Esofagita de iradiere este o consecinta obisnuita a radioterapiei cancerelor pulmonare, mediastinale si esofagiene. Frecventa si severitatea esofagitei cresc direct proportional cu doza de radiatie folosita asupra ariei respective si cu folosirea concomitenta a unor agenti chimioterapeutici ca doxorubicina, bleomicina, ciclofosfamida si cisplatinul. Disfagia si odinofagia pot persista cateva saptamani sau luni de la intreruperea terapiei. Mucoasa esofagiana devine eritematoasa, edematoasa si friabila. Eroziunile superficiale conflueaza pentru a forma
ulcere superficiale mai mari. Pot aparea fibroza submucoasa si modificari degenerative ale vaselor sanguine, fibrelor musculare si neuronilor mienterici. Tratamentul consta in ameliorarea durerii cu lidocaina in faza acuta a bolii, in timp ce indometacinul poate reduce leziunile de iradiere. Pot aparea stricturi esofagiene, necesitand dilatare.
Esofagita coroziva apare in urma ingestiei unor agenti corozivi, cum sunt bazele sau acizii puternici. Atunci cand este severa, leziunea coroziva poate determina perforatie esofagiana, hemoragie si exitus. Steroizii nu s-au demonstrat a fi utili in esofagita acuta coroziva. Vindecarea este asociata, de obicei, cu formarea de stenoze. Stenozele caustice sunt, de regula, lungi si rigide ( ura 283-2) si necesita in general dilatatie, cu ajutorul unor dilatatori care sunt trecuti peste o sarma de ghidaj prin stenoza. Esofagita indusa medicamentos este asociata cu inghitirea anumitor comprimate si constituie o mare parte din esofagitele erozive. Antibioticele ca doxicilina, tetraciclina si clindamicina sunt raspunzatoare pentru peste jumatate din cazuri. Alte comprimate medicamentoase prescrise curent care determina leziuni esofagiene sunt aspirina, clorura de potasiu, sulfatul feros, chinidina, alprenololul si alti agenti antiinflamatori steroidieni si nesteroidieni. Esofagita medicamentoasa poate fi prevenita prin ingestia letelor in ortostatism cu cantitati mari de lichid.
Scleroterapia varicelor esofagiene sangerande produce
durere retrosternala si disfagie tranzitorie. Pot aparea
ulcer esofagian, stricturi, hematom sau perforatie. Esofagita asociata unei boli sistemice sau mucocutanate este, de regula, asociata cu formarea de cule si bule, descuamare epiteliala si stenoze esofagiene subtiri, in forma de diafragm sau dense. Pemusul vulgar si pemoidul bulos formeaza bule intraepiteliale si respectisubepiteliale, care pot fi diferentiate prin studii imunohistologice specifice; ambele sunt caracterizate prin descuamarea epiteliului si formarea de necroze esofagiene. Tratamentul cu glucocorticoizi este, de regula, eficient. Epider-moliza distrofica buloasa este o afectiune ereditara care debuteaza in copilarie si in care traumatismul local este asociat formarii de bule si cicatrici. Pemoidul cicatriceal, sindromul Stevens-Johnson si epidermoliza toxica buloasa pot determina leziuni esofagiene buloase si stricturi care sa necesite o dilatare blanda. Boala grefa-contra-gazda apare la pacientii care au fost supusi unui transt alogenic de maduva osoasa si este asociata cu descuamare generalizata si stricturi esofagiene. Boala Behcet si gastroenterita eozinofilica pot afecta esofagul si pot raspunde la tratamentul steroidic. Boala Crohn si lichenul erozide asemenea pot interesa esofagul; boala Crohn determina stricturi inflamatorii, tracturi sinuoase, polipi filiformi si fistule esofagiene.