» Daca prin psihoterapie se intelege metoda de tratare a bolnavilor prin influentarea psihicului cu ajutorul persuasiunii, hipnozei, sugestiei etc. s-ar putea crede ca ea poate fi practicata numai de catre un specialist. Dar psihicul unui bolnav depinde, in primul rand. nu de psiho-terapeutvci de membrii familiei, de prieteni, de colegii de munca si de personalul medico-sanitar care il ingrijeste, comportamentul acestora influentand, de multe ori, evolutia suferintei sale. in concluzie, se poate spune ca, intr-o anumita masura, psihoterapia poate fi practicata de toti cei care vin in contact cu bolnavul.
Fara nici o exceptie, toti bolnavii au nevoie de dragoste, de caldura sufleteasca, de-o vorba buna, intrucat ei sunt, in primul rand, niste suferinzi psihici, datorita noii lor pozitii in societate, de frustrati fata de semenii lor sanatosi. La un spital din Paris isi dau intalnire saptamanal bolnavi, femei si barbati, cu aceleasi suferinte, unde discuta despre evolutia bolilor lor si efectele tratamentelor aplicate. De la istoricul Herodot aflam ca ui secolul V i.e.n. babilonienii neand medici. isi scoteau bolnavii in fata casei pentru a fi zuti de trecatori.
Daca vreunul dintre ei suferise de boala respecti, era rugat sa spuna ce fel de leacuri a luat pentru a-l ajuta sa se vindece. Pe parcursul bolii, unii dintre ei vor avea de infruntat traume psihice mult mai puternice: teama de diagnostic, de o eventuala interventie chirurgicala, dar mai ales teama de pronostic. Ma voi mai face eu bine sau nu?" Cand voi fi din nou in mijlocul familiei si prietenilor?" Cand imi voi relua activitatea?" Iata cate dintre intrebarile unor bolnavi, mai ales ale celqr cu suferinte incurabile. Bolnavul nu este numai un\' mecanism fiziologic", spunea celebrul chirurg francez Rene Leriche, el gandeste, ii este frica, carnea ii tremura daca nu este inconjurat de dragoste. Nimic nu poate sa inlocuiasca binefacatoarele contacte si convorbiri ale medicului cu bolnavul". Ori de cate ori avea prilejul, marele nostru clinician Iuliu Hatieganu spunea studentilor sai ca Medicina inseamna stiinta si constiinta incalzite de iubire de oameni".
Nu este mai putin aderat si faptul ca o anumita stare de neliniste este fireasca, ba chiar necesara unor bolnavi, deoarece ea constituie un semnal de alarma benefic. Cand, insa, depaseste un anumit prag sau se prelungeste peste masura, ea devine un factor nociv, ce contribuie la inrautatirea bolii.
Biografii lui Mozart si Chopin spun ca ftizia, de care cei doi titani ai muzicii au suferit, le-a fost influentata in mod negativ de nelinistea si evenimentele nefericite din viata lor.
Oamemi de stiinta au constatat ca emotiile care survin brusc produc contractia muschilor fetei, esofagului _ si stomacului, provocand o jena la inghitire si noduri in gat. in acelasi timp, sele de sange, mai ales cele de la cap, se contracta declansand, in felul acesta, cefalee si paloare. in unele cazuri, crizele de astm bronsic, de angina pectorala, hemoragiile digestive, psoriazisul, ca sa nu mai vorbim de infarctul miocardic acut, sunt provocate de suparari, discutii violente, certuri etc.
Un rol important in vindecarea bolilor il are cuntul medicului si increderea in tot ceea ce el face pentru bolnav. Nu de putine ori auzim spunandu-se despre un medic ca iti ia durerea cu mana" sau ca te vindeca numai cu vorba". Folosirea cuntului in scopuri terapeutice sau logoterapia (gr. logos =cunt), una dintre metodele psihoterapiei, este o practica foarte veche, ea fiind semnalata pentru prima data in Egiptul antic.
Iata un exemplu care demonstreaza cum nu se poate mai bine ce putere poate avea cuntul pentru un bolnav. La inceputul secolului nostru, intr-una din zile s-a prezentat in farmacia unui oarecare Emil Coue (Franta), un bolnav care i-a cerut sa-i fie eliberat un medicament pentru boala sa, fara reteta, lucru de neimaginat la vremea aceea. La insistentele sale, farmacistul Coue i-a eliberat medicamentul" cerut, care nu .era altce decat apa simpla, explicandu-i in acelasi timp, in mod amanuntit cum sa-l foloseasca. Dupa mai multe zile, nu mica i-a fost mirarea cand acelasi bolnav pasea din nou pragul farmaciei, de asta data pentru a-i multumi pentru medicamentul primit care il vindecase. Dupa nenumarate vindecari de acest fel, Coue abandoneaza profesia de farmacist, imbratisand-o pe cea de vindecator". intrucat numarul bolnavilor care il solicitau crestea mereu, Coue infiinteaza un spital, unde foloseste, la tratamentul lor, in exclusivitate, originala sa metoda. Ulterior, ea a fost adoptata si de unelesclinici din Franta, Elvetia, Germania si Anglia. Multe dintre cugetarile si sfaturile adresate de Coue tuturor bolnavilor, afisate, de astfel, pe peretii saloanelor, isi pastreaza si azi labilitatea. Iata cate dintre ele: Nu-ti pierde vremea cautand bolile ce ai putea avea, fiindca procedand astfel iti fauresti singur boli";
A-ti fi teama de boala inseamna a-i inlesni evolutia si a o provoca"; Nimeni nu ne poate da sugestii atat de puternice cum ne putem da noi singuri"\'.
Desigur, in toate cazurile Coue folosea sugestia, care este o excitatie psihica foarte puternica, ce poate declansa o actiune -fiziologica cu loare terapeutica. De altfel, sugestia se afla, intr-o oarecare masura, la baza multor acte medicale. De sugestie", spune Paul Chauchard, tine si o parte din eficacitatea medicamentelor". Metoda care se bizuie cel mai mult pe sugestie este placeboterapia1. Ea este folosita azi la suplinirea unor medicamente cu actiune toxica, cum este morfina, sau pentru aprecierea eficacitatii unui nou medicament, mai inainte de a fi dat in folosinta, pentru eliminarea factorului sugestiv. Placeboterapia", spune Radu Ramniceahu, a demonstrat si ea ca medicina corpului nu trebuie disociata de aceea a spiritului.
ca actul medical (examen, diagnostic, tratament) trebuie sa le aiba pe ambele in vedere.
Tot placeboterapia ne mai demonstreaza ca organismul omului are nebanuite resurse de vindecare, care, in treacat fie spus, fusesera intuite in urma cu aproape 2 500 de ani de marele Hipocrate, iar mai tarziu de un alt medic celebru, Galen. Printre principiile lor terapeutice se afla si acesta: Natura vindeca" (prin natura ei intelegeau organismul omului).
Mai aproape de zilele noastre, medicul german F. Hoff denumeste fortele interioare ale organismului de autovindecarc Inwendigartz" (Medicul din interior).
Obsertiile empirice ale medicilor amintiti din antichitate aveau sa fie confirmate, in buna parte, de medicina moderna. Oamenii de stiinta au patruns", cu-mijloace moderne, in intimitatea tesuturilor si celulelor, descoperind ca ele fabrica numeroase medicamente." extrem de eficace, cum sunt: anticorpii, endorfinele, enchefalinele, interferonul, substantele anxioli-tice etc. Desigur, organismul mai fabrica inca multe altele, nedescoperite insa, cum se afirma in Enciclopaedia of Igno-rance, aparuta in Marea Britanie (1984). in ea sunt mentionate destul de multe autovindecari, ale caror mecanisme raman inca enigme pentru stiinta.
Precum se vede, organismul nostru are, deci, nenumarate resurse de autovindecare, de care trebuie sa tinem seama intotdeauna si sa nu dezarmam in fata bolii. Andu-lc mereu in minte, poate ca pe o ultima speranta de viata, nu ne este permis sa renuntam la lupta, intrucat s-au zut si vindecari imposibile.
Nu ne este permis sa rapim speranta unui bolnav, deoarece nimeni nu poate calcula cu cea mai mare precizie gradul de uzura a materialului uman si rezistenta sa. oricat de sofisticate ar fi metodele deceniului nostru.
intrebat fiind sa-si spuna parerea in legatura cu pronosticul unei boli incurabile, profesorul francez Paul Milliez raspundea: Nu este bine sa spui unui bolnav cu lurii inainte care fi evolutia suferintei sale inelucile, a carei durata nu o poti prevedea, eroarea fiind intotdeauna posibila, ca si aparitia unei terapii saltoare".
Apreciind forta deosebita a autosugestiei la vindecarea bolilor, unii terapeuti o asociaza tratamentului clasic. Ea consta din rostirea unor fraze in legatura-cu boala respecti, cu o concentrare maxima asupra actiunii lor." Asa, de exemplu, pentru hipertensiunea arteriala se rosteste, de multe ori, urmatoarea fraza: tensiunea mea incepe sa scada, simt cum scade, a scazut"; pentru insomnie: mi-e somn, pleoapele imi sunt grele, ochii mi se inchid, adorm"; pentru dureri: "simt cum durerea scade, simt cum dispare, a disparut"; pentru orice boala: sunt foarte putin bolnav, am incredere in fortele organismului meu de vindecare, ma simt bine" etc.
Reusita metodei nu depinde numai de cel care o practica, ci si de intelegerea celor din jur, care trebuie sa-i creeze un climat favorabil pentru aplicarea ei in conditii optime.
Unul din proverbele potrivite psihoterapiei este si acesta: Cuntul bun unge si cel rau impunge". Cat ader exprima acest produs al intelepciunii noastre populare! Daca pana nu de mult doar numeroase exemple confirmau acest ader, iata ca medicina moderna aduce do incontesile in aceasta privinta. Progresele realizate in ultimele decenii in domeniul biologiei, neuroendocrinologiei si imunologiei, au permis sa se demonstreze ca stresurile si scaderea moralului favorizeaza aparitia unor boli infectioasesi chiar a cancerului. Studiindu-se dialogul biologic" intre sistemul nervos si cel imunitar, s-a descoperit ca mecanismele de aparare a organismului slabesc intotdeauna la cei cu moralul scazut. Obsertii asemanatoare, desigur empirice, facuse, cu 400 de ani in urma, marele chirurg francez Ambroise Pare (1509-l590). El a constatat ca ranile ostasilor francezi se vindecau mult mai repede decat cele ale inamicului, care, in captivitate fiind, avea un moral foarte scazut. De mentionat ca tratamentul aplicat era acelasi la toti ranitii, indiferent de nationalitate. Pentru usurarea durerilor, Ambroise Pare invita trubadurii si cheflii de prin imprejurimi sa cante in saloanele bolnavilor.
De multe ori, ii imbata zdran, apoi ii introducea in camerele celor care urmau sa fie supusi unor interventii chirurgicale, care, se stie, la vremea aceea, se faceau fara anestezic. Spectacolele" acestora ii inveseleau si le creau o buna dispozitie inainte de operatie, crescandu-Ic. in felul acesta, moralul.
Precum se vede, buna dispozitie, mai ales atunci cand este insorita de ras, este o metoda terapeutica foarte eficienta. Ea a fost utilizata inca din antichitate la vindecarea bolilor. in secolul al XVI-lea, atat de pretuit era rasul terapeutic" in Franta, incat medicul Joubert a scris chiar o sectiune despre aceasta metoda, intitulata Tratat despre rasul terapeutic. Oamenii de stiinta care se ocupa cu studiul acestei stari emotionale spun ca centrul sau declansator se gaseste in emisfera dreapta a creierului. Rasul incepe prin contractia muschilor fetei si deschiderea gurii, din care ies, in cascada, numeroase zgomote, diferite de la un om la altul, intocmai ca amprentele,digitale. Cand se prelungeste, intra in actiune si alti muschi ale caror contractii puternice si succesive antreneaza participarea intregului corp. Deplasarea muschiului diafragm in sus si in jos contribuie la cresterea ventilatiei pulmonare, fapt deosebit de important pentru oamenii sanatosi, dar mai ales pentru cei suferinzi de astm bronsic, bronsita cronica, scleroemfizem pulmonar, deformari toracice etc.
Rasul misca usor organele abdominale si toracice, miscare asemanatoare unui masaj bland, care contribuie la imbunatatirea circulatiei sangelui in teritoriile respective si la cresterea unor secretii glandulare.
Cancerologul englez Sir Hannege Ogilvie merge mai departe, afirmand ca persoanele optimiste si vesele se imbolnavesc mai rar de cancer decat cele pesimiste si mereu triste.
Printre bolile beneficiare ale unei astfel de terapii se numara si: aerofagia, constipatia, impotenta sexuala v frigiditatea, hipertensiunea arteriala, insomnia si cancerul. in ultimii ani numeroase clinici din S.U.A. au inclus, pe lista terapiilor impotri cancerului si rasul, care, se pare, da foarte bune rezultate.
Si dincolo de hotarele atestarii stiintifice vindecarea prin ras" este intalnita si la unele popoare din Africa, el fiind provocat celor suferinzi de clovnii-vraci, pentru alungarea spiritelor rele din corp", in cadrul unui ceremonial traditional. La eschimosi, certurile nu se incheie cu acte brutale si reprobabile, ci printr-un duel de ras, cu hohote si lacrimi. in Roma antica rasul era folosit la tamaduirea unor boli sau la pedepsirea anumitor delincventi, carora le era provocat prin gadilarea talpilor cu pene de gasca.
Dar nu numai rasul este binefacator sanatatii noastre, spun oamenii de stiinta, ci si sul.
Dupa un studiu efectuat timp de mai multi ani pe 331 de subiecti de ambele sexe/intre 18-65 de ani, biochimistul William Frey (Canada) a constatat urmatoarele: compozitia chimica a lacrimilor produse de iritatia ochilor prin substante chimice (inclusiv curatatul cepei) este diferita de cea a lacrimilor emotionale. Frey a mai constatat ca lacrimile contribuie la eliminarea unor substante chimice daunatoare, pe care organismul le fabrica cand este supus unui stres. in plus, sul are efecte calmante, fapt deosebit de important pentru un organism stresat. De altfel, o astfel de proprietate a sului poate fi confirmata de oricine. El ne confera o usurare binevenita in unele cjipe grele din viata. Plansul", spunea Charles Dickens, dilata plamanii, potoleste mania si face gimnastica fetei si ochilor".
Radeti, deci, si geti, cand este cazul, sunt de parere lacrimologii1, pentru a pastra sanatatea.
Una din metodele folosite de psihoterapeuti este si antrenamentul autogen sau training autogen (gr. autos = prin sine; genan = a produce.) Aceasta metoda terapeutica a fost conceputa de medicul german H. Schultz intre anii 1908-l912. Dupa spusele sale, este o auto-hipnoza, cu ajutorul careia se poate obtine controlul asupra unor functii ale anumitor organe.
Se practica intr-o camera linistita, bine aerisita si suficient de incalzita. Subiectul sta intr-un fotoliu cu spatarul inalt sau culcat pe pat cu fata in sus, picioarele intinse si usor departate unul de altul, mainile pe langa corp, iar capul sprijinit pe o perna mica. in aceasta pozitie fiind, cu ochii inchisi si complet relaxat, se rostesc in gand anumite fraze, cu o concentrare maxima asupra actiunii exprimate. Primul ciclu al antrenamentului autogen este format din opt exercitii, pentru intarea si insusirea fiecaruia fiind nevoie de cel putin doua saptamani. Exercitiul respectiv se executa de doua ori pe zi, durata sa.fiind de 5 minute.
Exercitiile antrenamentului autogen, ciclul intai, sunt in numar de 8.
1. Exercitiul intai urmareste realizarea calinului. Pentru aceasta se rosteste .urmatoarea fraza: Totul este calm si linistit, sunt calm".
2. Exercitiul al doilea urmareste obtinerea senzatiei de
greutate intr-unui din membre. in acest scop se rosteste urmatoarea fraza: Bratul meu drept sau stang (cand este vorba de un stangaci) este foarte greu". Acest exercitiu se executa numai pentru un singur brat, senzatia obtinuta extinzandu-se ulterior si la celalalt.
3. Exercitiul al treilea se executa pentru realizarea senzatiei de caldura intr-unui din brate, cu urmatoarea fraza: Bratul meu (drept sau stang) este foarte cald". EI contribuie la dilatarea selor de sange si obtinerea unei senzatii de caldura1 in membrul respectiv. Exercitiul acesta, ca de altfel si cel dinainte, se poate executa si pentru membrul inferior. Senzatia obtinuta se \' extinde, ulterior, si la restul membrelor.
4. Exercitiul al patrulea urmareste declansarea senzatiei de racoare a fruntii, in acest caz se rosteste urmatoarea fraza: Fruntea mea este racoroasa".
5. Exercitiul al cincilea se executa pentru dobandirea controlului asupra inimii. Fraza stereotipa utilizata este: Inima mea este linistita si bate puternic".
6. Exercitiul al saselea urmareste reglarea respiratiei, folosihdu-se urmatoarea fraza: Respir adanc si linistit". Acest exercitiu este util si cantaretilor.
7. Exercitiul al saptelea duce la realizarea senzatiei de caldura la nivelul pantecului. Executantul trebui sa spuna fraza: Pantecele meu este cald, iradiaza caldura".
8. Exercitiul al optulea se recomanda pentru prevenirea starii de moleseala, posibila, dupa executarea celor de mai sus. in acest scop se rosti urmatoarea fraza: Respir adanc, imi incordez bratele si deschid ochii".
Dupa ciclul intai, a carui durata este de cate luni, urmeaza cel de al doilea, care se face, insa, numai sub supravegherea unui specialist. Durata sa este de cati ani.
Antrenamentul autogen se practica cu foarte bune rezultate in nenumarate suferinte printre care: hipertensiunea arteriala, angina pectorala, infarctul miocardic, arterita, spasmofilia, astmul bronsic, diabetul zaharat, gastrita, ulcerul gastroduode-nal, enurezisul, impotenta sexuala, frigiditatea, alcoolismul, intoxicatiile cu droguri etc.
