mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boli produse de bacili enterici gram-negativi
Index » Boli infectioase » Boli produse de bacili enterici gram-negativi
» Infectii cu escherichia coli

Infectii cu escherichia coli







ETIOLOGIE, EPIDEMIOLOGIE SI MANIFESTARI Infectii enterice E. coli este cauza majora a gastroenteritelor bacteriene la cei ce locuiesc in S.U.A. si calatoresc peste granita. Aceste microorganisme produc imbolnaviri prin diferite mecanisme. Cele mai importante sunt E. coli enterotoxigen
(ECET), o cauza importanta a diareei turistilor; E. coli entero-patogen sau enteroaderent (ECEP), o cauza a diareei copilului; E. coli enteroinziv (ECEI), care produce o boala asemanatoare dizenteriei; siE. coli enterohemoragic (ECEH), care produce colita hemoragica si a fost asociat cu sindromul hemolitic uremie (SHU) la copil.
Diareea turistilor apare la persoanele ce provin din tarile industrializate, care viziteaza regiuni tropicale sau subtropicale cu conditii igienice precare. Microorganismul (de obicei ECET) se transmite pe cale fecal-orala, de obicei prin consumarea apei neimbuteliate sau a legumelor crude. Inoculul trebuie sa fie suficient de mare pentru a rezista barierelor defensive normale ale pH-ului acid al stomacului (indivizii cu aclorhidrie sunt cei mai susceptibili). Manifestarile majore sunt consecinta producerii unei cantitati mari de lichid in tractul gastrointestinal datorita actiunii uneia din cele doua tipuri de enterotoxina asupra mucoasei intestinale. Toxina termolabila activeaza adenilat ciclaza intracelulara, cu cresterea ulterioara a nivelurilor intracelulare de adenozin monofosfat ciclic. Toxina termosila activeaza guanilat ciclaza, cu cresterea ulterioara a nivelurilor intracelulare de guanozin monofosfat ciclic. Nivelurile crescute ale monofo sfatului ciclic stimuleaza secretia de acid clorhidric si inhiba absorbtia clorurii de sodiu - efecte ce au ca rezultat cresterea secretiei intestinale. In multe cazuri, in primele 1-2 zile de la expunere, pacientul prezinta crampe abdominale si frecvent, peristaltism intestinal accelerat; aceste simptome dureaza 3-4 zile. Diareea turistilor se trateaza prin administrarea orala de trimetoprim-sulfametoxazol sau de fluorochinolone. Din motive medicale sau pentru comoditate (de ex., la diabetici, la care deshidratarea poate avea consecinte serioase, sau la persoane cu boli intestinale inflamatorii cronice subiacente) pare rezonabila chimioprofilaxia cu subsalicilat de bismut, trimetoprim-sulfametoxazol sau fluorochinolone.


Tulpinile ECEP produc diareea copilului, in special in tarile subdezvoltate si in epidemiile din crese. Aceste bacterii se leaga de celulele membranoase ale placilor Peyer si modifica stratul de gel mucos al celulelor gazda. Spre deosebire de ECET si ECEP, tulpinile de ECEI (rare in Statele Unite) indeaza celula gazda si provoaca un raspuns inflamator semnificativ. Manifestarile sunt cele de dizenterie bacilara, cu febra si scaune diareice cu sange continand leucocite polimorfonucleare. Tratamentul consta in administrarea de lichide. Deoarece aceste microorganisme sunt adesea rezistente la antibiotice, rolul tratamentului specific este limitat. De obicei nu este necesara administrarea antibioticelor. In cazurile severe pot fi indicate trimetoprim-sulfametoxazol, fluorochinolone si uneori cefalosporine de generatia a treia, intravenos.
Anual, tulpinile de ECEH, mai ales serotipul O157:H7, produc aproximativ 20.000 de cazuri de colita (adesea hemoragica) in Statele Unite. Copin mici si persoanele rstnice pot dezvolta SHU, caracterizat prin anemie hemolitica microan-giopatica, trombocitopenie si insuficienta renala acuta; pot sa apara manifestari ale sistemului nervos central, incluzand convulsii, hemipareza si coma. La nivelul colonului poate apare hemoragie sau edem in lamina propria, insotita de necroza focala, hemoragie si inflamatie la nivelul mucoasei superficiale. Afectarea celulelor endoteliale ale capilarului glomerular si angiopatia microsculara cu alte sedii, dar localizata in special la nivelul sistemului nervos central, sunt caracteristicile anatomo-patologice predominante ale SHU. Citotoxinele produse de aceste microorganisme sunt asemanatoare celor produse de shigele si participa la patogeneza acestei boli prin actiunea lor letala asupra celulelor colonice umane si prin capacitatea lor de a afecta celulele endoteliale. Diagnosticul este confirmat prin cultirea tulpinilor de E. Coli din scaun, care, spre deosebire de majoritatea tulpinilor comensuale, nu fermenteaza sorbitolul. De asemenea, aceste tulpini aglutineaza antiserul de tip O157. Tratamentul consta in masuri de sustinere. Pacientilor li se monitorizeaza semnele de SHU timp de 1 saptamana de la debutul diareei. La copin mici si la persoanele rstnice se urmareste hemoleucograma, frotiul de sange periferic, nivelurile creatininei serice si sedimentul urinar. Medicamentele cu actiune antiperistaltica trebuie evitate, deoarece pot exacerba boala si pot favoriza aparitia SHU. Pacientii cu insuficienta renala pot avea nevoie de dializa.
Infectiile tractului urinar ( modulul 131) Spre deosebire de tractul gastro intestin al, tractul urinar este in mod normal steril. Cele mai multe infectii de tract urinar necomplicate sunt produse de E. coli. Infectia acuta tipica apare la femeia acti sexual, ca urmare a colonizarii bacteriene a regiunii periuretrale si ascensiunii germenilor pe calea uretrei. Boala se poate manifesta sub forma de bacteriurie asimptomatica, uretrita, cistita, pielita si pielonefrita. Complicatiile, incluzand obstructii ale tractului urinar, existenta corpilor straini sau a defectelor anatomice, operatiile chirurgicale anterioare, sarcina sau litiaza, cresc sansele pacientului de infectare cu alte Ente-robacteriacee si tulpini de Pseudomonas, de cronicizare si recidire a infectiei, de pierdere de tesut renal si de bacteriemie.
Infectiile intraabdominale ( modulul 127) E. coli reprezinta o mica parte din flora intestinala normala - peste 99% din bacterii fiind specii strict anaerobe - dar este un patogen important in infectiile rezultate in urma rersarii continutului intestinal normal intr-un mediu anterior steril. Studii ale infectiilor experimentale pe animale indica faptul ca flora intestinala aeroba (incluzand E. coli) este responsabila pentru septicemia precoce adesea letala asociata cu rersarea continutului intestinal, pe cand in formarea abceselor cu debut tardiv sunt implicate speciile anaerobe (iar bacteriile aerobe au rol de potentatori). Astfel, E. coli se culti de obicei din peritonitele rezultate in urma perforarii unor viscere si este gasit in circulatie la pacientii cu forme severe de boala. Poate fi de asemenea asociat cu abcesele intraabdominale, indiferent de localizare, si cu colecistitele si colangitele ascendente. Infectii intraabdominale foarte severe pot aparea ca urmare a ischemiei intestinului sau altor organe, asa cum se intampla frecvent la pacientii cu diabet zaharat sau boala sculara aterosclerotica. Aceste persoane prezinta un risc deosebit de a dezvolta colecistita acuta emfizematoasa, caracterizata prin gangrena si perforatie si tromboflebita septica a venei porte (pileflebita), ducand la formarea abceselor hepatice. In toate aceste procese E. coli este un patogen major.


Bacteriemia Din cauza asocierii cu socul septic (modulul 124), patrunderea E. Coli in circulatia sanguina este cel mai grav eveniment asociat prezentei acestui patogen si una din cele mai probabile cauze de insuficienta pluriorganica si deces. in aceste cazuri, succesiunea raspunsurilor biologice ale gazdei la microorganismul indant sau la constituentii sai din circulatie (de ex., LPZ) determina evolutia clinica a bolii de la un sindrom de raspuns inflamator sistemic (SRIS), trecand prin sindroame de sepsis si sepsis sever, pana la soc septic. SRIS se defineste ca o combinatie a doua din urmatoarele simptome: febra sau hipotermie, tahicardie (>90 batai/minut), tahipnee (>20 respiratii/minut) si leucocitoza, leucopenie sau >10% leucocite tinere in formula leucocitara. Socul septic este o hipotensiune indusa de sepsis, care persista in ciuda administrarii de lichide si determina anomalii de hipoperfuzie, incluzand acidoza lactica, oliguria si o modificare acuta a statusului mental, insotite de disfunctie de organ. intr-un procent mare de cazuri pot apare combinatii intre uremie, insuficienta hepatica, insuficienta respiratorie (sindromul de detresa respiratorie a adultului) si stupor sau coma. Antecedentele patologice ale pacientilor includ infectii ale tractului urinar, sepsis biliar sau intraperitoneal si infectii nosocomiale, cum sunt pneumonia si infectiile cateterelor intrasculare. Pacientii la care bacteriemia persista in ciuda tratamentului adect prezinta frecvent abcese nedrenate, cel mai des localizate intraabdominal. Unii pacienti, in special cei cu capacitate de filtrare a ficatului redusa (de ex., cei cu ciroza sau sunturi portosistemice), functie reticuloendoteliala diminuata sau cu numar scazut de celule fagocitare circulante, nu prezinta o poarta de intrare evidenta, in cele mai multe dintre aceste cazuri, sursa este reprezentata de tractul gastro intestin al.
Alte manifestari E. coli poate produce abcese in oricare parte a corpului, ca o consecinta a bacteriemiei sau a raspandirii prin contiguitate. Persoanele cu boli sculare (situatie frecventa in special in asociere cu diabetul zaharat) sunt predispuse la infectia extremitatilor distale si a plagilor chirurgicale, pe cand persoanele cu numar scazut de fagocite circulante sunt predispuse la abces perianal. Multe din aceste infectii subcutanate sunt polimicrobiene, cu germeni aerobi si anaerobi. E. coli poate produce artrita septica, abces perinefretic, endoftalmita, tiroidita supurati, abces cerebral, endocardita, osteomielita, sinuzita, pneumonie si alte infectii. Nou-nascutii, cu precadere prematurii, sunt deosebit de susceptibili la bacteriemia si meningita cu E. coli Kl incapsulat.
DIAGNOSTIC Diagnosticul de infectie cu E. coli se sileste pe baza asocierii dintre elementele clinice sugestive (de ex., semne si simptome de infectie a tractului urinar) si izolarea E. coli in laboratorul de microbiologie clinica. in general, infectiile cu E. coli sunt datorate actiunii unui singur microorganism, cu localizare intr-un sediu anterior steril (de ex., infectie de tract urinar, meningita) sau nesteril (de ex., gastroenterita) sau fac parte dintr-un proces polimicrobian (de ex., apendice perforat, picior infectat la o persoana diabetica). Aceste distinctii sunt importante in interpretarea rezultatelor de laborator. Datorita prezentei normale a E. coli in materiile fecale, diagnosticul de gastroenterita cu E. coli este problematic, dar poate fi realizat cu tehnici de evidentiere a unor proprietati distinctive ale tulpinilor specifice de E. coli ce cauzeaza aceste infectii (de ex., negativitatea la sorbitol in cazul ECEH). Izolarea E. coli din aspiratul traheal la pacientii intubati trebuie analizata in contextul starii clinice a pacientului, pentru a face distinctia intre colonizare si infectie (de ex., traheita de la inflamatia locala indusa de sonda endotraheala sau pneumonie bacteriana). in contrast, orice crestere a E. coli din fluidele in mod normal sterile (sange, lichid cefalorahidian, tract biliar, lichid pleural sau peritoneal) trebuie diagnosticata ca infectie cu E. coli a regiunii de unde s-a izolat organismul.
Identificarea rapida a microorganismelor gram-negative la locul infectiei este posibila cu coloratia Gram, dar din pacate aceasta tehnica nu poate face distinctia clara de alte bacterii gram-negative, care frecvent determina boli infectioase similare. Tehnicile noi, in special cele care implica amplificarea acidului nucleic, se arata promitatoare in identificarea genelor de virulenta si a genelor pentru rezistenta la medicamente asociate cu anumite bacterii. Un mare antaj al culturii, desi necesita timp, este oportunitatea testarii sensibilitatii antimicrobiene, care este deosebit de importanta datorita aparitiei patogenilor cu rezistenta la medicamente.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai