mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  


Terapii complementare
Index » Plante medicinale » Terapii complementare
» Apiterapia sau terapia pe calea mierii si a produselor de stup

Apiterapia sau terapia pe calea mierii si a produselor de stup


Share




Indiscuil ca aceste metode ancestrale si naturiste de tratament intruchipate de fito-terapie, de aromoterapie ca si de apiterapie, reprezinta nu numai insemnele straduintei umane de a supraetui naturii ostile, ci si insemnele tot umane de a ne dovedi superioritatea, in aceasta lupta inegala care opune unul altuia Atotputernica Natura si Simplul Om. Mai mult decit atit, fitoterapia, aromote-rapia si apiterapia reprezinta din anumite puncte de vedere insemne ale intelepciunii omului, purtate din mindrie si din necesitate, din generatie in generatie.
Albina prilejuieste silirea unei anume fundatii triunghiulare care sta la baza edificiului complex alcatuit de Om-Natura si Albina, caci, daca stam si ne gindim bine, albina este unul din agentii de legatura cei mai reprezentati care asigura relatiile tale ale Omului cu Natura.

Prin polenizare, albina asigura reproducerea tei ca si dezvoltarea acesteia asadar reproducerea si dezvoltarea Naturii, iar ta furnizeaza albinei substantele necesare etii. La rindul sau, omul, organic integrat in acest circuit al etii, si constant consumator de materii organice, consuma produsele albinei, fie ca acestea sint reprezentate de miere, fie de polen sau alte substante Iata deci, cum produsele albinei, dupa cum se precizeaza m lucrarea Apiterapia azi, aparuta in 1976, in cadrul Editurii Apimondiei, scrisa de un colectiv de medici, farmacisti si apicultori s-au inscris de la inceputul preistoriei in rindul elementelor naturale folosite pentru completarea si ameliorarea hranei si apoi pentru combaterea si prevenirea durerii si a suferintelor omului.



Revenind la practica traditionala a apitera-piei, vom preciza ca ea dateaza din vremurile imemoriale ale istoriei umane. Primele comunitati mai dense de oameni au aparut, se pare, pe valea Indului, cam prin jurul anului 3000 i.e.n. In cea mai veche sectiune din India, si anume in cea intitulata RIG-VEDA, scrisa intre anii 3000'2000 i.e.n., atit'mierea cit si albinele sint pomenite de mai multe ori.

Intr-o alta veche lucrare indiana, si anume in ATHARVA-VEDA, ureaza urmatorul text, care se spunea in cadrul unui ritual, la nasterea unui baiat: iti dau drept hrana aceasta miere, pentru ca zeii sa te apere, si ca tu sa traiesti o suta de toamne pe lumea aceasta". Iata deci, ca inca cu mii de ani inaintea erei noastre, se credea in rtutile longeve ale mierii, rtuti care nu puteau sa reprezinte decit o suma-tie a celor nutritive si medicale. Dintr-o sectiune scrisa de Kramer, in 1958, si tradusa in limba romana cu titlul de Istoria incepe la Sumer", aflam ca mierea reprezinta unul din cele mai vechi alimente, unul din cele mai vechi dulciuri, ca si unul din cele mai vechi leacuri folosite de om. Una din celebrele lite sumeriene, descoperita la Nippur, in Irak, datind din perioada 2100' 2000 i.e.n., reprezinta in esenta o reteta medicala a acelor timpuri ancestrale. Aceasta reteta, comentata de Kramer si Levey, in resta American Medical Association, suna astfel: Se macina pina ajunge pudra ca pulberea fina din apa riurilor si (cunt distrus)> apoi se amesteca cu apa si miere, iar deasupra se toarna untdelemn obisnuit si ulei fierbinte de cedru". Ce putea sa semnifice aceasta reteta, daca nu un remediu de prim ordin, folosit pentru ndecarea ranilor de exemplu?

Trecind la o alta antica cilizatie, la cea egipteana, vom preciza ca inca din timpul primei dinastii, anul 3200 i.e.n., albina reprezenta simbolul regelui. Exista un document care atesta ca celebrul faraon Ramses al III-lea a oferit ca ofranda pentru zeul Nil, 20 800 oale cu miere, intr-o prima etapa, iar intr-o a doua, alte 1 040, ceea ce reprezinta recolta din cea 20 zone de miere; asadar recolta pe un an de la aproximativ 5 000 de stupi. Cilizatia antica elena a evoluat desigur si ea in spiritul credintei ca mierea reprezinta un aliment, dar si un remediu de prim rang. Ea este mentionata in Iliada si Odiseea, de mai multe ori. A t h e-n a e u s, de exemplu, precizeaza intr-o scriere a sa, datind din anul 230 e.n., negru pe alb ca piinea si mierea alcatuiau hrana principala a elelor lui P i t a g o r a, dupa cum afirma Aristoxenes, care zice ca de cei ce maninca mierea dimineata, nu se mai atinge nici o boala toata ata". Si iata asa, din secol in secol, si din cilizatie in cilizatie, mierea s-a extins in toata lumea.
In celebra monografie a lui Eva Crane, directoarea tot atit de celebrei institutii International Bee Research Association", monografie intitulata: Honey, a comprehensive Survey", tradusa si la noi cu denumirea de Mierea", exista un modul si anume al XVIII-lea (penultimul), intitulat: Limbajul mierii", in care se pledeaza conngator pentru ideea ca facem cu totii parte dintr-o cilizatie a mierii:
Ce reprezinta, asadar, apiterapia?

Ce altceva decit aceasta terapeutica traditionala si ancestrala, care foloseste mierea, polenul, ceara, laptisorul de matca, veninul albinelor precum si alte produse ce tin de complexa alchimie a stupului, in vederea mentinerii sanatatii. Mai e nevoie oare sa precizez, ca aceasta arhaica terapeutica a infruntat PROBA ASPRA‚ A TIMPULUI? Mai este nevoie de asemenea sa precizez, ca atit pentru Ulisse cit si pentru orice sportiv din zilele noastre, mierea reprezinta acelasi sprijin nutritiv, terapeutic ca si aceeasi speranta? Mai e nevoie, in sfirsit, sa precizez, ca nu se aseamana n cu n, benzina cu benzina, si miere cu miere, pentru ca factorii care conlucreaza la aparitia acestor produse sint de o mare varia-bilitate. Daca despre n se poate spune ca este soare in stare lichida, de ce nu s-ar putea spune in aceeasi masura, ca si mierea este soare in stare semilichida, din moment ce si intr-un caz si in altul, Soarele este marele alchimist de care depinde totul? Nu numai soarele, ci si pamin-tul, ca si apa ce cade asupra lui, ca si caracter risticile proprii ale tei sau arborelui din care albina culege nectarul. Medicii, si in special aceia familiarizati cu apiterapia, sint pe deplin connsi din acest punct de vedere ca mierea de salcim obi$nuita este calmanta; ca cea de castan decongestio-neaza ficatul si prostata, in plus, favorizind circulatia sanghina; ca mierea de mar este tonica si antidiareica; ca cea de tei este nu numai calmanta ci si sedativa; ca cea de papadie este depurativa, si usor laxativa; ca cea de rapita este plina de actiuni benefice in tratamentul local al ulcerelor varicoase; ca cea de mure este tonica si antidiareica; ca cea de salcim galben japonez este antihemoragica,

micsorind timpul de coagulare si, in plus, regu-larizind si fortificind actitatea inimii; ca cea de sale este sudorifica, in plus ea reglind menstruatia si influentind favorabil functiile digestive; ca cea de cimbrisor este antiseptica, pectorala si afrodisiaca- etc. Dupa cum vedem proprietatile terapeutice ale mierii depind integral de acelea de acelasi gen ale telor din care prone.
Ceea ce ne frapeaza in materie de miere ca si de subprodusii ce o caracterizeaza, tine de extraordinara naturalete a acestei punti de legatura dintre noi si cadrul natural de existenta. Caci, pe buna dreptate ne intrebam, ca si autorii sectiunilor Apiterapia azi", de care am mai vorbit, care alt aliment sau medicament este rezultatul elaborarii trudnice, minutioase si selective de catre o etuitoare atit de curata, din elementele naturale culese din potirul florilor timpului si de pe frunzele telor si ale copacilor, prelucrate in bucataria glandelor salivare ale albinelor, unde produsului primitiv i se adauga (in mod natural), fermenti, enzime, substante bactericide si bacteri ostatice, ca intr-un adevarat laborator? inainte insa de a face, ca sa zicem asa, radiografia mierii, merita sa facem succinte consideratii generale de ordin simbolistic, atit in ceea ce priveste mierea, cit si in ceea ce priveste alt aliment si medicament fundamental si primordial al spetei umane, si anume laptele.

Laptele si mierea au reprezentat intotdeauna pentru conditia umana un binom de prim ordin. Asociate, aceste produse biologice intruchipeaza alimentul perfect. Aceasta pentru faptul ca, la o prire de ansamblu, unul reprezinta o chintesenta a regnului animal si altul a celui vegetal. Si, pentru ca omul a trait intr-o intima comunitate si cu unul si cu altul din aceste regnuri, milenii de-a rindul el si-a dorit prelungirea acestei intimitati naturale in aceasta simpla asociere a laptelui cu mierea, asociere care merge uneori pina la suprapunere totala.
Traditiile mai tuturor popoarelor au exploatat la maximum aceasta benefica asociere si, in majoritatea dintre ele, aceste produse luate fie izolat, fie impreuna, cind se potenteaza reciproc, reprezinta autentice esente, nutritive, autentice purtatoare ale unor certe valorizatii simbolistice, ele zind fecunditatea, renasterea si chiar imortalitatea. Multi considera ' si pe buna dreptate ' ca la temelia respectului aproape sacru de care se bucura binomul lapte-miere, sta de fapt credinta arhaica, ancestrala, nu lipsita de acoperire faptica, cum ca laptele reprezinta un simbol al hranei obisnuite, in timp ce mierea, unul al hranei de exceptie ; si unul si altul din aceste alimente repre-zentind insa, dupa cum am mai precizat, elaborari supreme ale naturii.

De asemenea, va mai trebui sa precizam faptul ca daca in ceea ce priveste laptele, acesta a fost considerat chiar din momentul descoperirii sale drept un aliment primordial, complet, si folosit ca atare, mierea la rindul ei, a fost folosita milenii de-a rindul drept un obiect de ritual si un panaceu terapeutic, desi oamenii au fost intotdeauna connsi, de marile rtuti nutritive ale acestui produs. Aceasta este de altfel ratiunea pentru care gasim mierea ca facind parte organica din ritualurile medicale, ca si de alt gen, precum si din marile ceremonii, nu numai ale amerindienilor, irlandezilor si popoarelor celtice, la care exista o bogata literatura orala sau scrisa pe marginea rtutilor complexe ale mierii, ci si ale celorlalte colectitati umane, care au cunoscut acest produs, precum si complexa sa alchimie.
De fapt, putem fi siguri ca acest atribut de panaceu si care se bucura de o enorma extindere, " ca sa nu spunem chiar generalizare, prone nu numai din realele rtuti terapeutice ale mierii, ci si din faptul ca notiunea de miere este legata, constient sau inconstient de extraordinara renastere pe care o reprezinta primavara, cu tot ce tine de aceasta realitate, de acest mult indiat miracol al naturii. Notiunea de miere este apoi legata, constient sau inconstient de aceea de durabilitate, talitate, imuabilitate ' dimensiuni adinc intiparite, genetic in modul de ata al albinelor.

Marele poet si apicultor in acelasi timp, care a fost laureatul Premiului Nobel, Maurice Maeterlinck, a sesizat foarte bine acest aspect. .,Sfarimati-le fagurii ' precizeaza acesta, refenndu-se edent la albine ' de douazeci de ori la rind, luati-le de douazeci de ori la rind copin si ouale, si tot nu veti izbuti sa le clintiti credinta in itor. Nimicite de boli sau de foame, ramase asa de putine incit abia isi mai pot ascunde matca de ochii dusmanului, ele vor primeni legile coloniei, vor starui asupra celor mai grabnice, isi vor imparti din nou sarcinile dupa nevoile momentului prin care trec si vor relua munca imediat cu o pricepere, o rabd&re, o indirjire "tie care n-o intil-nesti deseori in natura". Ce este in definitiv mierea? Ce altceva decit o substanta dulce, zaharoasa, elaborata de albine, in urma prelucrarii in organismul lor a nectarului floral sau extrafJoral cules: prelucrare care se face prin intermediul unei diastaze speciale, respectiv a unui ferment solubil denumita invertina. intr-o prima etapa a acestei misterioase si indelungi metamorfoze, nectarul isi pierde o parte din apa pe care o contine, 75'90%, care este eliminata prin peretii 'gusei, chiar in drumul de intoarcere al albinei la stup. intr-o a doua etapa, o parte din glandele gusei incep a secreta o serie de fermenti specifici, care supun nectarul astfel deshidratat, unor modificari biochimice.
Intr-o a treia etapa, nectarul astfel modificat este predat de catre albinele culegatoare unor albine care ' in rtutea legilor nescrise ale stupului ' indeplinesc doar sarcini interioare' si, in a caror gusa, suporta alte modificari de deshidratare sau biochimice, si asta de mai multe ori, pina ce, in cele din urma, procesul de maturatie fiind ajuns la capat iar apa rami-nind doar intr-un procent de circa 20%, nectarul a devenit in sfirsit miere, care este depozitata ca atare in camarutele hexagonale ale fagurelui si capacita acolo, adica obturata cu ajutorul unui capacel de ceara. Ce este asadar mierea, acest produs pe care albinele il elaboreaza cu atita truda? Ce altceva decit un aliment natural, de prim ordin, care contine intr-un procent de circa 75% un amestec de glucoza, fructoza si mai putin zaharoza, iar in rest cantitati mici de protide si chiar de lipide. Ce altceva apoi, decit un aliment natural, continind cantitati semnificative din toate taminele hidrosolubile, apoi esente parfumate"din toate florile (mai aveti desigur in memoria gustativa gustul aromat si specific al mierii de tei, sau al aceleia de salcim, sau pur si simplu al mierii de padure ?) ca si majoritatea sarurilor minerale, proprii materiei i.

In acest sens, in miere avem fier, ' produs atit de necesar pentru formarea hemoglobinei ' pigmentul transportor al acestui indispensabil gaz al etii care este oxigenul; apoi mangan, cupru, clor, siliciu, sodiu, potasiu, calciu, aluminiu si magneziu. Este interesant de semnalat faptul ca toate aceste minerale pron din insusi solul in care isi are imtata radacinile ta al carei polen il vor culege albinele; si tele si albinele fiind, asadar, in esenta cai de comunicare dintre pamint si om. Mai mult decit atit, continutul mineral al mierii reflecta fidel resursele minerale ale solului de origine, H. A. Shuette, de la Universitatea din Winsconsin, S.U.A., facindu-ne experimental demonstratia, apropo de continutul mineral al mierii ca fierul, cupru si manganul, de exemplu, se gasesc in cantitate mai mare in mierea de culoare inchisa, decit in cea de culoare contrarie, adica deschisa, fapt de care trebuie sa tinem cont in ipoteza ca dorim sa beneficiem de proprietatile terapeutice ale sarurilor in cauza.
Trebuie apoi sa retinem faptul, ca mierea reprezinta un aliment hipercaloric: unei sute de grame din acest produs revenindu-i in jur de 335 calorii.

Sa retinem, din acest punct de vedere faptul, ca un kg de miere este echivalent sub raport caloric cu 1,680 kg carne de vaca, cu 50 de oua, cu 5,675 l lapte si cu aproximativ 40, de portocale! Mierea de asemenea reprezinta un aliment delicios si foarte util sanatatii. Poate fi consumata simplu sau sub forma de adaos la ceai, lapte sau la alte bauturi, in aceeasi masura, mierea poate fi consumata sub forma de tartine, cind este net superioara dupa opinia nutritionistilor prajiturilor obisnuite, care sint in general stimulatoare ale aciditatii. Cu ajutorul mierii putem, de asemenea, prepara prajituri savuroase, perfect tolerabile, chiar si de aceia care. suporta cu dificultate zanarul rafinat. Mai recent bacteriologii W. G. Sackett, A. P. Sturtevant, din S.U.A., A. G. Lockhead, din Canada, ca si inca multi altii, au demonstrat experimental proprietati bacteriologice si antiseptice proprii mierii, in rtutea carora numeroase bacterii patogene, sint distruse de catre acest produs. Referitor la acest fapt, profesorul G u i d o M a j n o, un reputat patolog de la Facultatea de Medicina din Massachussetts, S.U.A., precizeaza intr-un interu publicat de resta Contemporanul din 7 martie 1986 urmatoarele: intr-un papirus egiptean am intilnit ' subliniaza acesta ' de 22 de ori ca ranile erau tratate cu miere de albine.

Fie miere curata, fie cu un adaos de 2/3 grasimi. Am descoperit, astfel, ca mierea de albine este un excelent antiseptic. Cred ca ideea a venit din observatia ca mierea de albine nu putrezeste. Am incercat aceasta reteta si este perfecta. De altfel, in ultima vreme, in publicatiile de specialitate apar numeroase studii despre rtutile terapeutice ale mierii. Sa retinem apropo de miere, imensul volum de munca, ordine si disciplina, necesitate de aceasta, stiut fiind ca o albina trebuie sa ziteze sute de flori, pentru a aduna o singura picatura de miere. Sa mai retinem apoi ca legenda prisacii ca si legenda mierii reprezinta module dintre cele mai interesante din marea sectiune a naturii. Sa mai retinem, de asemenea in mod obligatoriu faptul, ca o suta de grame din aceasta miere" alba, artificiala, reprezentata de zaharul rafinat, contine doar 0,1".A» apa si 99,9% zaharoza, in timp ce intr-o suta de grame de miere se afla un veriil laborator in miniatura, fara a mai vorbi de toata aceasta impresionanta si emotionanta istorie, care zace in acest laborator. Sa mai retinem, in sfirsit, ca toata stiinta chimistilor ca si a geometrilor, toata ingeniozitatea arhitectilor ca si a inginerilor, n-ar putea sa adauge absolut nimic, pentru a desarsi aceasta perfectiune a naturii, care este fagurele.



Este deci clar, ca lumina zilei ca stupul, albinele si mierea reprezinta exemple, cum nu se poate mai edente si mai conngatoare, atestind nu numai stapi-nirea naturii de catre om, ci mai mult decit atit, stapinirea inteleapta si rationala a ei. Colaborarea omului cu albinele ar trebui, din anumite puncte de vedere sa fie un exemplu de referinta pentru colaborarea lui. cu intreaga natura.
Vorbind despre rtutile medicale ale mierii nu trebuie nici intr-un caz sa le neglijam sau sa le minimalizam pe cele simbolistice, intrucit de multe ori acestea din urma le potenteaza, in mod considerabil, pe primele. Dupa cum stim, mierea reprezinta simbolul dulcelui, acesta opunindu-se amarului reprezentat de fiere.
Mierea asociata cu laptele desemna cindva » tara fericita si fecunda, cunoscuta in multe mitologii si traditii cu denumirea de tara promisa". Mierea apoi, dupa cum stim, sta' la baza acestei bauturi care este hidromelul si care, de asemenea in multe mitologii si tra-' ditii, este apreciata ca fiind o bautura pentru imortalitate.

Acest fapt explica larga ei generalizare, si asta mai ales in proncia franceza Bretagne, ca si in Irlanda, unde apicultura se bucura de vechi traditii. Mierea este in acelasi timp si un simbol al hranei spirituale si al intelepciunii. Nu intim-plator, Pitagora, dupa cum ne asigura o legenda, se hranea numai cu miere. Poetul latin Virgiliu se folosea frecvent de miere, pe care o considera darul ceresc al trandafirului", aceasta ta fiind considerata la rindul ei in traditiile romanice drept un simbol al initierii. La vechii greci mierea simboliza in plus si protectie. Nu intimplator, atenienii, ofereau Marelui Sarpe, prajituri facute din miere, pentru ca acesta sa ramina in grota, respectiv la domiciliul sau. in traditiile islamice mierea reprezinta un panaceu in toata puterea cun-tului. Ea se dadea numai pentru conservarea sanatatii pcnrru obtinerea vederii in cazul orbilor, si, in anume cazuri, chiar pentru
tentativa de inere a unor morti. Pentru amerindieni mierea reprezenta un produs nelipsit din ritualurile religioase si medicale. Mierea mai este legata, in unele traditii, de ritualurile de renastere ca si de acelea care invoca primavara.
In continuare vom preciza faptul ca, daca in trecut, si asta milenii de-a rindul, mierea a fost folosita ca atare in terapeutica, in zilele noastre ne sta la dispozitie in afara de miere si o gama foarte variata de produse apicole. Acestea pot fi impartite in 2 mari categorii principale:
1. Produse apicole naturale, directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca, veninul de albine, si acest ultim produs al uzinei de stup reprezentat de Apilarnil descoperire recenta a apicultorului roman Nicolae Iliesiu.
2. Produse apicole naturale indirecte sau derivate, in aceasta categorie aflindu-se- hi-dromelul, otetul de miere, turtele si prajiturile din miere, cremele cu ceara, preparatele cosmetice pe baza de produse apicole, diversele sortimente talizante alcatuite pe baza de produse apicole etc. in special combinatiile de miere, polen si laptisor de matca, dozate corespunzator, s-au dovedit folositoare in diverse domenii ale apararii sanatatii si anume: in ocrotirea mamei si copilului, a sanatatii adultului, in convalescente, ataminoze, diverse afectiuni ale tubului digestiv si ficatului, in astenii, nevroze, insomnii, precum si in afectiuni ale cailor respiratorii si senilitate.

Gama produselor apiterapice cu actiuni medicamentoase si nutritive, fabricate in tara noastra, este foarte larga, cuprinzind drajeu-rile de laptisor de matca, comprimatele din laptisor de matca, liofilizat (Vitadon), granule de laptisor de matca, miere si calciu (Mel-calcin), laptisor de matca liofilizat (in flacoane sau fiole), laptisor de matca omogenizat in miere, polen sub forma de granule, tonifiant pe baza de polen (Polenapin), comprimate din polen si laptisor de matca (Polenotal), dra-jeurile de Apilarnil si Apilarnilprop etc. Tot in tara noastra, se fabrica un larg sortiment de produse cosmetice si de ingrijire igienica ca: crema de fata cu laptisor de matca (Apidermin), crema de fata cu extract de propolis (Floral), crema de fata cu miere (Floramin), crema pentru ten gras si pentru dupa barbierit (Merca), crema pentru miini (Feliior), lotiune nutritiva de fata (Tenapin), emulsie nutritiva si demachiant al tenului (Antirid), demachiant cu miere (Floramin), lotiune de par cu laptisor de matca si polen
(Dermapin), apa de gura cu propolis (Floral) etc.
Nu vom incheia aceasta reprezentativa lista a produselor mierii, fara a pomeni de inca citeva asemenea mostre care au fost experimentate cu succes si acceptate de forurile medico-sanitare din tara noastra cu pfopolis pentru a fi folosite in practica curenta. Este vorba despre un spray,care s-a dovedit util in trafamentul diverselor afectiuni dermatologice si a escarelor, respectiv a acelor rani care nu se mai inchid si care apar pe partile dorsale ale bolnalor care stau mult timp imobilizati la pat.

Un alt produs recent intrat in uz este Mipropol-ul, exercitind efecte terapeutice salutare in adenomul de prostata, ca si in eroziunile sau ulceratiile superficiale ale colului uterin. Un valoros produs similar este si Acneot-ul, care s-a dovedit foarte util in combaterea acneei juvenile. La rindul sau Energin-ul exercita efecte benefice in tratamentul diverselor afectiuni hepatice, al aste-niilor nervoase, ca si al diverselor tulburari de nutritie. incheiem aceasta lunga lista cu Proderm-ul, solutie salutara pentru tratamentul arsurilor si a diverselor eczeme, ca si cu Polenlecitin-ul, excelent tonifiant pentru organismele epuizate de efort fizic, excelent adju-vant in tratamentul starilor anemice ca si al ficatului obosit din cadrul hepatitei cronice.
And in vedere marile traditii ale poporului noastru pe linie de apiterapie, Biroul Consiliului Executiv al Apimondiei a autorizat infiintarea unui sector medical de apiterapie, in cadrul Institutului International de Tehnologie si Economie Apicola cu sediul in Bucuresti. Sediul acestui Centru este. tot in Bucuresti, str. C. A. Rosetti, nr? 13, aici existind mai multe cabinete medicale, cabinete de tratamente, laboratoare de analize medicale, de explorari functionale, apoi cabinete de api-terapie si cosmeiatrie ca si un centru farmaceutic special ' toate dotate cu personal medical si auxiliar de specialitate. Dupa cum vedem, dezvoltarea apiterapiei in tara noastra este demna de traditiile de care dispunem pe aceasta linie.

Si acum, vom vorbi in continuare "despre terapia prin venin de albine, atit de veche pe meleagurile noastre-, ca si despre fundamentarile stiintifice ale acestei arhaice terapii. Virtutile terapeutice ale veninului de albine sint cunoscute de foarte multa -vreme chiar din antichitate. Ele au fost 'semnalate de crescatorii de albine, care au observat faptul, ca articulatiile dureroase, desigur din cauza reumatismului, deveneau indolore ca urmare a intepaturilor succesive de albine. Era practic imposibil ca oamenii de stiinta, din zilele noastre, sa nu retina acest fapt de observatie, care s-a transmis din generatie in generatie, si sa nu incerce ca, de pe pozitii riguros stiintifice, sa elucideze substraturile acestui mister terapeutic. Astfel s-a descoperit, ca veninul de albine exercita edente actiuni antireuma-tice.
Veninului de albine ii sint proprii numerosi constituenti, dintre care mai importanti sint acidul formic, clorhidric si ortofosforic. Apoi, saruri minerale, acizi organici volatili, un important ferment ' fosfataza A ' unele antibiotice, histamina, hialuronidaza, precum sj doi aminoacizi bogati in sulf ca metionina si cistina. Ei bine, s-a dovedit ca tocmai acesti ultimi doi constituenti stimuleaza secretia de cortizon de catre glandele suprarenale, fapt ce in primul rind explica actiunea antireumatismala a veninului de albine. Pe aceasta cale, veninul de albine mareste afluxul sanghin spre locul bolnav, micsoreaza durerile si, in plus, contribuie la cresterea fortelor de aparare ale organismului.

Alte cercetari au mai edentiat faptul, ca veninul de albine este bactericid. Astfel, specialistii soetici au demonstrat ca o solutie apoasa de venin de albine este sterila din punct de vedere bacteriologic, chiar la o concentratie de 1/50 000. Pe de alta parte, cercetatorii canadieni, (doctorii Saine si Townsend), au edentiat efectele hipotensoare ale veninului de albine.Mn timp ce un cercetator francez si anume Caillos, care a efectuat o vasta ancheta epidemiologica, printre 19 000 de apicultori, semnaleaza doar un singur caz de cancer, in aceasta uriasa masa de indizi, de unde cercetatorul mentionat trage concluzia ca veninul de albine ar conferi o rezistenta crescuta fata de aceasta grava boala a conditiei umane si a secolului nostru. Desigur, la aceasta rezistenta contribuie si modul de ata al apicultorilor, consumul lor consistent de alimentatie pe baza de miere, dar, se pare ca intepaturile ineile de albine, pe care Iri'suporta acestia, sint absolut determinante in suita factorilor enumerati.In cele ce urmeaza, ne vom concentra atentia in special asupra bolii reumatismale, in variatele forme clinice in care se prezinta aceasta, forme care beneficiaza de efectele benefice ale veninului de albine, dintre care amintim reumatismul mono si poliarticular, sciatica, spondiloza, fibromiosita (respectiv inflamatia muschilor striati), tendinita, tenosinota (respectiv inflamatia tecii conjunctive a tendonu-lui), nevralgii de tot felul etc.

Modalitatile cele mai obisnuite de administrare a veninului de albine, pentru tratamentul formelor clinice de reumatism semnalate mai sus sint urmatoarele: 1. intepaturile directe cu albine; 2. injectiile intradermice cu venin de albine in prealabil purificat si fiolat; 3. administrarea de apitoxina, respectiv de venin de albina sub forma de pomada; 4. s-a dovedit foarte utila si administrarea de apitoxina pe calea inofo-rezei, respectiv pe calea introducerii de venin de albine in organism cu ajutorul curentului electric continuu; 5. in sfirsit, vom semnala practicarea acupuncturii cu diverse produse de provenienta apicola.
Citeva detalii acum, despre fiecare A»metoda in parte. in cazul apiterapiei directe, pe calea intepaturilor de albine, se aplica albina la locul dureros, cu ajutorul unei pensete speciale, dupa ce, in prealabil, s-a spalat pielea in cauza cu apa calduta si sapun, si dupa ce a fost tamponata cu o solutie de unu la mie de hiper-manganat de potasiu, solutie care este calmanta si dezinfectanta.

Exista mai multe scheme de tratament pe aceasta linie, dar cea mai buna dintre ele pare a fi cea a lui N. IOIRIS, si consta din practicarea unei' intepaturi in prima zi urminri ca numarul intepaturilor sa fie sporit cu una pe zi, timp de 10 zile, in asa fel incit in ultima zi sa se ajunga la 10 intepaturi, practicate simultan. Se face in continuare o pauza de 3'4 zile, dupa care se incepe o noua serie, cu 3 intepaturi pe zi, in asa fel incit pe parcursul unei luni si jumatate, cit dureaza in general tratamentul, bolnavul in cauza sa primeasca in total 205 intepaturi. Desigur, acest tratament va fi indidualizat in functie de toleranta bolnavului fata de venin, de rsta si de greutatea sa si, mai ales, in functie de gradul de imbolnare reumatismala. Aplicarea intepaturilor se face direct la locul dureros, sau, in imediata sa apropiere. Este absolut necesar ca acest tratament sa se faca sub control medical, situatie in care se practica periodic controlul urinei, spre a se vedea daca in urina nu au aparut cumva urme de zahar sau de alburnina, elemente determinante in ceea ce priveste conducerea corecta a tratamentului.

Tot sub control medical de specialitate se va administra pomada cu apitoxina, respectiv cu venin de albine, apoi injectiile intradermice cu acelasi venin, ca si administrarea sa pe calea inoforezei, respectiv pe calea traversarii solutiei de venin de albine prin pielea intacta cu ajutorul curentului continuu. Nu trebuie insa nici intr-un caz neglijat faptul ca exista posibilitatea, ca veninul de albine si produsele fabricate pe baza sa, ca pomada cu apitoxina, sa declanseze reactii alergice, respectiv acele eruptii dermice, care apar ca modalitate de reactie a organismului fata de un agent microbian sau chimic. Mai mult decit atit, tot in conditii similare poate apare si socul anafi-lactic, respectiv aceasta reactie olenta a organismului, provocata de o anumita substanta; reactie care surne, la o repetata injectare sau aplicare a ei si care este mult amplificata de organismul in prealabil sensibilizat, fata de respectiva substanta.In incheiere, semnalam faptul ca veninul de albine prezinta numeroase avantaje fata de' alte medicamente antireumatismale, unul dintre acestea constind din faptul ca actiunea sa este extrem de rapida, iar altul, constind din faptul ca exista diferente enorme intre doza utila, cea toxica si cea mortala, ceea ce, edent, este foarte important.



Tipareste Trimite prin email

















Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2019 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  SectiuniPlante medicinale:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai