprimata da impresia eronata la testele de sensibilitate ca microorganismul este sensibil la noile cefalosporine. Aceasta gena inductibila este prezenta si la Citrobacter freundii, Serratia spp. si Proteus indol-pozitiv. Mutatiile in aceste gene fac capabile multe tulpini de Enterobacter sa produca mari cantitati de cefalosporinaze in mod nativ (continuu, fara a avea neie de inductie). A doua forma de rezistenta este productia de enzime codificate de plasmide, de gen |3-lactamaze cu spectru larg, ce produc rezistenta la toate antibioticele |3-lactamice disponibile, cu exceptia carbapenemelor. A treia forma de rezistenta a fost recent descoperita la unele tulpini care, dupa expunere la carba-peneme, dobandesc porine mutante ce nu mai permit intrarea acestor antibiotice in celula bacteriana. Astfel, carbapenemele nu mai pot atinge locusurile tinta normale si nu pot sa omoare bacteria. elul 155-l da sugestii pentru tratamentul infectiilor cu Enterobacter.
