Manifestarile cutanate ale derma-tomiozitei ( modulul 315) sunt deseori distincte, dar uneori ele pot sa semene cu cele din lupusul eritematos sistemic (LES) ( modulul 312.), sclerodermie ( modulul 314), sau cu alte boli ale tesutului conjunctiv partial suprapuse (overlapping connective tissue disease) ( modulul 314). Extensia si severitatea bolii cutanate pot sau nu sa se coreleze cu extensia si severitatea miozitei. Bolnai cu implicatii musculare severe pot avea modificari tegumentare minore, in timp ce bolnai cu implicatii tegumentare importante pot avea boala musculara usoara. Manifestarile cutanate ale dermatomiozitei sunt similare daca boala apare la copil sau la varstnic, cu exceptia faptului ca in cazul dematomiozitei copilului calcificarea tesutului subcutan este o sechela tardiva frecventa.
Semnele cutanate de dermatomiozita pot precede sau urma dezvoltarea miozitei cu saptamani sau ani. Au fost relatate si cazuri fara afectare musculara (adica dermatomyositis sine myositis). Cea mai comuna manifestare este o colortie rosu-pur-
purie a pleoapelor superioare, uneori asociata cu descuamare (eritem "heliotrop\") si edem periorbital. Eritemul de pe obraji si de pe nas, intr-o distributie in "fluture\", poate sa se asemene cu eruptia din LES. Placi eritematoase olacee descuamate sunt comune pe toracele antero-superior, ceafa, scalp si pe suprafetele de extensie ale bratelor, picioarelor si mainilor. Eritemul si scuamele pot fi in mod particular proeminente pe coate, genunchi si articulatiile interfalangiene, pe fata lor dorsala. Aproximativ o treime dintre bolna au papule plate, olacee pe fata dorsala a articulatiilor interfalangiene, care sunt patognomonice pentru dermatomiozita (semnul lui Gottron sau papulele lui Gottron). Aceste leziuni pot contrasta cu eritemul si scuamele de pe dosul degetelor la unii bolna cu LES care cruta pielea de pe articulatiile interfalangiene. Telangiectazia periunghiala poate fi marcata si un eritem reticulat sau dantelat poate fi asociat cu descuamarea fina pe suprafetele de extensie ale coapselor si membrelor superioare. Alti bolna, in specaial cei cu boala de lunga durata, dezvolta zone de hipopigmentare, hiperpigmentare, atrofie usoara si telangiec-tazie, cunoscute ca poikiloderma vasculare atrophicans. Poikiloderma este rara atat in LES cat si in sclerodermie si astfel poate ser ca un semn clinic care distinge dermatomiozita de aceste doua boli. Totusi, modificarile cutanate pot fi similare in sclerodermie si dermatomiozita si pot include ingrosarea si impastarea pielii mainilor (sclerodactilie), ca si fenomenul Raynaud. Totusi, prezenta bolii musculare severe, papulele lui Gottron, eritemul heliotrop si poikiloderma servesc la identificarea acestor bolna ca avand dermatomiozita. Biopsia tegumentara a leziunilor eritematoase si scuamoase ale dermatomiozitei poate edentia numai o usoara inflamatie nespecifica, dar cateodata poate exprima modificari identice cu cele din LES, incluzand atrofia epidermica, degenerarea hidropica a keratinocitelor bazale, edem al dermului superior si un usor infiltrat celular mononuclear. Microscopia cu imuno fluorescenta directa a leziunilor pielii este de obicei negativa. Tratamentul trebuie sa fie indreptat spre boala sistemica. in putinele cazuri in care se doreste un tratament cutanat adiacent, glucocorticoizii topici sunt uneori folositori. Acesti bolna trebuie sa ete expunerea la radiatii ultraolete si sa foloseasca masuri fotoprotectoare, cum ar fi cremele antisolare.
